Dorinte..

Daca s-ar face un chestionar pe tema "ce-si doresc romanii de la viata?" cred ca am da-o-n bara cu totul. Is inconjudata zi de zi de oameni dragi mie si de oameni obisnuiti. Si observ cu regret ca oamenii sunt total confuzi cand vine vorba despre dorinte. Cand un om spera sa ajunga ceva in viata, clacheaza. Dar cand cineva STIE ca va fi cineva.. da, el chiar va ajunge un om mare. Pentru ca in mileniul 3 nu se mai stie trai. Fiecare om se multumeste cu ce are, fara sa se provoace singur la mai mult. Prezentul nu mai e reprezentat decat niste tineri care fug in alte tari; niste tineri care s-au nascut cu tastatura in brate; niste rasfatati care viseaza la un cheeseburger facut la "Mec", care nu stiu sa faca deosebire intre muzica buna si proasta, niste obiecte miscatoare care spun ca iubesc muzica veche, dar care nu fac diferenta intre o melodie cantata de BZN si una cantata de Bonnie Tyler.
Pe scurt, daca ai intreba pe cineva ce isi doreste de la viata, majoritatea vor raspunde "nu stiu.. ". E trist ca oamenii nu mai ai dorinte. Nimeni nu mai viseaza sa atinga pietrele de la Stonehenge, sa publice un articol in Vogue, sa ajunga arhitect. Toti viseaza la un BMW cu tapiterie in piele, vor sa-l vada pe Salam si sa-l pupe-n frunte, vor sa se cupleze cu ceva pitzi/coca cu bani, etc. Practic, societatea ne-a sters orice urma de cultura si moralitate. Sper ca cei ce-am ramas pe la periferie sa nu uitam ca cineva, odata si odata va trebui sa lupte ca lumea asta sa poata supravietui.
Eu inca visez sa stiu sa cant la pian mai bine decat acum, sa fac psihologia din placere, sa imi fac o expozitie de fotografii, sa fac jurnalismul, sa citesc toate cartile lui Cartarescu, sa merg la Brasov. Visez, si stiu ca le voi face pe toate. Pentru ca-mi doresc cu adevarat, pentru ca merit asta.
Sincer, daca as putea, mi-as pune cate o dorinta pentru fiecare dintre voi.. dar degeaba. Daca nu e de la voi, nu se pune. Mi-as dori sa ne dam seama ca nu traim singuri, si ca in ritmul asta, vom ajunge o lume de inculti, asta daca n-am ajuns deja.

Buna dimineata

Nu m-am mai pus de mult in fata laptopului la ora 7:30 dimineata. Dar e frumos. Am o tigara in mana, o cafea amaruie cu lapte, si afara ploaia parca se lupta cu soarele. Acum sunt bine dispusa, peste jumate de ora ma chinui sa nu-mi pierd buna dispozitie. Si am realizat ca de fapt, asa e viata mea. Cu lucruri marunte, cu plimbari tarzii in noapte, cu multumirea ca sunt asa cum sunt. Si-mi dau seama ca, desi provocarile sunt din ce in ce mai grele, eu pot. Pot sa merg mai departe, pot sa cred cu adevarat, pot sa-mi doresc, pot sa visez. Si sunt multumita. Sunt multumita ca-mi fac viata cat pot de frumoasa.
Ma bucur de trezirea devreme, de o zi nebuna cu ei, de niste ochi obositi care inca stralucesc.
Si iubesc.. Si iert, si uit. Si ce e cel mai important e ca nu-mi pare rau. Nu-mi pare rau ca, desi le fac pe toate perfect, de multe ori ma aleg cu un nimic. Si-am invatat sa imi fac timp si pentru coronite de grau, imi fac timp si pentru plimbari in noapte, si pentru o carte buna. Am invatat ca daca viata vrea sa vada frumusetea din mine, nu trebuie sa ma ascund.
Si daca am realizat ce e cu adevarat important pentru mine, e pentru ca nu mi-a fost bine. Daca acum am puterea sa ma trezesc zambind si sa nu-mi mai pese ca-mi simt mainile reci.
Ma asteapta un cer fara stele si-un soare frumos. Ma asteapta un nisip fin si niste nopti calde. Ma asteapta o noua vara, o vara la fel de frumoasa, un nou capitol. Acum, cat sufletul mi-e la adapost, ma simt cel mai in siguranta. Ma simt bine cand stiu ca sunt iubita si protejata.
O pereche de cercei care zdrangane, o sclipire in ochi, si un impuls care imi spune "Rush, life is waiting for you... ".
Asta sunt eu. Un copil si-un adult in acelasi timp, un suflet si-o minte nebuna.
"Sunshine, the way you smile with your eyes is the most wonderful thing anyone`s ever seen. "
:)

Summer

Am cunoscut cativa oameni noi zilele astea. Oameni ca mine. Adolescenti din aia care au cat de cat capul pe umeri. (Adolescenti cu capul pe umeri.. practic, e imposibil, stiu. E vorba, la fel ca si la mine, doar de maturizare precoce inainte de vreme.) Oameni care mi-au demonstrat ca nu sunt singura. Si asta e tot ce doream sa aflu. Ceea ce am realizat zilele astea am impresia ca stiam mereu. Stiam, dar nu vroiam sa recunosc asta. Cand cineva te ajuta sa iti vezi greseala, poti merge mai departe. Dar atunci cand cineva iti spune ca poti, mergi mai departe cu capul sus si cu un zambet pe fata, desi ai facut greseli stupide. Pe scurt, nu vreau sa ma mai puneti la perete. Vreau sa ma lasati in pace si sa observati ceea ce va doreati de mult. Ca pot.
Mi-e dor de o plimbare. O plimbare nocturna si un cer plin de stele. Mi-e dor de nisipul ala fin si de rochita albastra. Mi-e dor de cine eram atunci. Mi-e dor de un soare stralucitor si de zambetul cu care ma trezeam in fiecare dimineata.
Pornesc de cateva zile cu inima in maini si cu gandul departe. Pornesc tremurand, dar pusa pe fapte. Pornesc intr-o vara calda si verde.
O vara ce ma asteapta cu o gramada de surprize. Si stiu ca va fi o vara unica. Pentru ca imi doresc asta. Si pentru ca pot.

Life is happening now :)

Missing you..

Adevarul e ca multe m-au dat peste cap recent si la fel de multe m-au facut sa-mi pun tot felul de intrebari, care mai de care mai stupide.
Am realizat ca toate intrebarile astea nu fac decat sa ma traga din nou in jos. Nu fac decat sa ma invart in acelasi cerc vicios fara incetare. Cert e ca daca nu ma ajut eu, nimeni nu ma poate ajuta. Trebuie sa schimb eu ceva in mine. Eu si nu altcineva, caci altfel e foarte posibil sa nu pot continua. N-am mai avut de mult pumnii atat de incordati, obrajii atat de uzi si genunchii stransi la piept.
Si desi ai impresia ca ma poti ajuta iti spun ca te inseli amarnic. In fond doar EU stiu cine sunt si de ce am nevoie! Trebuie sa mai descopar de ce Dumnezeu ma pun eu singura la perete prin tot ceea ce fac. Trebuie sa descopar de ce insist sa-mi creez singura probleme. Trebuie sa aflu de ce ma pun in fata unor decizii pe care, daca le-as lua, as face mai mult rau decat mi-as putea imagina.
Imi pare rau ca imi esti atat de drag. Imi pare rau ca te-am facut pe tine sa pari cel rau, cand de fapt am fost eu cea care a pus bete in roate. Pentru ca, desi nu era asta ceea ce-mi doream, a trebuit. A trebuit sa renunt la lucruri si la oameni dragi mie. La persoane care m-au intregit altfel fata de restul lumii. Pentru ca, in fond, traim intr-o lume plina de oameni dragi. Si vrem ca ei sa fie fericiti. De aceea sunt momente cand trebuie sa ne lasam pe noi undeva deoparte. Pentru a-i ajuta pe ei sa mearga mai departe. Si odata cu noi ii lasam si pe cei care sunt implicati in povestea asta. Unii carora le pasa, mai mult sau mai putin.

