Listen while reading.
Dupa cateva momente de euforie, s-a lasat linistea.
Fumez o tigara, beau o cafea care s-a racit deja si ascult Horia Brenciu.
A fost o perioada... Doamne, ce perioada... A fost o perioada atat de grea, care m-a tinut inclestata si a scos la iveala parti din mine de care nu stiam ca exista.. M-am simtit singura. A dracului de singura. Si m-am simtit pentru prima data cu adevarat la pamant. N-am avut putere sa vorbesc ca-mi tasneau lacrimile din ochi, n-aveam puterea sa ma gandesc la nimic. Ma zbateam si cu greu am gasit puteri sa ma linistesc. Apoi, la fel ca si acum, s-a facut liniste. Imi auzeam inima cum se loveste de piept si nu vroiam decat sa dorm. Sa adorm pentru ca obosisem de atata lupta.
Cand ma gandesc cate-au trecut peste mine, cum parca simt si acum fiorii ce m-au rascolit atat, cate dureri, cata oboseala, cate maini dupa care am tanjit si cum au trecut peste mine toate...
Au fost acolo. Ei sunt mereu acolo, desi uneori imi acopar ochii ca sa vad doar ce vreau eu, ei au fost acolo mereu. M-au iubit, au simtit durerea odata cu mine, sau poate mult mai tare decat mine. Doare si acum ca n-au habar sa arate ce simt, insa pentru asta nu stiu daca am puteri, sau daca are vreun rost sa lupt.
Tu.. nu stiu unde te-ai pierdut. Te-ai dus departe si n-am mai putut sa vad nimic.. N-am putut sa vad ce te framanta, n-am putut sa-ti simt zambetul si nu mai stiu cine esti. Mi-e dor de tine, atat de dor mi-e de tine.. Nu stiu ce te-a facut sa uiti ce-i mai important, nu stiu ce durere te-a inchis atat de tare in tine si nu stiu cum as putea sa te ajut. Sper doar s-ti amintesti ca eu sunt cea care te va iubi mereu si-ti va multumi toata viata pentru ca m-ai facut, m-ai iubit, m-ai ocrotit.
Iar tu... Tu esti ingerul din viata mea. Tu nu ai plecat de langa mine niciodata si tu mi-ai tinut mana in palma ta cand simteam ca zilele s-au terminat. Tie iti multumesc si imi plec capul ca n-am stiut sa-ti arat ce simt pe cat de mult meritai. Nici tu n-ai facut-o, insa nu vreau sa mai arunc cu noroi. Au trecut peste tine mult prea multe greutati incat sa vreau sa te mai acuz. Oricum, am facut-o de prea multe ori pana acum. Imi pare rau viata mea.
Cand vorbesc cuiva de toate astea, se uita tamp la mine si-i citesc mila din ochi. Vad reactia altora si realizez c-au fost multe. Au fost multe iar eu sunt o puternica. Sunt mereu cu ochii mari si negrii atintiti in sus, sau cel putin in fata, cu o scanteie ce i-a hranit pe multi cu zambete. Vreau sa-mi zambesc, sa-mi ofer mie multa munca, ca apoi sa pot culege roadele a ceea ce mi-am dorit mereu.
Tie, nu iti spun decat atat. Esti mult prea trist si te-ai pierdut de mult prin soaptele ei. Ai ramas agatat acolo, si din pacate, tot potentialul pe care il ai se duce dracului pentru ca ti-e mai usor sa te ingropi in noroi decat sa pui mana si sa lupti.
Tie, ce sa-ti spun? Ti-am spus poate ce n-am spus nimanui si acum, in vremea asta, ma gandesc la un singur lucru. Nu ai si nu vei avea niciodata capacitatea sa vezi cine te-a iubit si cine ti-a fost alaturi. Ai preferat sa alergi cu adevarul tau in brate. Eu, te-am lasat sa pleci cu el, insa pentru o perioada mi-am luat propria minciuna stransa la piept si te-am urmat. Acum nu. Acum esti doar cineva care la un momentdat a rascolit viata mea si tot inlauntrul meu. Nu te mai iubesc si nici nu vreau sa-mi mai risipesc vorbele mult prea dulci unuia care a fost atat de inchis incat nu a fost altceva decat un gust amar. Laolalta, gust care n-avea cum sa nasca altceva decat un amestec ieftin.
Omuletule, nu stiu ce sa-ti spun. Doar c-ai aprins un foc in mine care nu are cum sa nu insemne nimic. Vreau sa iti privesc ochii cu un pahar de vin in mana si sa-ti cant langa un foc. Pana atunci vreau sa las cuvintele sa ma iubeasca. Atat.
Viata, dupa incercari mi-a dat si premii. Asta tind sa cred ca esti. O comoara pe care trebuie s-o descopar si de care vreau sa am grija. Acum insa, e momentul sa fac efectiv ceva. Sa nu uit ca traiesc intr-o lume cu facturi, scoli, oboseala si munca. Pentru ca am tendinta de a o lua la goana.
Acum, vreau sa treaca raceala asta, sa-mi reintru in ritm, faculta, carti bune, cafele si oameni faini. Stiu ca totul va fi bine.
"Te-am confundat pentru o vreme cu soarta, prima greseala pe care o fac de fiecare data cand ma indragostesc. Confund oameni cu viata, viata mea, singura pe care o am singura pe care ar trebui sa o traiesc ca si cand ar fi singura. Si totusi, ma comport de fiecare data de parca mai am cateva vieti prin buzunar, vieti de rezerva, numai bune de imbracat cand o alta viata crapa pe la cusaturi. Nu stiu daca sunt scuze de oferit pe aici, scuze de luat sau regrete de pastrat in tine. Regrete care te lasa cu ochii in tavan, regrete pentru care fumezi pana iti cad plamanii, regrete pentru care uneori iti bagi pula in tot si te manjesti de sus pana jos doar cu partea aceea simpla din tine, parte dornica de viata, parte care inca mai crede ca ti se cuvine macar o parte din ceea ce iti doresti. "
"Nu stiu pe unde esti, nu stiu pe unde umbli, cum te cheama sau ce gust ai. Stiu ca te voi intalni si numele tau va fi Vara. Stiu ca in acel moment ma voi insura (sper) cu tine. Dar nu stiu babe ce o sa iti spun cand o ma intrebi cum ma cheama. Poate ar trebui sa imi fac cel mai lung nume din lume. Babe..numele eu? Toate randurile astea cu miros de tigari. Daca ai de gand sa ma gasesti babe, fa-o inainte sa o faca altcineva. Nu stiu daca intelepciunea sau nebunia imi spun ca de tine am nevoie, nu de altcineva.."
