93 million miles from home.
N-am ascultat melodia asta de cativa ani si am uitat ce senzatii imi putea oferi. O ascultam intr-o vreme de zbucium, de dor, de bucurie si necunoscut. Int-o perioada cand puteam sa jur ca detin multe raspunsuri, cand cunosteam o alta lume, cand imi placea sa descopar si sa imi iau destinul in propriile maini. N-aveam idee, pe de alta parte de ce avea sa urmeze. De intorsurile pe care le pot lua vietile noastre "fix cand nu te-astepti".
Acum, sunt din nou acasa. Acum am alte incercari pe to do list. Alte procovari si un pic mai multa liniste. Acum traiesc altceva. Dupa ani de cautari si "certitudini" am devenit mai potolita si am invatat sa pretuiesc tot ce traiesc. Am si-acum incercari, unele destul de grele, dar sunt atat de linistita...
Pe de-o parte mi-e un pic dor. Mi-e dor sa plec, sa nu stau locului, sa ma fortez, sa plang.
Iar apoi ma uit pe geam si vad o ploaie necontenita de aprilie si furiile ei. Ma bucur de un pahar de bere si de o prosteala. De o partida de amor duminica la amiaza si de-un film vechi.
Mi-a prins bine.