Candva mi-ai dezmierdat pielea cu rasuflarea ta calda. Mi-ai incalzit sufletul. Ai fost shushurelul meu. Chiar imi pasa. Si am facut-o intentionat. De ce? Ca sa ii pot face pe ei multumiti. Nu vreau nici macar sa ma intelegi. Vreau doar sa iti amintesti din cand in cand de mine si sa zambesti.
Imi pare rau copilu`.
Miss you a lot :(.

Moments..

O cafea amara si Directia 5. O mana rece pe un abdomen cald si o tigara pe jumatate stinsa.
M-ai facut sa vad in tine lumea toata. Desi iar am dat cu capul. Cand te-am simtit lipit de mine si cand m-ai strans atat de tare in brate nu am putut decat sa ii multumesc Celui de sus ca ma iubeste. Ma iubeste si imi da tot ce ii cer. Si se apropie de mine in toate felurile posibile, poate poate ma intorc din nou spre El.
Mi-a ramas impregnat mirosul tau in memorie si pe haine. Mi-a ramas in minte un zambet de copil. Un zambet lipit de fata chiar si atunci cand dormi. Un zambet care face totul sa para nesemnificativ. Ma simt un copil care a cerut o bomboana si a primit un intreg magazin de bomboane.
Exista oare un sentiment mai puternic decat acela de a te simtii iubita si a iubi la randul tau? O emotie pe care nu o poti explica. Un moment pe care pur si simplu nu poti sa-l spui nimanui. Pentru ca dragostea nu are definitii. Nu are legi. Dragostea e ceea ce ne aminteste ca exista lucruri mai presus de vointa noastra. Poate ca iar am gresit, dar is multumita ca am ajuns aici. Ma bucur enorm ca esti asa cum esti si ca iti pasa. Si daca trecutul o sa-mi dea peste fata, voi inchide ochii. Mi-a ajuns.
Cine credea ca ma vei face sa iubesc oraselul lenes? Cine credea ca vei venii? Cum se poate sa simti intr-un timp atat de scurt atat de multe sentimente?
Totul ma face sa inteleg ca suntem atat de mici si neinsemnati. Dar oricat de mici am fi, si oricat de mari ne-am simtii, va fi mereu ceva care ne va face sa uitam de noi. Pentru ca acolo sus e Cineva caruia ii pasa mult mai mult decat credem.

...

Nu credeam ca o noapte poate sa-mi aduca atatea sentimente unul dupa altul.. A inceput cu o pereche de maini reci si un frig ce te cuprinde incat simti ca face parte din tine. O persoana care ai impresia ca te intregeste sta lipita de tine. E lipit dar e la kilometrii departare.
Dumnezeu ne arata iubirea. Probabil de aceea nu m-am simtit singura. Dupa ce vrei sa fugi in lume te lovesti de bratele cuiva. Brate care te cuprind si te tin intr-un dans continuu. Cine credea ca poate un strain sa te faca sa plangi? Felul in care mi-a multumit ca sunt acolo m-a facut sa cred ca sunt iubita. Sunt iubita pentru ceea ce sunt. Pentru ceea ce sunt cand nu toti ceilalti ma observa. Pentru ceea ce am fost cand am fost singura. Pentru dragul cu care te-am privit mereu. Pentru faptul ca imi dai pe zi ce trece alt fior, tot mai drag si mai nepretuit.
Ma minunez de mine. Ma minunez cand vad ce puternic un suflet poate sa fie.
Tocmai pentru faptul ca acum nu is cu o perna in brate si cu obrajii uzi ma uimeste. Ma uimeste faptul ca nu ma cunosc pe cat credeam. Persoane dragi mie mi-au demonstrat asta. Nu stiam ca exista parti in mine care au uitat sa fie misterioase. Sau parti care vor sa arate doar iubire. Nu stiam ca sunt matura chiar si cand dansez, chiar si cand iubesc. Nu stiam cine sunt, pana cand m-ai facut sa vreau sa ma cunosc tot mai mult atunci cand sunt, sau nu, langa tine.

...

Ceva-mi spunea ca ma voi intoarce. Cu aceeasi sclipire in ochi, cu acelasi zambet pe fata, iar si iar, unde m-am simti cel mai in siguranta. Si daca viata mi-a demonstrat ca nu vei fi mereu aici sau acolo, astazi m-am simtit iubita. Azi ti-am simtit caldura mai tare ca oricand, desi nu esti al meu.
Azi mi-am regasit puterea de a ma simtii din nou bine cu mine.
E adevarat ca nu toate sunt bune si perfecte. E adevarat ca puteam fi altfel cand cineva m-a lovit acolo unde m-a dorut cel mai tare. E adevarat ca puteam schimba multe, daca imi doream catusi de putin asta. Dar din fiecare gest si fiecare particica din mine ma face sa imi doresc sa nu ma mai intorc unde am fost deja.
In seara asta m-ai intregit. M-ai lovit gentil si ai pupat rana. Am impresia ca vroiai sa ma faci puternica. Vroiai sa ma invat cu viata. Vroiai sa vad ca, desi nu totul e roz, si ceea ce conteaza de fapt e sa invatam sa mergem mai departe, ne putem simti in siguranta cand suntem doar noi. Si daca nimic nu e ceea ce pare, am invatat sau tin capul sus si locul acela liber. Pentru ca mi-ai demonstrat ca te vei intoarce iar si iar acolo unde te simti in siguranta.



Trei stari diferite. Trei etape cand ma minunez si eu de mine. Pentru ca viata mi-a dat o lovitura sub centura, si tot ea m-a ajutat sa ma ridic. Pentru ca de asta suntem facuti. Sa iubim. Sa simtim. Sa stim parasi scena cu capul sus. Sa traim momente cand inima ni se opreste pentru o secunda.
E adevarat ca in cautarea noastra spre fericire ne redefinim mereu tintele. De aceea pare ca nu ajungem niciodata la fericirea suprema. Totusi, la un moment dat am putut spune: "Da!.. Sunt fericita!"

Don`t ever become an adult..

Listen while you read. :)

