You selfish little bastard

"Esti javra, ai doua fete, nu sti ce e ala fairplay."

Pai ma gandeam asa, oare care din noi nu-i javra la un momentdat?
Oare care are tupeul sa spuna ca nu e egoist?
Prietene, sunt a dracului de javra. Vreau binele meu inainte de al altora si cea mai importanta persoana din viata mea sunt eu. Si n-am nici o problema in a fi javra, atata timp cat am coloana vertebrala sa recunosc ce sunt si sa fiu responsabila pentru ce fac. Orice persoana de pe planeta asta e destul de egoista sa se gandeasca la binele lui prima data. Chiar si cand nu crede ca face asta. Ca-n iubire. Toti iubim. Si mai spunem ca iubim cu adevarat, fara sa asteptam nimic la schimb, ca asa e iubirea adevarata, bla, bla, bullshit. O fi. Insa, fuck, cine nu vrea sa fie iubit inapoi? Cati din noi nu asteptam ca iubrea sa ne fie impartasita, cu pretentii chiar?
Si-n prietenii. Te ajut ca esti prietenul meu. In schimb, oare suntem prieteni cu oamenii care nu au ce sa ne dea la schimb? O bere atunci cand nu mai avem bani de paine, un "da-i dracului, hai sa fumam o tigara" sau "ba, mi dor de tine". Suntem pe dracu. Mereu vom fi destul de egoisti incat sa cerem. Mereu vom avea pretentii.

Vezi, aici e diferenta dintre oameni de calitate si "balast". In a avea o problema sa recunosti cine esti cu adevarat. In a spune "da frate, asta cred, si ce?"
Si daa, joc teatru, a dracului de bine, ca tot veni vorba de asta.
Ma prefac ca-mi pasa, ca esti important, oricine ai fi, iti spun ca imi pare rau pentru tine in timp ce nu dau doi bani pe povestea ta. Si stii de ce?
Pentru ca esti indeajuns de prost sau limitat incat sa nu vad nici un rost in a ma explica. Nu iti voi spune niciodata adevarul in ceea ce priveste parerea mea pentru ca nu esti capabil sa-i faci fata. Nu ma voi chinui sa iti dau explicatii pentru ca nu le vei da importanta niciodata.

Persoanele care imi sunt dragi, care conteaza pentru mine intr-adevar, vor vedea mereu ca ceea ce spun sau fac nu va fi impachetat in hartie roz, tocmai pentru ca au destula minte sa accepte adevarul asa cum e.
Daca sunt o draguta mereu si sunt de acod cu tot ce spui cu siguranta nu imi pasa cu adevarat de tine.
Daca ma lupt si incerc sa te ajut, daca te lovesc cu cuvinte si iti dau picioare in cur e pentru ca esti cineva in viata mea. Atat.
Pe cat de mult ofer pe-o parte, pe atat de mult mi se rupe de oamenii care n-au cum sa ma inteleaga si accepte.

"nu, prietene. nu sunt ironica atunci cand n-am motive. dar nu intotdeauna mi se pare demn sa ti le etalez. la fel cum nu intotdeauna mi se pare potrivit sa raman cu ultimii la masa. intr-un fel, e chiar misto sa fii primul care pleaca. ai inspre ce sa te uiti inapoi. fie si cu mila. macar cu dezgust. intotdeauna peste umar."

Sunt o egoista. Should I feel bad?
Hahaha!

Halleluja.. halleluja...

        "Ce insemni pentru mine?

Ai aparut in viata mea cand nu credeam ca s-ar putea inampla, te-am asteptat atat de mult si te-am dorit atat de mult, te-am visat atat de multa vreme mai ales cu ochii deschisi cu atatia ani inainte…Imi aduc aminte cum a inceput sa imi bata inima in momentul in care te-am vazut pentru prima data. Chiar nu ma asteptam sa vad in fata mea asa o privire care sa ma patrunda in asa hal cu o asa mare putere si pe langa astea cu asa o sensibilitate nemaintalnita niciodata, dar imi place, si ma bucura nespus ideea ca am ajuns sa fiu al tau si tu a mea.

Am ajuns sa cred ca niciodata nu primesti nimic din ceea ce iti doresti pana in momentul in care chiar meriti. Si eu cred ca meritam amandoi! Si mai ales ne meritam amandoi! Intr-un timp atat de scurt am ajuns sa vad, nu doar sa cred ca ne potrivim de minune, potrivire ce niciodata nu am ajuns sa o traiesc sau sa o simt macar catusi de putin alaturi de cineva. Nu credeam ca voi intalni vreodata pe cineva asa ca tine! 

