Pai ma gandeam asa, oare care din noi nu-i javra la un momentdat?
Oare care are tupeul sa spuna ca nu e egoist?
Prietene, sunt a dracului de javra. Vreau binele meu inainte de al altora si cea mai importanta persoana din viata mea sunt eu. Si n-am nici o problema in a fi javra, atata timp cat am coloana vertebrala sa recunosc ce sunt si sa fiu responsabila pentru ce fac. Orice persoana de pe planeta asta e destul de egoista sa se gandeasca la binele lui prima data. Chiar si cand nu crede ca face asta. Ca-n iubire. Toti iubim. Si mai spunem ca iubim cu adevarat, fara sa asteptam nimic la schimb, ca asa e iubirea adevarata, bla, bla, bullshit. O fi. Insa, fuck, cine nu vrea sa fie iubit inapoi? Cati din noi nu asteptam ca iubrea sa ne fie impartasita, cu pretentii chiar?
Si-n prietenii. Te ajut ca esti prietenul meu. In schimb, oare suntem prieteni cu oamenii care nu au ce sa ne dea la schimb? O bere atunci cand nu mai avem bani de paine, un "da-i dracului, hai sa fumam o tigara" sau "ba, mi dor de tine". Suntem pe dracu. Mereu vom fi destul de egoisti incat sa cerem. Mereu vom avea pretentii.
Vezi, aici e diferenta dintre oameni de calitate si "balast". In a avea o problema sa recunosti cine esti cu adevarat. In a spune "da frate, asta cred, si ce?"
Si daa, joc teatru, a dracului de bine, ca tot veni vorba de asta.
Ma prefac ca-mi pasa, ca esti important, oricine ai fi, iti spun ca imi pare rau pentru tine in timp ce nu dau doi bani pe povestea ta. Si stii de ce?
Pentru ca esti indeajuns de prost sau limitat incat sa nu vad nici un rost in a ma explica. Nu iti voi spune niciodata adevarul in ceea ce priveste parerea mea pentru ca nu esti capabil sa-i faci fata. Nu ma voi chinui sa iti dau explicatii pentru ca nu le vei da importanta niciodata.
Persoanele care imi sunt dragi, care conteaza pentru mine intr-adevar, vor vedea mereu ca ceea ce spun sau fac nu va fi impachetat in hartie roz, tocmai pentru ca au destula minte sa accepte adevarul asa cum e.
Daca sunt o draguta mereu si sunt de acod cu tot ce spui cu siguranta nu imi pasa cu adevarat de tine.
Daca ma lupt si incerc sa te ajut, daca te lovesc cu cuvinte si iti dau picioare in cur e pentru ca esti cineva in viata mea. Atat.
Pe cat de mult ofer pe-o parte, pe atat de mult mi se rupe de oamenii care n-au cum sa ma inteleaga si accepte.
"nu, prietene. nu sunt ironica atunci cand n-am motive. dar nu intotdeauna mi se pare demn sa ti le etalez. la fel cum nu intotdeauna mi se pare potrivit sa raman cu ultimii la masa. intr-un fel, e chiar misto sa fii primul care pleaca. ai inspre ce sa te uiti inapoi. fie si cu mila. macar cu dezgust. intotdeauna peste umar."
Sunt o egoista. Should I feel bad?
Hahaha!