De cateva ore ma intreb intr-una daca visez sau e real ce mi se intampla. Ma intreb fara rost, fara sa realizez ca simt starea asta si prezentul adanc pana in oase. Un frig constant si chinuitor, o durere de cap teribila, si nimic altceva decat un mare gol in stomac. Am luptat impotriva vointei lumii, intuitiei, sentimentului si a celorlalti. Ca sa ajung la un prezent care se reia. La un prezent pe care nici nu pot sa imi dau seama daca mi-l doresc. Am ajuns la un gol care, inceput si continuat acum de tine, se adanceste datorita lor. Si sa fiu a naibii daca mai inteleg ceva. Nu inteleg ce vrei de fapt. Nu inteleg de ce nu ma indepartez de tine. As vrea sa iti torn o galeata de apa pe fata si sa iti spun : "Hotaraste-te odata!". Si nu vreau sa aud de la tine adevarul hotarat. Vreau sa aud adevarul pe care mi-l doresc atat. Si mai vreau sa ma iei de mana si sa pleci. Sa ma duci spre o directie. Oricare ar fi ea. Pentru ca eu, datorita tie, nu mai stiu ce vreau, incotro sa o iau si cum sa fac. Si nu, n-am pomenit-o pentru ca azi am hotarat sa fiu egoista. Merit macar atat.
Ma plimb pe o strada care nu-mi inspira nimic. Singurele imagini care imi vin in minte ma infricoseaza si ma fac sa tremur de sus pana jos. Mi-e greu sa nu-ti mai pot vorbi. Mi-e greu sa ma gandesc ca as avea atatea de spus, incat atunci cand te vad inima nu-mi poate vorbi. Nu poate sa iti spuna nimic. Pentru ca inca e speriata de trecut si de tine. Inca mai are momente cand tresare ca dintr-un vis ciudat si respinge realitatea asta total absurda. Pentru ca nu poate realiza cat de mult te doreste si te respinge, ambele simultan. Pentru ca in fiecare noapte ma gandesc iar si iar la noi, si adorm cu intrebarea aia vesnica in minte. Ma intreb cat de mult pot sa tac, si cum voi reactiona atunci cand ma depaseste situatia. Am sentimentul crud ca deja m-a depasit. Dar cine a spus ca omul poate duce mai mult decat crede a avut perfecta dreptate. Is chiar curioasa daca ceea ce faci vine de la sine, sau sunt doar bariere puse de tine. Si daca nu vrei sa ma mai privesti din nou cu ochii care ma priveau odata ma intreb de ce?
De ce? Nu-mi spune. Realitatea aia nu e lumea mea. Aia nu e realitate copilu. Aia e lumea in care te refugiezi vrand nevrand, doar pentru ca nu ai destul curaj sa infrunti viata. De ce m-ai privit vreodata in modul ala, daca ea e lumea ta? De ce ai stat sa te cunosc asa cum probabil ea nu te stie?
De ce? Pentru ca esti adult. Si cu asta am spus tot.
Cand mi-ai zis ca sunt un copil ai avut perfecta dreptate. Pentru ca noi mergem dupa inima stii? Noi luptam, indiferent de adversar. Noi stim sa ne luam un ghiozdan cu noi, il umplem cu vise, iubire, teama, un mp3 player, o poza, si mergem unde vedem cu ochii. Noi avem puterea aia. Si mai avem responsabilitate cat pentru zece adulti. Si putere de a face ce simtim. Voi, adultii, sunteti prea slabi sa mai visati, sa mai luati decizii din inima. La voi totul se rezuma la ratiune, siguranta si stabilitate. Pentru ca voi nu mai simtiti. Va e frica sa mai simtiti. Si fugiti de vise, de noi chiar, de ce conteaza. Pentru ca asta e realitatea. Si dupa cum am mai zis, se spune ca adultii sunt mai destepti. Hmm.. ma abtin. :)
In fond, daca lumea asta ar fi condusa de copii, ar fi un loc mult mai minunat.
Si uite ca iar mainile nu vor sa mi se opreasca. Uite ca iar tigara mi se fumeaza singura si cafeaua se raceste langa mine. Iar sunt cu pumnii stransi, lipiti de frunte, fara sa ma pot gandi la nimic altceva. Ma gandesc oare care e realitatea vostra de fapt. O realitate plina de egoism, unde singurul lucru care conteaza e mandria voastra. Si imi vine sa rad. Imi vine sa rad de mentalitatea vostra de rahat. A tuturor. Plus ca nimic nu va motiveaza. Nu va motiveaza un copil care rade, primavara care apare incet in fiecare creatura, o poza veche, o melodie adevarata, un vis, daca stiti ce e ala, si lista continua, dar degeaba va insir aici frumusetea din lumea asta, pentru ca in fond niciodata nu veti stii ce inseamna ele. Nu mai stiti nimic. Pe voi stresul va motiveaza. Va motiveaza sa fiti rai. Sa fiti egoisti. Sa va tineti mainile la spate si sa inchideti ochii cand in fata voastra se afla fluturele ce l-ati dorit atat de mult candva.
De aceea nu as renunta la nimic ce am acum, doar ca sa devin ca voi.

Schimbari..

Simt cum ma schimb zi de zi. Ma simt tot mai puternica si tot mai matura. Pentru ca nu mai urasc.. pentru ca stiu sa visez fara sa imi fac rau.. pentru ca sunt copil si adult in acelasi timp.. Am realizat ca nu e nimic mai frumos in lume decat sa stii ca sunt persoane carora le pasa. Pentru ca in fond asta conteaza. Sa treci prin viata si sa fii impacat cu gandul ca altii isi masoara viata in functie de tine. Si pot sa afirm ca sunt prieteni pentru care mi-as da si viata. Pentru ca linistea aia sufleteasca e prezenta numai cand ma gandesc cate traznai putem face impreuna. Pentru ca numai cu tine pot sa vin acasa la doua noaptea cu adidasii plini de noroi si inghetata de frig. Numai tu puteai sa descoperi doua teoreme :).Si mi-e bine. Mi-e bine pentru ca stiu sa regret daca te-am facut sa suferi vreodata. Si la fel stiu sa rad cu lacrimi cand scoti cate o perla pe gura. Maine merg in sat. Mi-e dor de ce era candva. Mi-e dor sa merg si sa dau la iepuri, mi-e dor sa fiu cum am fost. Cu o urma de regret spun ca, in ciuda eforturilor noastre totul se schimba. Se schimba oamenii, locurile si ne schimbam si noi. Mi-e dor sa culeg struguri si sa merg la palincarie. Mi-e dor sa stam in gradina si sa ma dau peste cap pe creanga aia a nucului. Chiar si nucul ala e altul. Mi-e dor sa ne uitam la teleenciclopedia inainte sa mergem la dus. Si sa stam sub masa. Toate-s altfel acum si regret ca incep si eu sa fiu altfel. Ma doare cand vad ca mersul in sat de odinioara s-a transformat intr-o obligatie.
Viata e de fapt un amalgam de schimbari, iar modul de a traii este felul in care ne adaptam lor.

Empty.

Am ezitat sa scriu cand eram nervoasa..
Am ezitat sa scriu din lipsa de timp..
Dar uite ca asa se umble paharul si asa dau pe langa. Ca sunt om si eu..
S-au schimbat lucrurile intr-atat incat nu-mi vine sa cred in ce m-am treansformat. Eu- cea foarte puternica si cea care isi facea dreptate oricand am ajuns sa las de la mine ORICE. Da, m-am transformat in ceea ce niciodata nu am fost si nici nu credeam ca voi devenii vreodata.
Sunt un monstru.
Asta pentru ca nu am contat niciodata.
A contat doar ce avem. A contat doar sa va demonstrez ca vreau sa fie bine.
Ah.. era sa uit.. si lucrul care a contat cel mai mult a fost cum v-ati simtit voi. Atat.
Ma doare ca nu ma simt vinovata deloc. Ma doare ca oriunde as cauta in sufletelu ala mic nu gasesc nici o urma de vinovatie.
Dar trebe sa platesc pentru asta. Si ma doare ca nu mai sunt optimista. Ma doare ca nu pot sa zambesc si sa imi vad de lucruri linistita.
Doare ca nu mai pot sa imi beau nici cafeaua linistita. Tot timpul trebuie sa ma simt vinovata pentru ca asa sunteti voi fericiti. (suna a prostie.. si poate maine o sa regret ce am spus.. dar doare stiti? )
Dupa intorsurile care au fost prezente pana acuma in viata mea credeam ca va iesi candva bine. Sau poate inca mai cred.
Cert e ca sunt momente cand mi vine sa ma dau cu capul de pereti doar sa fie bine.
Si sa fiu a naibii daca-mi iese vreodata.
Nu a iesit bine pentru ca nu am fost niciodata pe aceeasi lungime de unda.
Si ma intreb daca vom fi vreodata.
Imi apare tot mai frecvent golul acela in stomac care nu ma lasa nicicum in pace. E gol in stomac pentru ca e menit sa ma faca sa ma simt empty. Da.
Sunt empty asa cum niciodata nu am fost. Si mi-e incredibil de greu sa recunosc asta.
Si e aiurea ca nu inteleg motivul. Daca as stii ca nu pot as mai intelege.
Dar ma izbeste la pamant ca si cum nu as fi putut sta niciodata pe picioare.
Eu, cea puternica si mereu cu zambetul pe buze.
Eu sunt goala pe dinauntru.. sunt cum nu am mai fost. Sunt trista. Si ma doare.
A contat vreodata oare?