Esti pentru mine FRUMOSUL ce mi s-a aruncat in fata si pe care il las sa imi intre in viata si in suflet. Esti dulcea mea si vei ramane intotdeauna! Esti femeia pe care mi-am dorit-o intotdeauna, si ma intreb “Unde ai stat ascunsa atat de multa vreme?” Esti dragostea mea, esti femeia langa care imi doresc sa traiesc toata viata, esti femeia care imi doresc sa ramana cea care este, si care sa ma lase sa ii arat cat de mult o iubesc, si care sa inteleaga mai ales cat de mult o iubesc chiar daca nu pot exprima in cuvinte.

Esti ceea ce mi-am dorit de cand am inceput sa iubesc pentru prima data, esti cea care imi citeste gandurile, si care zambeste intotdeauna si care ma face sa zambesc intotdeauna! Esti motivul meu cel mai puternic! Esti cea care ma face sa imi doresc sa ma trezesc langa tine dimineata, sa vreau sa iti simt respiratia aproape, sa te privesc, sa ne privim! Imi place sa te vad fericita atunci cand ma privesti, atunci cand ma atingi, atunci cand te ating, atunci cand facem dragoste, atunci cand fumam, atunci cand vorbim vorbe si discutam discutii…poate chiar interminabile.Intotdeauna mi-am dorit pe cineva care sa stie sa aprecieze ceea ce trebuie apreciat la un om, care sa stie sa puna in balanta partile negative si cele pozitive ale cuiva. Acel om esti tu, si ma bucur nespus de mult ca ai venit!Langa tine si cu tine nu am cum sa ma plictisesc, iti multumesc pentru felul normal de a ma comporta, iti multumesc pt ca esti ceea ce esti, iti multumesc pentru vorbele tale dulci care ma ating de fiecare data la suflet! 

Iti multumesc pentru ceea ce ma faci sa fiu atunci cand sunt cu tine!"

Ba nu, eu iti multumesc!

Just a little bit..

Mi-am scris in urma cu cativa ani o scrisoare pe care, daca ma gandesc bine, nu stiu in ce masura am inteles-o, la mintea ce copil ce o aveam atunci. Iar la final am scris urmatoarele: ".. It will be warm and your eyes will shine.. wait just a little bit girl, just a little bit.."

Imi venea sa scriu, sa dau afara, sa dau si altora din amalgamul asta de sentimente ce-l port in suflet. Si apoi mi-a aparut in fata imaginea in care aveam mainile in jurul lui, afara era un frig de noiembrie, iar eu aveam obrazul si buzele lipite de gatul lui. Doamne ce caldura emana... Aveam buzele lipite de pielea care imi transmitea dorinta, freamat, nevoia de mangaiere si atingere. Si-apoi o voce calda ce-mi spunea "iti multumesc soare.." A mai zis ceva, insa nu am retinut pentru ca eu ramasesem acolo.. la momentul ala cand palmele lui mi-au cuprins fata si m-au sarutat pe frunte. 

Acum, daca stau bine sa ma gandesc, am primit ce mi-am dorit. Acum am ajuns sa inteleg cu adevarat ca trebuie sa muncesti, sa daruiesti, sa lupti, sa crezi ca ai pierdut, sa te trezesti in genunchi, sa incepi sa urci iar pana sa ajungi sa meriti, ca apoi sa primesti ceva ceea ce ti-ai dorit. 

Si doamne cat am daruit, cate julituri am avut in genunchi, in suflet, ce dureri intense am simtit.. Si privind in urma, nu a fost asa mult. A fost greu, dar as mai trece iar si iar prin ele pentru a ajunge la ceea ce-mi doresc. 

Am un inger ce-mi poarta grija si o gramada de motive sa fiu fericita. Si da, mi-e a dracului de bine..

Sa ma topeeesc

Listen while reading.

Dupa cateva momente de euforie, s-a lasat linistea.

Fumez o tigara, beau o cafea care s-a racit deja si ascult Horia Brenciu.
A fost o perioada... Doamne, ce perioada... A fost o perioada atat de grea, care m-a tinut inclestata si a scos la iveala parti din mine de care nu stiam ca exista.. M-am simtit singura. A dracului de singura. Si m-am simtit pentru prima data cu adevarat la pamant. N-am avut putere sa vorbesc ca-mi tasneau lacrimile din ochi, n-aveam puterea sa ma gandesc la nimic. Ma zbateam si cu greu am gasit puteri sa ma linistesc. Apoi, la fel ca si acum, s-a facut liniste. Imi auzeam inima cum se loveste de piept si nu vroiam decat sa dorm. Sa adorm pentru ca obosisem de atata lupta.

Cand ma gandesc cate-au trecut peste mine, cum parca simt si acum fiorii ce m-au rascolit atat, cate dureri, cata oboseala, cate maini dupa care am tanjit si cum au trecut peste mine toate...

