Alergam zi de zi. Ne dorim masini, case, si o gramada de cacaturi. Asculta-ma, iti zic.. Ce faci cu ele? Ce faci cu ele cand te trezesti dimineata incomplet? Ce faci cu ele cand te bate soarele direct pe piele si n-ai cuvinte sa vorbesti? Cand te simti rupt in doua si nu poti nimic.
Baby, as putea trai fara bani o viata. As putea trai fara ei. As putea trai si fara tigari. Si fara masini. Dar cum sa poti spune in cuvinte? Cum sa poti exprima in cuvinte ce simti atunci cand casa-i goala? Cand, pentru prima data in 22 de ani am mers acasa si era usa incuiata. Cand, pentru prima data, eu eram aceea care a facut mancare si curatenie. Cand n-a trebui sa-mi spuna cineva ce sa fac.
Doamne, cat adevar era in textul ala. "Iubeste o femeie care nu citeste." Iubeste-o. Iubeste femeia aia care are nevoie de masini. Care are nevoie de masina de spalat vase si care vrea sa se plimbe in mertan. Iubeste-o pe aia care adoarme razand. Iubeste-o pe aia care tipa daca n-o suni toata ziua, iubeste-o pe aia a carei teluri se masoara in acte sau bani.
Am incercat sa trezesc in oameni lucrurile alea ce nu le poti exprima in cuvinte, lucrurile alea care trec dincolo de ceea ce putem percepe la altii, le putem doar simti. Mi-as fi dorit sa pot sa-ti arat cat de mult valoreaza un zambet. Cat de mult costa o dupamiaza cu zambete. Cat de mult conteaza o atingere si cat de insemnata e iluzia aia pe care-o numim iubire adevarata.
Am ajuns sa-mi doresc sa nu mai avem nici un leu. Am ajuns sa imi doresc cu desavarsire sa nu ne ramana altceva de facut decat sa iubim. Decat sa incepem dracului sa traim. Sa iesim la plimbare pentru ca n-avem bani sa mergem la film. Sa realizam ca nenorocita aia de plimbare valoreaza mai mult decat toate filmele din lume.Sa ne dam seama ca avem atatea de facut si tot timpul din lume (sau n-avem timp deloc, care-i exact acelasi lucru). Mi-as dori sa putem reveni la lucrurile de baza.
Si poate doar apoi vom incepe dracului sa traim. Cand incetam sa ne punem singuri funia la gat.