P.S.: Poza e pentru relaxare. Imi aminteste de verile trecute. Momente frumoase. Sentimente frumoase.

Snow.. love..

Sufletul mi`e plin.. si mintea mi`e dusa departe..
Iarna nu vrea sa ma paraseasca in nici un fel.. si ma bucur atat de mult..
Ma bucur ca`s vie si ca simt viata mai intens ca niciodata..
Ma bucur ca iubesc si ca sunt cum mi`am dorit..
Am invatat incet incet sa ma bucur ca fiecare zi traita..
Si daca plang.. daca doare si daca vreau sa fug.. e pentru ca viata e plina de obstacole care ne ajuta zi de zi sa devenim mai puternici..
Pentru ca viata m`a invatat sa aleg tot ce e bun.. m`a invatat sa ma transform in mine..
Pentru ca sunt oameni care ma ajuta si carora le pasa..
Pentru ca sunt suflete care nu merita.. si care ma ajuta sa ii pretuiesc pe restul..
Pentru ca pot sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze si pentru ca nu`mi pare rau de tot ceea ce am facut pana acuma..
Pentru ca nimic nu ma ajuta mai mult decat sa vad ca reusesc ce imi propun..
Pentru ca in adancul meu e sentimentul acela de sigurata si de stabilitate care nu ma lasa sa cad..
Si iert.. si uit.. si iubesc.. imi doresc.. sper.. visez si cer..
Pentru ca nu merita sa pierzi nici o zi fara sa zambesti..

Azi m`am batut cu zapada..
Azi m`am simtit copil si adult.. azi am visat si azi am fost fericita..
Visez tot mai mult.. si iubesc tot mai mult.. ma ajut eu pe mine sa ma schimb.. si invat sa nu`mi pese de cei rai..
Pentru ca ma ajuti.. pentru ca tii la mine.. pentru ca iti doresti.. pentru ca meriti sa te iubesc..
Pentru ca am invatat sa fiu si rea si buna..
Pentru ca iert si pentru ca nu pedepsesc..
Pentru ca El e acolo mereu.. si are grija sa imi fie bine..

Am realizat ca viata asta consta intr`un sir de alegeri si schimbari care ne formeaza..
Ne formeaza rai.. tandrii.. egoisti sau darnici..
Viata ne ofera totul..
Viata m`a invatat sa aleg si tot ea mi`a aratat ca pot doar pentru ca vreau..
Si traiesc.. simt.. cred si iubesc..
Tot mai mult zi de zi.. pentru ca merit.. si pentru ca nimic nu e mai frumos decat sa te simti cu adevarat viu..

Si vizes la ce e mai bun.. chiar daca unele lucruri dor mai mult ca altele..
Pentru ca am invatat sa nu mai port lumea pe umeri..
Si sunt altfel in fiecare zi.. si iubesc.. si ma dor multe..
Pentru ca invat zi de zi.. pentru ca sunt eu.. cea dinainte.. si cea de acum..
Raman aceeasi pentru totdeauna.. :)

Old song.. same feelings.. :)

Hard like a diamond..

Se intampla de la o vreme o gramada de lucruri -si bune si rele- si cu toate ca imi vin in minte o mie de intrebari am senzatia ca toate au un sens..
Toate sunt legate si toate sunt ca un amalgam care isi are rostul cu bune si cu rele..
Asha`s eu acuma.. ma revolt.. ma ambitionez tot mai tare.. si toate astea pentru ca gasesc ceva inauntrul meu care nu ma lasa sa ma dau batuta..
Zambim tot mai des pentru ca ne avem unii pe altii si asta imi da o putere din aia incredibila care nu vrea nicicum sa dispara.
Ne avem unul pe altul si lucrul asta a incetat de mult sa fie de mult o incertitudine.
Sunt rea, sunt dulce, sunt permisiva, sunt dominatoare.
Pentru ca asa ma simt eu bine.. pentru ca asta imi da puterea sa ma trezesc in fiecare dimineatza si sa zambesc.. pentru ca asta imi da puterea sa vreau sa devin asa cum vreau.. pentru ca asta ma face sa pot sa alerg.. sa strig.. sa fiu copil.. sa iubesc viata.
Chiar daca ultima perioada s`a rezumat la cafele baute tarziu.. la agitatie si nervi.. la o strangere in brate cum numai tu puteai sa mi`o dai.. si lacrimi.. si rasete.. si tampenii pe care numai noi le puteam face.. sunt fericita..
Ma vad mai matura.. mai infipta cu picioarele in pamant.. si cu capul tot mai sus.. Stiu cum si ce sa cer de la viata.. si e mai simplu decat mi`am imaginat vreodata ca are sa fie..
Sunt surprinsa pot face oamenii cand iubesc si ma bucur tot mai mult de felul in care ma vad ei acum.
Si daca spun ca sunt o printesa e pentru ca ma simt asa..
Ma simt o printesa in tenisi si solex..
Una care bufneste in ras in timpul unei taceri surde fara motiv.. una care viseaza sa devina actrita, scriitoare si psiholog.. toate in acelasi timp..

Imaginati`va combinatia urmatoare:
fana no. 1 a gumei hubba bubba.. rockeritza..
iubitoare a melodiilor lente si a gordonului bleu..
prietena cea mai buna a lu Gigela..
persoana care uraste soriceii si iubeste serpii.. uraste cola (pepsi inclusiv) si iubeste fanta de portocale..
o bluza cu stelutze..
tocuri..
o dorinta de reusita..
feminism intr`un borcan.. picioarele lu` Teo..
un "someday, someway" cantat pe un nas plin de muci..
un turn Eiffel cand poarta tocuri..

Combinatia asta se cheama Maria.

Si stiti ce am realizat?..
Ca`mi plac.
Ca pentru mine sunt exact asa cum imi doream..
Si mi`e bine.. :)

Cold hands and warm heart.. always the same..

Am o pereche de maini reci si o inima incalzita tot mai mult pe zi ce trece de lucrurile pe care le aleg din viata..
Sunt cu capul in nori si cu picioarele pe pamant..
Am zambetul acela sincer lipit pe fata aunci cand te vad si avianele alea isi fac simtita prezenta..
Nu mi`e greu sa ma trezesc dimineata si sa iti urez o zi frumoasa cand stiu ca viata mi`a dat mai mult decat am cerut..
Am acolo oameni care stiu.. si carora le pasa..
Sunt acolo anonimi care merita toata dragostea din lume..
Doar pentru ca au ras cu mine.. au plans odata cu mine.. mi`ai dat o palma sa`mi tin capu sus..
Si au stiut sa vorbeasca cand a fost de vorbit..

Si imi vine sa iti spun atatea.. atatea copilu..
Imi vine sa iti iau mainile si sa nu le mai dau drumul vreodata..
Vreau sa fi tu acela pentru care inima mea vrea sa bata zi de zi..
Vreau sa fi tu acela care imi spune buna dimineata..
Vreau sa vezi ca indiferent cat de multe m`ar lovi tin cu indarjire capu asta sus.