Au fost acolo. Ei sunt mereu acolo, desi uneori imi acopar ochii ca sa vad doar ce vreau eu, ei au fost acolo mereu. M-au iubit, au simtit durerea odata cu mine, sau poate mult mai tare decat mine. Doare si acum ca n-au habar sa arate ce simt, insa pentru asta nu stiu daca am puteri, sau daca are vreun rost sa lupt.

Tu.. nu stiu unde te-ai pierdut. Te-ai dus departe si n-am mai putut sa vad nimic.. N-am putut sa vad ce te framanta, n-am putut sa-ti simt zambetul si nu mai stiu cine esti. Mi-e dor de tine, atat de dor mi-e de tine.. Nu stiu ce te-a facut sa uiti ce-i mai important, nu stiu ce durere te-a inchis atat de tare in tine si nu stiu cum as putea sa te ajut. Sper doar s-ti amintesti ca eu sunt cea care te va iubi mereu si-ti va multumi toata viata pentru ca m-ai facut, m-ai iubit, m-ai ocrotit.

Iar tu... Tu esti ingerul din viata mea. Tu nu ai plecat de langa mine niciodata si tu mi-ai tinut mana in palma ta cand simteam ca zilele s-au terminat. Tie iti multumesc si imi plec capul ca n-am stiut sa-ti arat ce simt pe cat de mult meritai. Nici tu n-ai facut-o, insa nu vreau sa mai arunc cu noroi. Au trecut peste tine mult prea multe greutati incat sa vreau sa te mai acuz. Oricum, am facut-o de prea multe ori pana acum. Imi pare rau viata mea.

Cand vorbesc cuiva de toate astea, se uita tamp la mine si-i citesc mila din ochi. Vad reactia altora si realizez c-au fost multe. Au fost multe iar eu sunt o puternica. Sunt mereu cu ochii mari si negrii atintiti in sus, sau cel putin in fata, cu o scanteie ce i-a hranit pe multi cu zambete. Vreau sa-mi zambesc, sa-mi ofer mie multa munca, ca apoi sa pot culege roadele a ceea ce mi-am dorit mereu.

Tie, nu iti spun decat atat. Esti mult prea trist si te-ai pierdut de mult prin soaptele ei. Ai ramas agatat acolo, si din pacate, tot potentialul pe care il ai se duce dracului pentru ca ti-e mai usor sa te ingropi in noroi decat sa pui mana si sa lupti.

Tie, ce sa-ti spun? Ti-am spus poate ce n-am spus nimanui si acum, in vremea asta, ma gandesc la un singur lucru. Nu ai si nu vei avea niciodata capacitatea sa vezi cine te-a iubit si cine ti-a fost alaturi. Ai preferat sa alergi cu adevarul tau in brate. Eu, te-am lasat sa pleci cu el, insa pentru o perioada mi-am luat propria minciuna stransa la piept si te-am urmat. Acum nu. Acum esti doar cineva care la un momentdat a rascolit viata mea si tot inlauntrul meu. Nu te mai iubesc si nici nu vreau sa-mi mai risipesc vorbele mult prea dulci unuia care a fost atat de inchis incat nu a fost altceva decat un gust amar. Laolalta, gust care n-avea cum sa nasca altceva decat un amestec ieftin.

Omuletule, nu stiu ce sa-ti spun. Doar c-ai aprins un foc in mine care nu are cum sa nu insemne nimic. Vreau sa iti privesc ochii cu un pahar de vin in mana si sa-ti cant langa un foc. Pana atunci vreau sa las cuvintele sa ma iubeasca. Atat.

Viata, dupa incercari mi-a dat si premii. Asta tind sa cred ca esti. O comoara pe care trebuie s-o descopar si de care vreau sa am grija. Acum insa, e momentul sa fac efectiv ceva. Sa nu uit ca traiesc intr-o lume cu facturi, scoli, oboseala si munca. Pentru ca am tendinta de a o lua la goana.

Acum, vreau sa treaca raceala asta, sa-mi reintru in ritm, faculta, carti bune, cafele si oameni faini. Stiu ca totul va fi bine.


"Te-am confundat pentru o vreme cu soarta, prima greseala pe care o fac de fiecare data cand ma indragostesc. Confund oameni cu viata, viata mea, singura pe care o am singura pe care ar trebui sa o traiesc ca si cand ar fi singura. Si totusi, ma comport de fiecare data de parca mai am cateva vieti prin buzunar, vieti de rezerva, numai bune de imbracat cand o alta viata crapa pe la cusaturi. Nu stiu daca sunt scuze de oferit pe aici, scuze de luat sau regrete de pastrat in tine. Regrete care te lasa cu ochii in tavan, regrete pentru care fumezi pana iti cad plamanii, regrete pentru care uneori iti bagi pula in tot si te manjesti de sus pana jos doar cu partea aceea simpla din tine, parte dornica de viata, parte care inca mai crede ca ti se cuvine macar o parte din ceea ce iti doresti. "


"Nu stiu pe unde esti, nu stiu pe unde umbli, cum te cheama sau ce gust ai. Stiu ca te voi intalni si numele tau va fi Vara. Stiu ca in acel moment ma voi insura (sper) cu tine. Dar nu stiu babe ce o sa iti spun cand o ma intrebi cum ma cheama. Poate ar trebui sa imi fac cel mai lung nume din lume. Babe..numele eu? Toate randurile astea cu miros de tigari. Daca ai de gand sa ma gasesti babe, fa-o inainte sa o faca altcineva. Nu stiu daca intelepciunea sau nebunia imi spun ca de tine am nevoie, nu de altcineva.."

