Fusese o noapte calda, de vara cand i-am vazut ochii prima data. Cunoscusem pe atunci un om plin de sensibilitate. Avand grija cum imi trece mana prin par. Alegand atent versuri pe care sa mi le trimita ca sa poata cuprinde cat mai mult din ce simtea. Spunandu-mi ca stie.. all the hearts all over the world tonight. They are beautiful, but I'm the most beautiful he's ever known.
Cand lucrurile au inceput sa fie intense si dorinta de necontrolat, things have changed. Realizasem de atunci ca partea aceea a lui se chinuie sa iasa la iveala, insa s-a asigurat ulterior ca e adanc ingropata. A insistat sa o faca sa dispara. Desi ii ajunsesem in camerele acelea intunecoase din suflet unde n-are acces nici cea mai de incredere menajera.
Anii au trecut. A reaparut drept altcineva. Drept omul care musca din prima ca nu cumva sa riste sa fie muscat. Atunci n-am stiut cum sa ma raportez. Atunci il priveam la fel ca la-nceput, incercand sa-i dau armura jos. N-am inteles atunci cat de mult gresisem. Nu era pregatit.
Dupa ani, ne-am reintalnit. In aceeasi camera intunecata. Vorbind ca doi oameni cu armuri.
Acum, inca ma surprinde. In timp ce-mi tine coapsele in maini ma gandesc cat e de fascinant. Cat de multa dorinta se ascunde in mana mea pusa la spate si cat de bine imi stie substraturile vocii cand ii spun ca nu vreau, si totusi o face. Si stie ca-l las. Cat e de complex atunci cand, imi pune mana in par, iar peste jumatate de ora ma acopera in somn. Atunci cand ma tachineaza si-mi spune ca nu vrea, desi o face.
Momentul cand el doarme e momentul cand iese la iveala cel care e adanc ingropat. Atunci cand, la intervale de 15 minute se misca si ma strange in brate. Atunci cand imi ia mana intr-a lui si nu-i da drumul. Atunci cand, prin vis, imi spune, hai aici.. haide sa te tin in brate.
Oh.. ce senzatie. Adevarul e ca sunt egoista. Si iau din toata situatia asta tot ce-mi face bine. Daca in alte situatii am nevoie de mai mult, acum e perfect. In timp ce-mi trag toate de sub cap ca sa ma pot arcui mai bine, stiu ca are ceva special. In timp ce ma trage, fara voia mea, oriunde in pat, ii vad in ochi privirea din urma cu multi ani. Dar ne prefacem amandoi ca nu-i acolo. Si ne mandrim cu armurile.
Tablia patului lui a fost martora in multe situatii. Iar combinatia asta, dintre modul in care se asigura ca am picioarele calde si modul in care imi strange coapsa in palma, e perfecta.
Ne e bine asa, cu armuri. Desi sunt de fatada. Il vreau. Al naibii de mult.