Ma port ca si cum nu ar fi nicicum in afara de a fi bine..
Asta in ciuda faptului ca aseara am adormit cu o durere ascutita de cap si m`am trezit cu ea multiplicata de doua ori..
Si nu ti`am spus.. nu ti`am aratat.. pentru ca ideea e ca ma simt peste masura de vie..
Pentru ca tu stii sa ma faci sa zambesc..
Pentru ca iti pasa.. si pentru ca nici un lucru urat nu ar trebui amestecat in povestea noastra..
Pentru ca nu vreau sa ma stii cand plang.. sau cand ma doare..
Pentru ca tu esti my sweet november..
Si astea pentru ca se intampla atatea..
Pentru ca iar.. dupa atata timp m`ati facut iar sa plang.. si nu ca ar conta asta prea mult..
Ceea ce conteaza este faptul ca nu va pasa..
Si daca va pasa.. nu faceti nimic in privinta asta..
Si poate ca nu ati facut`o intentionat..
Ci asa se intampla..

Sunt sentimente din alea care parca ti se infig in capul pieptului..
Sentimente fara noima si dureroase.. frustrare..
Si de incapacitate de a`mi demonstra singura ca nu am de ce sa plang..
Desi mintea imi spunea ca sunt niste tampenii inca ma durea..
Nu era prima data cand imi raspunedeai in doi peri sau erai nervoasa fara motiv.. si asta nu m`a deranjat nicioadata.. pentru ca inteleg.. pentru ca vreau sa inteleg.. pentru ca vreau sa nu ne oprim la obstacole din astea.. pentru ca vreau sa fie bine..
Si cum sa fiu rationala si sa nu plang cand stiu ca nu sunt vinovata cu nimic..
Cum sa ma controlez cand vad motivele pentru care faceti asa?
Pentru ca pot sa ma dau de 50 de ori peste cap.. sa bat cu picioarele in podea si cu pumnii in masa.. pot sa imi impun.. dar nimic nu functioneaza..
De ce?..
Pentru ca esti stresat.. pentru ca ultima luna a fost raiul pe pamant.. pentru ca uiti sa arati ca iubesti.. pentru ca e frustrare.. si nerabdare.. si pentru ca asta e realitatea..

Probabil iubirea contine si din astea..
Daca nu te doare.. macar din cand in cand nu`i iubire.
Daca nu te tine treaz.. daca nu te aprinde din cap pana in picioare..
Daca nu te transforma.. te rasuceste.. daca nu te face sa vrei sa primesti mai mult timp..
Nu`i iubire.

Ma trezesc dimineata, vad lumina de afara si zambesc..
Chiar daca esti nervoasa.. imi bag capul in perna si prefer sa zambesc..
Stiu ca peste cateva ore uiti de tot..
Ma intind pisiceste.. scot jumate de picior afara de sub plapuma si in aceeasi secunda ma adun inapoi la caldurica.
Mama lui de frig si mama ei de trezire cu alarma`n urechi..
Imi mananc sandvisul si imi fumez linistita tigara.
Imi savurez cafeaua si revin la sentimente mai bune.
Si asa incepe o noua zi..
Asa cum stiu eu mai bine.. cu mainile reci, cu frigul in oase si cu soarele ala caldut in suflet..

Sunt in fiecare zi atat de diferita si totusi atat de la fel..
La fel de fidela.. la fel de cu ochii mari deschisi sa vad tot..
La fel cu castile in urechi si cu ochii la stele..
La fel cu nasul inghetat si cu mainile reci.
La fel de indragostita, si la fel de cu grija zilei de maine..
La fel de 2 in 1..
Si`s fericita.

I just can`t let you go..

Ai auzit vreodata o melodie veche cu atatea memorii legte de ea incat te`a facut sa plangi?
Si nu ti`ai dori sa te intorci in timpul in care totul era simplu si inocent?
Timpul ala cand nu stii de griji.. nu stii de responsabilitati..
Vremea aia cand nu iti pasa daca viata e sau nu roz..
Si nu`mi pare rau..

Am ajuns la un stadiu la care nu am mai fost pana acum.Am ajuns sa realizez ce inseamna "adolescenta" si ce presupune maturizarea.
Am primit tot la fel de multe lovituri sub centura, dar modul in care am trecut peste ele s`a schimbat radical.
Nu mai plec capul la prostii ce mi se pareau odinioara firesti. Nu mai plang pentru un nimeni care credeam ca imi este prieten candva.
Sunt multumita ca in timp am ajuns ce am ajuns..
Sunt multumita ca imi fac timp pentru lucrurile care conteaza. Sunt multumita ca nu am facut lucruri de care sa imi fie rusine. Sunt multumita ca am stiut sa fac lucrurile cum am simtit mereu.. si nu cum ar fi preferat cineva sa le fac.

Desi au fost momente.. si probabil inca mai sunt cand am considerat ca e mai bine sa ma prefac si sa sustin ca totul este bine doar pentru a-mi ridica capul sus..
Ma vad acum cu cafeaua langa mine.. cu tigara in mana si cu degetele prin par.. Cu mainile inca reci, dar cu soarele acela in suflet care de o vreme e din ce in ce mai puternic..
Si ma bucur pentru ca pot sa constientizez astea..

Si sper ca iti dai seama ca daca te uiti la pieptul meu, si umpic la dreapta te vezi pe tine..
Pentru ca inca mai merg cu castile in urechi pe strada..
Pentru ca lucrurile simple nu se masoara in ele insasi..
Lucrurile simple se masoara in intensitatea cu care te bucuri de ele.. si in numarul de oameni care le pretuiesc.
Si da.. pot sa zic cu mana pe inima ca ma bucur ca sunt asa cum is si nu mi`as dori sa ma schimb in nici un alt fel..
Am invatat sa ma iubesc si nu mi`as schimba viata cu a nimanui.. :)
Am invatat sa stiu ce va iesi bine si ce nu..

Si de ce imi bag capul in perna si o mana pe burta.. si simt cu tremur de sus pana jos?
De ce inchid ochii si zambesc?
De ce sunt atata de sigura ca daca m`ai avea o zi langa tine nu mi`ai mai da drumul?
Si stiu.. stiu cat de bine ne`ar putea fi.. stiu ce e cu fluturii aia mari de la tine din burtica..
De ce de cateva zile nu mai fac nimic?
De ce ma uit in gol si te vad pe tine?

Vreau ca atunci cand ma trezesc noaptea sa ai picioarele printre ale mele si si o mana in jurul meu care imi spune ca nu mi`ai da drumul in veci.
Vreau sa iti spun cand ma doare ceva sau cand sunt frustrata. Vreau sa te privesc cum dormi si sa pot sa ii multumesc lui Dumnezeu ca existi.
Vreau sa fi cel care se joaca cu mana mea cand sunt prost dispusa. Vreau sa iti spun si tie bancul cu oaia roz.
Vreau sa pot sa iti multumesc in felul meu pentru ca esti asa cum esti..

Si daca nu esti al meu.. vreau sa fi fericit.. vreau sa te stiu bine..
Vreau sa stiu ca iti e bine asa cum esti..
Dupa cum am mai zis as avea nevoie de mai multe..
As avea nevoie de tine in alt fel..
Dar fericirea e acolo si fara sa ating pragul necesitatii..
Sunt fericita ca existi si ca imi faci zilele mai frumoase..
Multumesc.

Why ?.. because I deserve it.. :(

Why does it hurt so bad?
Why in earth I did that fuckin` mistake?

Doare.. doare enorm si regret enorm..
Am vrut sa ma apropii de tine.. am vrut sa ma apropii de ea..
Am vrut sa vezi ca am lasat`o balta deja..
Am vrut sa vezi ca am inteles cum sta treaba..
Si stiam ce am de facut..
Am vrut sa vezi ca imi pasa..
Dar ca sunt aici oricand..
Si mereu fac greseli.. si mereu regret..
Maybe I`m just someone who did`n deserve to be near you..
Maybe you`ve done what you had to be done..
Maybe it`s hard to get through it in that way..
Maybe life will bring near you people who deserve to be close to you more than I do..