Just ride...

Listen while reading.. Lara Del Rey - Ride

Dintr-o eroare am ajuns pe pagina mea personala de blog. Adicatelea, aici unde te afli si tu acum. Si-am constatat cu stupoare ca l-am lasat in urma. Nu stiu de ce, nu stiu ce parte din mine mi-a lipsit ca sa mai scriu, insa e timpul sa ma adun din toate partile, si sa ma "acutalizez".

Nu am cea mai buna stare, urmeaza inca un capitol mai umbrit din viata mea, inca o procedura la rinichi de care mi-e groaza. Niciodata nu mi-a fost frica de doctori, de spitale, de operatii. Am stiut ca-i pentru binele meu si am fost mereu optimista. Insa acum mi-e groaza. Si am sentimentul ala groaznic de singuratate. Pentru ca cei care vor fi cu mine, de multe ori nu au facut altceva decat sa ma agite. 

Mi-as dori sa primesc un telefon sau mai multe, sa fiu intrebata cum sunt si sa aud "hai sa bem o bere". 

Din cauza dorintei asteia, l-am sunat. L-am sunat, i-am povestit cum sunt si ma asteptam la altceva. Ma asteptam la o reactie pe care, intr-adevar, nu am primit-o niciodata de la el, insa acum am cautat-o. Raspunsul lui m-a trezit la realitate, mi-am dat refresh si i-am urat o seara frumoasa. 

Nu sunt in apele mele, am un dor ce ma face sa tremur in interior, un dor nu de altcineva, ci de mine. Nu ma mai regasesc in ceva ce inainte ma identifica, nu ma mai simt ca la mine acasa atunci cand sunt acasa si-am dorinta arzatoare de-a pleca. Probabil ma caut pe mine prin locuri nefrecventate, din dorinta de-a ma gasi intr-un alt mod.

O sa fie bine, stiu asta. Pentru ca acum cel mai mult contez eu. Acum imi alimentez sufletelul, il ascult si asta e cel mai important.. 

Fuck

"Sunt momente în care - și nu are importanță cât de mult ești iubită sau cât de frumoasă este viața- te trezești, într-o dimineață de luni, și simți că ai mâncat prea mult, că te-ai îngrășat și că, de fapt, ești supărată pe toată lumea. Ai apăsat butonul ceasului deșteptător de atâtea ori că bateriile s-au consumat. Suna într-un fel liniștitor, dar acum urlă ca o mâță sugrumată și ai prefera să mergi pe cărbuni încinși decât să-ți părăsești patul cald și să înfrunți lumea. Chiar acum, o urăști, cu tot ce implică ea. "

N-am fumat de alaltaieri, n-am mai baut cafea de 4 zile, o tin pe ceai verde cu lamaie, 15 km cu bicicleta zi de zi. Is furioasa, crizata, nervoasa si gata gata sa urlu pe oricare-mi sta in cale. Cel putin asa pare.. Insa vorbesc cu cineva la telefom si nu stiu cum sa fac sa inchid mai repede sa nu ma apuce plansul.
Imi suna telefonul si aud "hai sa mergem in oras sa bem un suc" (cand e CLAR cat de mare e tentatia de a fuma) sau "hai sa mergem in mall" (unde ii plin de kebap si crispy si sa le trazneasca dumnezeu pe toate) pe ideea ca acolo unde sunt tentatii maxime trebuie sa mergi, ca sa fi cu adevarat rezistent. Mai las-o in pula mea de rezistenta, ca nu-s coarda de bungee-jumping, si daca simt ca nu vreau sa exagerez, ca s-ar putea sa cedez, atunci nu-mi fute nervii exact cu ce ma doare mai tare.

Da, dupa cum vedeti sunt bine, ma bucur de vremea de afara, de ciripitul pasarelelor si de soarele asta cald.

Mi-e pofta pe o tigara si o bere undeva la umbra intr-un hamac.
Iar cei ce le puteti savura ati face bine sa fiti mandri de mine, in pula mea, ca beau ceai verde cu lamaie fara zahar si ma pregatesc de pedalat.

O zi frumoasa si voua!

Si,

...pana la urma, totul depinde doar de noi.