Iarna in Ardeal

Imi aduc aminte de o soba calda. Veneam infrigurata de afara, cu picioarele ude si obosita. Si ma puneam pe soba calda.
Tind sa cred ca o relatie cum este intre nepoti si copii nu poate fi comparata cu nimic. Tind sa cred de fapt ca nimic pe lume nu e mai pretios decat relatiile dintre oameni.
Stateam pe soba fierbinte si aveam impresia ca am o soba in interiorul meu.. ma incalzea intru totul.. aveam impresia ca toate organele mele isi incetinesc ritmul si se relaxeaza.
Imi e dor de ei. Nu cred ca am simtit asta pana acum. Am impresia ca am venit intr-o alta lume. Iar ce am trait pana recent e bagat tot intr-o cutie si pus la pastrat. Ce-am trait pana acum are alte repere decat viata pe care o traiesc acum.
Bunelule, de tine mi-e cel mai dor. Parca trec zilele si ceva lipseste. Esti acolo, in rutina zilnica, cand imi vine sa intreb pe unul sau altul ce mai faci, cum mai esti. Esti acolo atunci cand o aud pe buni plangand, spunandu-mi ca ii este dor de mine. Esti acolo atunci cand ma gandesc ce mi-ai fi spus daca as facut o alegere buna sau una gresita. Cred ca ai fi fost mandru de mine daca erai inca aici.
Imi amintesc de maica mea, ingerul meu. De rasul ei si de vocea grava cand imi zicea "Sa nu cumva sa ramai printre aia acolo. Sa vii acasa. Macar pana traiesc eu. De fapt nu.. ca sufletul e vesnic si chiar daca o sa mor o sa stiu ca nu esti acasa. Sa vii acasa, auzi?"
Sunt o norocoasa. Ca am oameni care-mi spun "aia au noroc ca au posibilitatea sa cunoasca un om ca tine". Ca mi-am cunoscut toti 6 bunicii :), ca m-am simtit cea mai iubita, si ma simt inca.

Mi-e frica de moartea lor. Pentru ca atunci cand bunelul a murit, o parte din mine s-a rupt. Am vazut mai demult scris la Silv ceva legat despre frica de moarte. Si ma gandeam pe-atunci ca mie nu mi-e frica de moarte... Ohohooo si-nca ce frica mi-e. Am realizat asta abia atunci cand am vazut cat de mult poate sa doara moartea unui om. Cand de gol poate sa ramana in locul in care el nu mai e. Desigur, toate trec, si lucrurile se schimba, ajungi sa te obisnuiesti. Dar se mai poate intampla intr-o seara de octombrie, joia, sa vrei sa il suni. Sau intr-o duminica de decembrie sa intrebi ce mai face. Si abia apoi sa realizezi ca sunt ani de cand el nu mai e acolo. Dar in tine, nu s-a schimbat nimic. Poate ca nu mai doare cu aceeasi intensitate. Dar tanjeala pe care o ai, reflexul de a-l cauta.. e tot acolo.

De ei, ce pot sa zic.. am simtit cum lucrurile nu au mers spre bine in ultimul timp. Si nu sunt nemuritori, stiu asta..  Parca o si vad pe buna in picioarele goale carand cosul plin cu cartofi, sau pe soso intreband-o daca ne-a pus sa mancam.

Am avut mereu frica sa scriu asta.. ca sa nu par dramatica. Dar parca ma mananca degetele. Daca am incercat cuiva sa-i spun treaba asta, facea ochi mari.
Oricum, ideea e ca... daca maine nu voi mai fi, eu stiu ca am avut o viata atat de frumoasa. M-am simtit atat de bine ca i-am avut pe toti.. pe ei, pe ai mei parinti..
Pe prietenii mei. Parca astia, restul, care nu ii cunosc pe oamenii mei, nu sunt atat de norocosi. Cei care nu ii stiu pe fetele mele si colegii mei de suflet, au pierdut atat de mult.
Sunt o norocoasa. Si ma bucur de asta. Ma bucur ca am spus mereu ce-am simtit, si nu au fost momente cand am avut regrete. Ei stiu toti cat de mult ii iubesc.

La mine aici ninge si imi canta Vasile Mardare. Nu stiu voi ce faceti, dar va rog eu din inima spuneti-le celor din jur cat ii iubiti. Puneti mana pe telefon chiar acum si dati un apel. Chiar daca intrebati doar.. "ce mai faci?".. ei vor stii.

La multi ani ingerul meu. Te iubesc. Va iubesc oamenii mei.

Lume

N-am scris de mult. Am vrut de atatea ori, dar.
Lumea mea s-a schimbat intr-atat incat acum numar pe degete gandurile si reperele pe care le aveam cu.. jumate de an inainte, sa zic.
Acum am alte ganduri. Si bune si rele. O schimbare in bine, categoric.
Ieri m-am bucurat de picioare ude (pentru ca tenisi iarna) si gogosi fierbinti mancati cu spatele la foc, in timp ce ningea.
Cred ca asta a fost pana acum, cea mai inteleapta decizie a mea.
Tara asta m-a uimit. Si cand e liniste in suflet si atat de frumos afara, nu imi mai doresc nimic. Fericirea mi-o traiesc acum.