Si.. nu copilu.. nu vreau sa iti fac rau.. nu vreau sa ma vezi ca si o prietena buna.. dar care te incurca de multe ori..
Nu mai vreau nimic..Vreau sa ma ti minte pentru ce sunt.. si ce am incercat sa fiu..
Vreau doar sa nu ma ti minte pentru greseala asta..
Life goes on..
And I wish you the best things ever..
You`ll always remain a special person for me..
I`m glad I met you..
I`m glad I had the chance to know you..
Si acuma nu ii timpu sa ma port ca si un copil..
E timpul sa invat sa imi tin capu sus..
Si sa apreciez ceea ce am primit..
E timpul ca macar acum sa imi repar greseala.. indiferent de ce va fi..
Si sa vezi ca nu sunt copila aceea..
Take care boy..
Take care..
:(

One way ticket..

Pentru ca am impresia ca esti mereu altfel.. si in acelasi timp.. unicul..
Pentru ca atunci cand ma superi imi vine sa iti dau o palma si sa te sarut pana te las fara aer.. amandoua in acelasi timp..
Pentru ca esti amuzant.. chiar si atunci cand plang..
Pentru ca esti convins ca nu esti special.. ca nu esti frumos.. ca nu excelezi in felul in care cred eu..
Pentru ca esti cumva invers decat crezi..
Pentru ca ai avut rabdare..
Pentru ca ai incercat sa ma cunosti..
Pentru ca nu m`ai judecat si stiu ca nu ai face`o vreodata..
Pentru ca abia acum imi explic de ce nu mi`ai plecat din suflet..
Pentru ca nu te`am putut scoate de acolo nici macar atunci cand.. spre prostia mea.. am vrut sa te scot.. indiferent ce mijloace as fi folosit..
Pentru ca atata timp cat inca esti.. nu te las sa pleci..

Inca mai am momente de zbucium.. cu intrebari stupide.. tremur interior si exterior..
Cred ca sunt momente ca si acum.. cand imi doresc sa`mi pun mai putine intrebari.. sa ma tem mai putin.. sa rationez pe jumate..
Totusi.. am invatat sa tremur fara sa`mi doresc sa ma opresc..

Simt ca in mine clocotesc cuvinte sau sensuri.. insa nu le pot da nici o forma..
Imi stau incalcite in cap ca niste fire dintr`un ghem desirat..
Si`apoi.. mai am si un soi de soare infipt in mijlocul pieptului care ma incalzeste constant..

Desi imi dau seama ca tot mai des is numai un zambet.. ca mi`e teama tot mai rar si ca ma pierd in realitate..
Ceea ce se intampla acum e doar o ceata densa care isi depune pe genele mele mici picaturi de apa.. si atunci ai impresia ca plang..
Plang pentru ca te`am cunoscut.. pentru ca ma bucur ca te`am cunoscut..
Pentru ca stiu ca poti..
Pentru ca stiu ca vreau..
In fond nu cred ca va putea cineva vreodata sa ma inteleaga in tot amalgamul asta..
Nu pot sa nu mentionez melodia celor de la Taxi..
"E un timp cand ai.. si un timp cand ceri.. si un timp cand trebuie sa speri..
E un timp cand stai si un timp cand pleci.. si un timp cand peste toate treci..
E un timp cand vrei si un timp cand poti.. si un timp cand esti uitat de toti..
Dar oricine ai fi.. oriunde esti.. oricand e timpul sa iubesti.. :)"
Si nu o sa fac greseala sa imi doresc sa nu te mai vreau..
Si.. din nou ma trezesc spunandu`ti despre dragostea mea..
Desi stiu ca te`am tinut mereu la curent cu asta..
Cred ca uneori te`ai si saturat..
Si atunci ma intreb.. de ce nu te las?..
De ce e legatura aia facuta asa?

Vreau sa ma inveti sa nu ma plang..
Sa ma inveti sa te strang in brate..
Sa ma inveti sa te iubesc..
Dar inainte.. invata`ma sa plang..

Cred ca dragostea`i simpla.. doar ca o complicam noi atunci cand tinem unul la altul..

De ce atunci cand am mers sa ma plimb singura nu pot sa ma gandesc la nimic?
De ce simt ca nu ai cum sa te prefaci ca nu exist?..
Nu ai cum sa spui ca vi.. si sa nu mai vi niciodata..
Cum sa nu ma asculti.. si sa nu`mi vorbesti o zi intreaga?
De ce te`as lasa acum sa pleci cu visul meu?
De ce as uita cum esti?
Inaintea ta.. cineva a facut asta deja..
De ce nu as lupta?
:)

I`m gonna` go on a runaway train.. never going back..
It has only one way track.. and he`s never coming back..
At the and of it is you..
Don`t try to stop me..
I`ve already bought my ticket.. remember?

2 in 1.. :)

De ce scriu azi?
Scriu pentru ca vreau sa mai ramana ceva din ziua ce a trecut..
Vreau sa citesc la vara.. intr`o zi dintr`alea cand ma gandesc incotro sa o iau..
Intr`o zi cand nu`mi vine sa cred ca din nimicuri ies cele mai mari certuri si cand as intra in pamant cu tot cu gheara care`mi strange pieptul..
Au fost momente care mi`am demonstrat inca o data ca lucrurile ne ies asa cum vrem doar pentru ca ne dorim sa iasa asa..
Scriu pentru ca am in jur o groaza de oameni care ma vor aproape fara figuri si pretentii..
Scriu pentru ca ma simt din ce in ce mai bine fara frica aceea care ma guverna candva..
E ciudat poate.. dar ma simt ca la alcoolicii anonimi: salut, sunt Mari :) si nu mi`a mai fost frica de o luna jumate..
Azi scriu pentru a`mi aminti ca`n perioade de astea nu dau doi bani pe flirturi si foste relatii..
Azi scriu pentru a`mi aminti ca mi`as dori sa te cunosc asa cum nimeni nu te stie..
Mi`as dori sa te simt.. asa cum nimeni nu o face..
Azi scriu pentru ca ieri dimineata cand m`am trezit si m`am uitat in oglinda mi`am amintit cat de simpla si sincera sunt.. si mi`am zambit..
Pentru ca nu exista nimeni in lumea asta in pielea caruia sa ma simt mai bine fata de cum ma simt acuma..
Azi scriu pentru ca nici o perioada nu`i perfecta si ca fiecare zi ne intampina diferit..
Scriu pentru a`mi aminti mereu ca am reusit, cumva.. sa imi pastrez aproape persoanele care merita cu adevarat - persoanele alea care reusesc sa ma inspire.. sa ma faca sa le iubesc.. si sa`mi doresc, din cand in cand sa le dau doua palme cu scopul de a le trezi la realitate..
Dorinta.. de altfel.. reciproca.. :)
Probabil peste o luna sau un an nu`mi voi aminti de ce m`a trecut un fior prin sira spinarii pana la varfurile picioarelor atunci..
Acum stiu insa ca te`ai uitat la mine.. iar eu ti`am sustinut privirea si apoi am zambit.. parca.. intr`un fel stiut doar de noi..

Si dupa toate astea imi pun intrebarea:.. de ce te`as urma fara sa ma tem si fara sa pun intrebari?
De ce am impresia ca daca ai avea rabdarea sa treci peste fazele care inca imi amintesc ca is doar o copila care gandeste matur.. si daca ai avea rabdarea sa ma cunosti nu ti`ar parea rau?

