Smiling

Imi simt existenta pana in oase si asta ma bucura. Sunt o norocoasa, pentru ca vreau sa fiu. De luni de zile aceeasi apa murdara curge pe Cris. Singura diferenta e ca nu mai sar in ea. Ma confrunt zilnic cu gunoaie, cu vorbe duse de vant, cu un cord aparent ranit si fuga in cautarea pansamentelor. Totusi, ma abtin in a face pe victima. Si desi ma apar, ma trezesc dupa cateva ore si-mi spune simplu: "Poti mai mult de-atat.". Si desi ies nervoasa pe usa, imi aprind o tigara si cant. Si am puterea sa visez, sa ii fac si pe ceilalti sa viseze si sa ma bucur de existenta, nu doar sa trec prin ea. Da, is la fel de dezordonata. La fel de aiurita. La fel de extrema. Inca sunt eu cea care rade isteric la un banc sec, inca imi incep ziua cu vocea lui si cu o cafea, inca mai port tenisi si bluze largi. Cand ma trezesc intr-o situatie dificila, te iau de mana fara nici o frica pentru ca stiu ce-mi doresc. Stiu ca viata-i mult mai frumoasa decat asa cum o vedeti voi. Photoshooting, cuvinte, noi, stele, cafea si tenisi. Imi iubesc viata pentru ca stiu ca e exact asa cum mi-o cladesc eu.
Si desi am obrajii umezi, te aud razand si rad si eu. Stii.. nu ma pot ajuta in nici un fel. Sunt un norocos. O visatoare. Inca ti-as putea da 50 de motive sa zambesti ca suntem noi. Ti-as putea da 50 de motive sa zambesti ca traiesti. Sa fim seriosi... cum poti numi normala o persoana care scrie versuri, se uita la meciuri, alearga prin ploaie, iubeste chimia, soriceii, nu e inebunita dupa haine si nu e in stare sa stranga bani?
Sunt fericita. Sunt nebuna, desteapta, copila, matura.. sunt eu. Si datorita tie, sunt un copil intr-un magazin de bomboane. Si tu esti cea mai dulce dintre toate.

"Sunt frumoase, sunt prine de faima si au stiut cum sa-ti vorbeasca. Dar pune una sa-ti scrie un cantec. Sau sa iti spele vasele. Stii ceva? Extrema, nebuna, exact asa cum sunt, sunt a ta. Si n-o sa las pe nimeni sa te faca mai fericit ca si mine. Pentru ca eu, ei bine... eu sunt tot ce n-au fost ele vreodata. Si tu o stii prea bine."
P.S.: Te iubesc:)

Stiti visa?

Azi va vorbesc despre vise. Despre ceea ce iti spune ca merita sa traiesti. Despre ceea ce poti face cu adevarat.
Pentru mine nu exista normal. Nu exista categorie in care sa ma incadrez. Nu suport normele si definitiile. Traiesc in extreme si imi e foarte bine asa. Tocmai de asta nu vad nici un motiv sa fiu judecata pentru ca alerg prin ploaie, pentru ca am curajul sa ies afara imbracata in pijamale sa ma uit la stele. Nu exista limite ale viselor. Decat cele pe care ti le impui tu. Pentru ca eu vreau ca fiecare zi din viata mea sa merite traita. Vreau ca la 40 de ani sa ies cu copiii sa ma plimb cu rolele. Vreau sa nu existe nimic ce m-ar putea determina sa nu mai fiu copil in adancul sufletului. Vreau sa iubesc, sa am curajul sa cant mereu, sa am curajul sa fur prune verzi, sa ma regasesc in flori, sa rad cu lacrimi chiar daca voi avea o gramada de alte probleme pe cap.
Diferenta dintre mine si voi, e ca voi nu stiti pentru ce traiti. Mi-e sila cand vad ca sunteti atat de diplomati. Cand sunteti maturi si seriosi chiar si cand echipa voastra favorita de fotbal da un gol in prelungiri.
Nu, viata nu e un film. Asa e. Dar poate fi mult mai mult de atat. Poti sa traiesti fericit. Poti sa ajungi mare, sa iti castigi existenta din ceea ce faci cu placere, poti sa ajungi departe. Ce ai de facut? Sa stii sa te ridici de doua ori mai puternic dupa fiecare lovitura sub centura primita, sa stii sa iubesti cu adevarat viata, sa lupti mereu ca sa ajungi tot mai sus, sa inveti sa ai incredere in tine, sa iubesti, sa Il iubesti pe Dumnezeu, sa ai incredere in tine indiferent de cum ai arata, indiferent de cat de putin te asemeni celorlalti.
O pereche de blugi, un weekend la mare, o calatorie cu bicicleta sau trenul, primii fulgi de zapada. Voi nu stiti sa traiti. Poti spune ca ai trait o viata fericita atunci cand ajungi acasa, dupa o zi obositoare la serviciu, dupa o cearta cu una dintre prietene, arunci niste chei pe masa, faci de mancare, aprinzi televizorul si adormi? Poti spune ca iubesti atunci cand, dimineata, inainte de a-ti incepe ziua, uiti sa il saruti pe cel de langa tine si sa-i spui cat de norocoasa esti ca il ai? Poti spune ca esti fericit atunci cand uiti ca un gratar se poate face oriunde? Poti spune ca stii sa traiesti atunci cand nu ai curajul sa dormi pe plaja chiar daca ai copii? Poti spune ca ai reusit in viata atunci cand stai 10 ore intr-un birou si te multumesti cu situatia aceea?
Nu, dragilor. Poti sa traiesti cu adevarat si la 80 de ani. Nu doar sa existi. Pentru ca viata ne ofera mult prea multe posibilitati de a fi fericiti. Pentru ca noi suntem mult prea ocupati sa platim facturi, sa facem liste, sa uitam ca traim. Si nu asta e marea problema. Problema e cand realizezi ca viata a trecut pe langa tine si iti dai seama ca nu te-ai bucurat nici pe departe de ea.
Sunt de acord cu voi ca avem greutati. Atunci e de aplicat maturitatea. Atunci trebuie sa stii sa lupti.
Stiu ca traim inconjurati de oameni si ca nu putem face chiar tot ce ne taie capul. Singura diferenta e ca eu nu traiesc pentru ceilalti. Traiesc pentru mine. Pentru ceea ce sunt datorita lor. Pentru faptul ca exista dovezi clare ca poti sa fi copil chiar si la 50 de ani. Si eu voi fi una dintre ele.
Asa ca incetati sa traiti dupa cum spun ceilali. Pentru ca aveti o singura viata.
Tocmai de aceea nu voi ezita niciodata sa traiesc cum vreau eu. Pentru ca am visele mele. Iar voi, daca ma judecati pentru asta, nu sunteti decat niste legume care traiesc pentru a muri.

"Ma vad pe mine peste 30 de ani, razand in hohote, facand poze cu copiii mei si cu cel de langa mine. Ma vad un psiholog destept, ma vad o femeie independenta. Ma vad indragostita si cu acelasi ras de copil nebun. Ma vad asa, pentru ca voi fi asa, pentru ca fiecare din noi, visand si iubind, poate face lumea asta mai buna"