O sa scriu ca si cum n-ar citi nimeni. Pentru ca oricum, cine-as vrea, nu citeste. Pentru ca oricum, cine ar trebui sa asculte, nu aude.
Sunt obosita. Epuizata, terminata, gata. Imi simt mainile amortile, picioarele grele si capul mult prea plin. Nu mai stiu nici sa mai scriu. Imi aprind o tigara, inca una, si imi spun iar.. "Da, el e de vina. Altul e de vina pentru prostia noastra."
Cat suntem de victime, fratele meu.. Ce usor ne este sa ne victimizam si sa spunem cu ochii mari " Dar eu ne vreau binele! Dar eu am facut bine, eu incerc sa te ajut!"
Oameni buni, nu mai faceti bine. Faceti dracului ce va roaga omul pe care vreti sa-l ajutati, sau nu mai faceti nimic. Ajutorul bagat pe gat atunci cand nu il vrei, nu-i decat un picior in burta.
"Ce faina era aia cu pizda aurita." Era, frate, era. Si tu erai fain cand stiai sa te opresti, in pula mea, din batut din gura, zi, amiaza, seara si noaptea cand ne punem in pat. Cand io ma pun in pat, dupa o zi tampita, aud in continuare macanit. Oricum, tu esti printesa in familia asta. Aia de bate din gura, aia de sta dublu cat mine sa se aranjeze, aia de se victimizeaza. De-aia imi vine sa ma duc la dracu!
Si stii ce-i cel mai naspa? Cuvintele, instrumentul meu preferat, nu ma ajuta deloc. Vorbesc singura. Exersez de o vreme vorbitul cu peretii, vorbitul cu perdelele si florile de pe pervaz. Si, daca ma gandesc bine, raspunsul lor este mai pretios decat actiunile omului care pretinde ca aude ce-i spun. Si-mi vine sa plec. Si sa-mi bag pula!
Voi, bine sanatosi?
Ah, cacat, am uitat ca iar vorbesc singura :)