Unul dintre cele mai aiurea sentimente de pe pamant e ala care vine repede si trece la fel de repede..
Sentimentul ala pe care il simti la fel de ascutit si rapid precum o intepatura de ac..
Sentimentul ala ca vrei un "ceva" interzis..
Si cea mai frumoasa parte a sentimentului asta e jumate de ora mai tarziu..
Atunci cand deja am alungat impulsul cu un zambet de autoapreciere pe fata..
De ce?..
Pentru ca am puterea si satisfactia sa privesc ceva`ul acela ironic..
De undeva de sus.. ca si cum lucrul in sine n`ar fi fost decat un impuls in viata mea si nu ceva real.. palpabil..
Pentru ca sunt sigura ca nu am nevoie de nici un impuls.. sau escapada..
Pentru ca sunt identice cu sentimentele pe care le aveam in clasa a sasea.. :)..

Si nu dau doi bani pe a flirta cu altii.. pe a zambii cu altii..
Decat momentele cu acela care poate sa apese pe un buton care imi face zambetul sa apara pe fata.. iar pe mine ma face libera..

Cu toate astea am invatat sa fac slalom prin viata..
Acum zambesc.. iar peste jumate de ora ma intreb de ce trebuie sa ne loveasca pe noi o nenorocire sau alta..
Am realizat ca e singura maniera posibila.. singura cale prin care pot sa simt ca nu ma poticnesc in vreo ridicatura ce mi se ridica in drum..
In monente din astea ma bucur ca am primit atatea lovituri..
Pentru ca acum stiu ca unele dintre ele se repeta..
Chiar daca ne prind fara garda..
E uman sa suferi.. iar peste o jumate de ora sa te bucuri din suflet, dintr`un alt motiv..

Si am ajuns la o concluzie importanta..
In viata nu le poti avea pe toate.. dar daca stii cum.. poti avea atat cat sa te faca fericit..
Nu cat ai nevoie.. poti fi fericit si fara a trece pragul necesitatii..
Si acum pot sa declar cu mana pe inima ca ating pragul ala al fericirii..
Traiesc decent.. si am o viata cu bine si cu rele de care trebuie sa am grija..
Si ajung sa ma bucur de acel soare care arunca.. razlet.. cate o raza printre nori cand eu imi beau linistita cafeaua..

Ceea ce ma frustreaza cateodata e faptul ca am scapari de care sunt perfect constienta..
Scapari de care sunt si eu uimita..
Reactii care le aveam poate in urma cu 4 ani..
Dar sunt convinsa ca atunci cand acel cineva va aparea.. va stii cum sa ma faca sa trec de ele..
Acel cineva care va imi va tine mainile intr`ale lui.. si care va reusi sa ma faca sa imi deschid sufletul in fata lui..
Acel cineva cu care sa stau in masina cand ploua torential.. si sa stam jumate de ora sa ne gandim cum Doamne iarta`ma sa iesim afara fara sa ne udam pana cel putin la glezne..
Acel cineva cu care sa imi spuna ca am ajuns in stadiul in care nu mai e nevoie sa ne mai punem la indoiala sentimentele pentru a ne spune chestii siropoase..
Sau cel cu care sa rad cu lacrimi dupa ce ma stresez o zi intreaga cu nimicuri..
Sau cel pe care sa il pot privi cand doarme..
Sau cel care imi da o perna peste cap daca ma subestimez..
Si apoi imi da un fior in tot corpul cand ma strange in brate..

Da.. la capitolul asta mai am de lucrat..
Poate ca daca acum citesti spui in gandul tau ca in fond.. sunt doar o copila..
Inca stiu sa visez.. sa mananc hubba bubba.. inca mai am nervi din aia sanatosi..
In acelasi timp pot sa uit de toate si sa imi doresc sa am griji.. responsabilitati.. sa iti demonstrez ca nu e bine sa ma subestimezi..
Inca imi doresc sa iti arat cat de mult pot iubi.. si cand vei vrea sa ma lasi ca si pe un capitol incheiat undeva departe..
Aminteste`ti.. sunt doi in unu.. copila si om matur..

Si da scumpi.. asta a fost pentru tine.. :)

Ceva.. :)

Uitasem cum e sa fiu libera..
Libera emotional.. libera psihic..
E senzatia aia inconfundabila in care simt ca pot sa fac orice ma face sa ma simt bine..
O stare divina..

Merg repede.. am mainile si nasul inghetzat si imi zdrangane cerceii..
Am castile in urechi in timp ce Amy McDonald isi face debutul si ma asalteaza o gramada de ganduri si zambete..
Regretele.. hmm.. multe s`au pierdut pe drum.. :)
Iubesc sa merg la scoala si sa incerc sa "fur" cat mai multe de la profi..
Sa ii aud pe fiecare cu stilul lor inconfundabil..
Iubesc november rain si Craciunul..
Chiar si clipele cand plang si ma mir cum poate sa imi pese asa de mult..
Si cand fac pe copila..
Si cand e linistea aia muta..
Si ajung sa inteleg ca imi place cu adevarat..
Am realizat in timpul asta ca dupa toate cate s`au petrecut sunt aceeasi..
Schimbata.. dar mereu aceeasi.. :)
Avalansele care mi`au umplut sufletul recent ma fac sa spun ca viata mi de dezvaluie din ce in ce mai mult..
Viata ma invata sa intind mana si sa iau lucrurile de care am nevoie..

Cel mai ciudat este acum..
Dau peste ziduri de existenta carora nu stiam..
Dar in loc sa ma intreb ce naiba cauta acolo.. cum faceam odinioara..
Zambesc prosteste si incerc sa le escaladez..
Ar trebui sa concurez la 100 de metri garduri.. :)

Parca imi sar din ce in ce mai tare in ochii chipurile oamenilor batrani pe care ii vad trecand pe strada..
Le vad ridurile si fruntile incretite, parul carunt, spatele cocosat si zambesc..
Apreciez mai mult viata atunci cand vad trecand pe langa mine oameni care au stiut sa si`o aiba in grija cum se cuvine..
Si ma gandesc tot mai des ca sunt inca tanara.. deci norocoasa..
Si inca am timp..
Si inca am vise..
Si inca plang.. inca rad.. inca iubesc fara teama ca maine nu voi mai fi..
Inca am stropul ala necesar de incostienta..

Niste fulgi de nea.. o cana calda de ceai si niste patine in picioare ma fac sa ma simt cel mai bine..
Si atunci zambesc.. si ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi le`a dat.. :)

"Big Mary:)"

O singura privire si dintii mi`au fost mai stransi ca niciodata..
Am coborat si mi`am dat lacrimile.. acolo unde nu m`a vazut nimeni..
Ati stiu vreodata ce e mai bine pentru mine?
Ati venit vreodata sa ma ajutati?
Ati stat aici sa vedeti tot?
Sa simtiti vantul si ploaia.. si sa pareti ca stati la soare?
Ati facut ce am facut eu vreodata?
Cat de mult rau poate fi acolo.. tot ma intreb..
Asa e.. mi`ai deschis ochii si mi`ai zis sa nu am asteptari prea mari de la oameni..
Nu am avut..
Dar doare..
Doare mai mult decat se vede..
Decat pare..
Doare pentru ca stiu..
Doare pentru ca imi pasa..
Pentru ca sunt aici.. si aici voi fi mereu..
Pentru ca am vrut sa fie bne..
Pentru ca v`am iubit..

Si ma intreb.. oare cat rau v`am putut face?
Am ajuns la pragul in care nu mai vreau sa mai lupt pentru mine..
Nu mai vreau sa lupt..
Atza.. dulapul.. medicamentele..
Toate ma inchid intr`o periada mult prea neagra..
Stiu ca va fi bine candva..
Dar pana atunci?
Cum va fi?..
Va mai apuca sa fie bine?
Va mai apuca soarele sa rasara acolo unde ii este locul?