Muahahaha!

"Everything that comes out of your mouth is a lie and everything that goes in is a dick!"

N-am mai ras demult asa bine.

Gandul zilei

Atunci cand ai probleme mari, si alegi sa ajuti alti oameni (care poate au probleme mai mici decat tine) cresti. Cred ca asta e cheia. Incepi sa te ajuti pe tine, ajutand pe altii. Faci ceva in loc sa te lamentezi. Iei pauza de la starea de suferinta plecand de la ceva, avand pentru prima data un obiectiv in tot haosul in care esti.. Incepand cu altii si continuand cu tine. Iar cand pui capul pe perna, pleoapele se inchid mai linistite. Pentru ca ai intins o mana si-ai facut un om sa zambeasca.

Cand stii ca lucrurile se vor rezolva intr-un fel sau altul, desi esti in mijlocul campului, nestiind incotro sa apuci.

Ramona. Anemona. Sau cum o mai chema...

Ramona e prietena aceea interesanta, geniala, genul de om care-mi parea ca pune bariere mereu. Rade zgomotos, gesticuleaza, vorbeste mult, iar atunci cand o parte din pielea noastra se atinge, o simt in adevaratul sens al cuvantului. Atunci cand ma imbratiseaza si ma loveste peste fund sau imi lasa urme de ruj pe gat in club.
Ramona e genul de om care ma surprinde mereu. De la ea nu stiu la ce sa ma astept. Ma surprinde, ma domina intr-un fel imposibil de explicat, ma lasa masca. Ramona e femeia pe care vreau s-o fut. S-o musc de buze pentru ca in viata de zi cu zi nu pot s-o cuprind in nici un fel. Sa-i bag mana in par si s-o lipesc de perete.

Si pentru ca-i mereu ea cea care face gesturile astea, eu ma blochez. Ma uit la ea, zambesc si ma gandesc cum i-as baga mana in chiloti. Si povestim. Despre medici, muzica, iubiti.. si in timp ce imi zice una sau alta vad cum i-as departa picioarele si i-as lasa eu urme de ruj. Nu doar pe gat. 

Rade cu gura pana la urechi si vorbeste tare. In timp ce urca scarile imi venea sa o opresc, sa o trag si sa-i bag limba in gura. 
Mai trebuie doar sa fac efectiv asta. 
Eu pe Ramona o s-o fut. Asta-i clar.

Just as simple as that.

Sunt un copil batran eu. Un suflet ce poate cuprinde toata lumea in el cu o inocenta si-o dorinta de-a trai ce depaseste bariere. Eu sunt visatoare, eu vad lucrurile mai mult cum ar putea fi, decat asa cum sunt. Si tu.. tu esti un copil batran deasemenea. Dar altfel. Tu esti prezent. Prin toti porii te simt aici. Simt cand ma vrei. Tu esti definitia lucrurilor palpabile, Tu gandesti si analizezi si-ai o determinare data dracului. Tu faci tot ce trebuie facut. Tu esti tot ce nu sunt eu. Iar eu sunt tot ce tu nu esti.

Pentru mine asta-i sfant. Pentru mine, asta-i religie. Modul in care ma cauti prin pat desi ai somnul adanc. Modul in care, primul lucru pe care-l fac cand ma trezesc e sa caut sa-ti aud vocea. Modul in care iubirea mea te-a schimbat si te-a format. In care ti-a permis sa visezi si sa slabesti fraiele. Modul in care tu ma tii cu picioarele pe pamant. Desi nu vreau de multe ori sa vad, tu esti  in genunchi, tinandu-ma de glezne si-mi spui "Haide! Ridica-te!"

Simt cand faci tot ce poti sa ma ai langa tine si simt fiecare clipa in care ma pretuiesti. M-am vazut de multe ori mai buna decat sunt. Ai stat in tot acest timp rabdator, mi-ai lasat libertatea si intelepciunea sa ma intorc la cel ce ma pretuieste, cel ce mi se potriveste, cel ce ma ajuta sa ma formez.

Imi amintesc si acum momentele cand circulam noaptea prin ceata aia de-o puteai taia cu cutitul. Momentul cand am venit spre tine si tu ma asteptai afara spunandu-mi la telefon "stiu ca esti tu! tu esti!" Ziua in care mi-ai adus lalele. Zilele cand plangeam amandoi. Cand dansam si lumea se oprea in jurul nostru. Zilele cand am inteles ca imi esti atat de potrivit. Pentru ca doar tu ma vezi intru totul. Doar tu ma stii in totalitate cand sunt rea, cand sunt buna, cand ma prostesc, cand iubesc si cand traiesc. Traiesc cu adevarat doar cu tine. Tu esti viata mea si tu ma alimentezi sa fiu mai buna in fiecare zi..