De ce ma doare asa?
Sunt doar doua cuvinte..
Doua cuvinte stupide care mi`au umezit obrajii mult prea mult..
Doua cuvinte care ar merita ignorate..

Le ignor.. sau mi se pare..
Si totusi doare..
Si plang.. plang mai mult decat pot rade.. spera.. si visa la un loc..
Plang cu lacrimi mari.. si maini totdeauna reci..
Plang cu sufletul gol..

Cum a zis un domn.. fiecare suntem o carte..
Unii suntem o carte de literatura.. altii de istorie..
Unii avem 40 de paginii..
Si altii 500..
Unii avem pagini pline de talent..
Altii de prostie..
Unii avem pagini goale.. notite.. strersaturi.. pagini rupte..
Si cu totii avem o coperta..
O pictam cu fonduri de ten.. geluri de par.. lacrimi si zambete..
Nici unul nu avem o coperta perfecta..
Si totusi voi o vedeti doar pe a mea..
Nici n`ati fost curiosi sa o rasfoiti..
Mda.. ce conteaza ca doare?..
Sau ca am incercat sa va fiu alaturi?
Like I alweays sayd.. it doesn`t matter any more..
Prin asta va numiti voi oameni..
I`ati sters titlul si i`atzi dat altul..

"Big Mary:)"

nice one..
Have a nice day people..
Si aveti grija de paginile voastre.

I don`t know how.. I don`t know why..

Nu is decat un suflet pierdut printre amalgamul asta de vise..
Atunci cand cineva vine si iti baga cutitul in stomac speri in sinea ta sa nu`l intoarca in toate partile..
Degeaba.. doar speri..
O strada goala fara prea multe stele..
Niste blocuri care stau acolo de ani de zile introduse parca intr`o lume noua.. plina de stres.. de ura si rautate..
O masina deja familiara mie si melodii de la directia 5 isi fac debutul..
O stare care nu inspira decat un suflet gol..
Incerc sa scriu cave care sa aiba un sens macar..
Niste cuvinte legate care sa poata sa spuna tot ceea ce simt acum..
Oare iti amintesti de mine asa cum eram?..
Poate acum sunt doar o umbra pentru tine..
O umbra care nu face nimic bine..
Aici am obijnuit sa stau inca de la inceput..
Probabil ca aici voi mai ramane pentru ceva vreme..
Oare ce mai am de pierdut?
Toate cuvintele m`au zdrobit deja..
Am impresia ca nu imi mai pasa atata..
Am impresia ca mai mult rau nu`mi poti face..
Poti sa ma omori sau sa ma lasi sa traiesc asa in continuare..
E la fel..
Poti sa imi zdrobesti oasele sau sa ma vindeci..
Credeam ca timpul va avea grija..
Degeaba.. doar credeam..
De ce faci asta?
De ce nu te uiti si la sufletul meu?
De ce nu`ti pasa?
Cand dai peste cate un moment de fericire.. asigura`te ca e real..
Adorm cu cicatrici care n`au sa se vindece..
Cu ochii plini de lacrimi imi zic.. "nu fi descurajata.. "
Desi realizez ca nu`i usor sa prinzi curaj acum..
Intr`o lume plina de oameni..
Am pierdut reperele cu lumea..
Si intunericul din sufletul meu ma face sa ma simt atat de mica..
Camera nu mai e vie si colorata..
Visele nu`mi mai sunt visuri..
Mandria mea e la pamant si incerc sa cer mai multe de la mine..
De ce suntem niste straini?
De ce?
Daca stiam ce stiu acum..
Te`as fi strans in brate..
Ti`as fi multumit pentru tot..
Imi pare rau ca dau vina pe tine pentru cat am gresit..

Oare stii ca mi`e dor de tine?..

Sunshine.. :)

Am inceput din nou acel ciclu al vietzii care la mine pare nesfarsit..

Ne petrecem tot anul stresati si nervosi.. incordati de prea multa ura si prea multe regrete si avem grija sa uitam de iubire..
Urmeaza Craciunul.. o zi incredibila pentri mine.. o perioada in care pare ca lumea se schimba..
Citeam o insemnare care mi`a amintit de asta..
Ma trezesc acum cu o raceala stupida care m`a tinut departe de scoala o saptamana..
Dupa luni de zile asta e prima zi cand m`am trezit zambind..
Primul lucru care mi l`am spus in gand a fost "e dimineata soareee.. "
Mi`am amintiti de el cand imi spuneai Sunshine.. Era bine atunci..
In toata agitatia asta acum mi`am gasit timp sa ma bucur..
In dimineata asta am lasat la o parte toata mania si toate ragretele..
E ca si in zilele acelea cand ma trezesc cantand si razand cu lacrimi..
Zile cand gaseam ceva frumos in toate..
Cand am incercat cu varu`meu sa facem ceva friptura.. ramasi singuri acasa..
Si dupa ce s`a aprins tigaia de vreo 4 ori.. era sa dam foc la casa.. am lasat si toate animalele infometate.. si am reusit sa facem cumva si friptura aceea..
A mancat`o pisica.. :))
Cand faceam curat in baie.. muzica mergea la maxim.. iar eu nu eram decat un zambet care se intindea de la urechea stanga pana la cea dreapta..
Inconstient simt nevoia sa scriu si despre tine..
Inca ma mai doare.. e adevarat.. inca sunt nopti cand ma intreb ce faci si adorm cu obrajii umezi..
Iar tu.. inca imi luminezi serile cum stii doar tu..
Adevarul este ca am facut o mare greseala cand consideram ca tot ce era perfect pe atunci se va intinde peste timp..
A intervenit si munca.. faculta.. scoala.. stresul.. si toate cele..
Totusi.. imi doresc sa mai mergem pe strada cu tigarile in mana ascultand melodii din alea haioase pe telul tau..
Inca imi doresc sa am un Craciun din ala cum n`am avut de mult..
Nu pot uita acea carte..
Noaptea de ajun.. iar noi ne plimbam in Oradea..
Cand acea fata a venit la mine.. (era americanca.. si s`a chinuit sa ma intrebe cum ma cheama.. in romaneste.. )
Iar eu eram atat de emotionata incat i`am zis "Ma cheama Maria.."
Am regretat apoi o saptamana de zile ca nu i`am raspuns in engleza.. ca doar stiam.. chiar daca aveam vreo 6 ani.. eram mandra ca stiu si eu doua vorbe in engleza.. :)
Eram atat de fericita atunci..
Si da.. a fost prima mea carte citita de la cap la coada..
Imi dau lacrimile cand imi amintesc ce frumoasa a fost..
Cand am ajuns acasa Moshu mi`a adus animalutele alea.. si cerculetele alea de facut coliere.. :)..
Sau casuta aia cu omuleti..
Sau cand am mers la buna in sat.. si a venit Mosu.. inca mai am ursuletul acela..
Hmm.. cum as putea uita..
Ani de zile am planuit un Craciun din ala..
Duc dorul zilelor de Craciun cand mergeam sa colindam cu Stefy..
Doamne ce zile.. mergeam mai multi si cand era tarziu ii trimiteam pe restu acasa..
Si apoi mergeam doar noi la D. Matula.. sau numa te miri la cine.. ca stiam ca ne da bani multi..:))
Ce bine imi era pe atunci..
Inca mai visez la un Craciun din ala..
Ieri i`am zis la mami de vreo 3 ori ca vine Craciunul..
Deja am planuit tot.. :))..
Cumparaturi.. bani stransi si toate cele..
Dar inca nu e Craciunul..
Asa ca ma bucur acum de ziua asta minunata de joi..
Soarele e sus.. vantul bate..
Iar mie nu imi ramane decet sa fac curat si sa cant..
Doar sunt fericita nu? :)