Vreau sa-ti multumesc. Pentru tot ce faci pentru noi. Pentru orele in care ai lucrat, si-ai lucrat si te-ai zbatut. Vad asta in fiecare clipa. Vad cat de mult vrei sa ne fie bine. Vad modul in care iti pui capul pe perna seara, obosit, si inca zambesti, Vad, ca dupa tot ce faci tu inca mai ai putere sa zambesti pentru noi, pentru mine. Dupa ce ai alergat o zi intreaga inca mai ai putere sa vii acasa si sa faci ce eu n-am facut. Vad ca desi tu nu ai, te agiti sa ajuti pe altii. Vad ca iti dai inima si tot sufletul din tine ca sa faci tot ce trebuie facut. Iti multumesc pentru Andrei, pentru toti cei pe care ii faci fericiti din jurul nostru.

Nu stiu cand va fi data nuntii noastre, nu stiu cand iti voi spune ca Maia e pe drum. Stiu doar ca abia astept sa ajungi acasa, sa iti sarut ochii si fruntea, sa ma bucur ca acum te am, acum ne avem unul pe celalalt. Iar restul, nu conteaza atat de mult.

Pentru mine, asta-i sfant. Asta-i religie. Asta pretuiesc si in asta cred. Asta imi da putere si speranta. Noi si iubirea noastra.

Tu esti iubirea mea. Tu esti ingerul meu. In tine, in noi cred. Si-asta imi ajunge.

Love

Here we go again. This time, stronger.

Te am cum nu te-am avut pana acum. Te am cu zambetul pana la urechi, cu dorinta si iubire. Iar pentru acum, asta e tot ce-mi trebuie.

I see our unborn kids in your eyes.

Autostrada cu soare

       In ultima vreme lucrurile au fost agitate in viata mea. Al dracului de agitate, un amalgam de emotii, trairi, decizii si resturnari de situatie. Sunt si acum intr-un proces de schimbare, care ma solicita si care ma pune la incercare. Dupa o vreme lunga de acumulat, am rabufnit si-am provocat o furtuna. 
Ma trezesc acum, acasa, cu un sentiment de dor si de liniste, dorul acela placut, care nu doare atat pe cat te face sa zambesti. Dorul de copilarie, dorul de vocea bunicului si de gemul de prune al maicii. Dorul de "mami, imi dai bani sa imi iau ceva?", dorul de "du-te curata curtea cainilor". Acum nu ma mai roaga nimeni sa fac treburi prin casa. Acum le fac eu, cu drag si cu o responsabilitate pe care nu o vedeam inainte.
Lucrurile ruleza cu o viteza pe care n-am vazut-o poate, sau n-am vrut sa o vad. In toata situatia asta, privesc din mijlocul problemei si din afara ei, in masura in care pot, nevoile ce mi s-au schimbat, invataturile care au venit odata cu asta. Am simtit mereu nevoia sa analizez, sa ma pun pe treaba, sa faca lucruri care de mule ori nu tineau de mine. Mereu am fost pusa pe lupta, asteptand indicatii din partea vietii si traind ca un "copilot" atent la obstacole si cu garda sus, mereu pregatit sa actioneze impotriva lor. 
Citeam un articol al Mirelei, iar titlul era "Cui ce ai de demonstrat?". Si m-am gandit. Ce am de demonstrat si cui? De ce dumnezeu asa avea ceva de demonstrat, la douajdoi de ani, cand viata doar se intampla. Cand ai vuiet, tot timpul din lume, dorinta si multe necunoscute. Vreau sa traiesc. Sa-mi traiesc cei mai frumosi ani cu mainile si sufletul relaxat, fara sa trag de sfori si fara sa controlez atat de mult ce mi se intampla. Vreau sa imi pun capul pe perna zambind, iar singurele ganduri sa-mi fie de multumire pentru ziua frumoasa ce-a trecut. 
Vreau sa reduc din griji, sa inmultesc linistea si satisfactia. Vreau sa ma bucur de mine si de cate am sa-mi ofer. 
Uitasem ce inseamna sa ascult un Tudor Gheorghe, sa mi se umezeasca ochii si sa nu pot exprima fiorul, bucuria si linistea ce-o am in suflet. Daca tot vreau sa fac o gramada de lucruri, mai bine mi-as aminti dracului mai des sa fac ce-mi place. Da, cred ca asta e un lucru bun de-a incepe de acum inainte. 

       

       Am o dorinta in suflet pe care n-o prea pot materializa. Vreau, intelegi? Vreau al dracului de mult. Ma tine insa  in loc frica raspunsului pe care l-as putea primi. 
        Si ma deranjeaza ca lucrul ala nu mi-e prea confortabil acum. Insa, daca as face presiuni, as ajunge sa fac ceea ce incercam sa nu mai fac. Cum dracu ies din incurcatura asta? Imi place si ma enerveaza in acelasi timp.. damn it.. :)

Note to self: Mi-am dat seama cat de mult imi place un barbat care emana masculinitate prin toti porii. Cat e de bine sa te simti mica si.. fericita.