HEart full of silent fears

Prosteste-ma, iti spun. Prosteste-ma si spune-mi mincini pe care sa le cred cu zambetul pana la urechi. Spune-mi ce-ti trece prin cap sau nu. Nu-mi spune decat ce crezi ca voi lua de bun. Spune-mi in ce feluri vrei tu sa-mi spui. La un pahar de vin acru, fumand o tigara sau in pat in timp ce-mi tii mana pe umar. Pacaleste-mi urechile si ochii cum n-a facut-o nimeni pana acum. Fa-ma sa te cred in timp ce nici tu nu crezi ce spui. Fa-ma sa fiu iar naiva si inocenta. Sa ma uit cu ochii deschisi larg la tine si sa-ti sorb cuvintele din gura.
Fii ce n-a reusit nici unul dintre cei ce mi-au trecut prin viata, inima, pat sau casa. Fii tu cel care stie. Fii tu cel care imi simte simtirile inainte ca eu sa le simt. Du-ma acolo unde eu nu mai stiu. Du-ma acolo unde nu-ti pot citi literele de pe buze, acolo unde nu stiu ce-ti spune sufletul, acolo unde habar nu am ce frici ai. Du-ma, iti spun.

V-am citit mereu. Cateodata, in prostia mea, ma bucuram ca pot face asta. Atunci cand voi n-ati avut cuvinte, eu stiam ce ganditi. Stiam cat va e de frica. Stiam cat de nesiguri sunteti. Simteam cat de mult va concentrati sa pareti puternici. Simteam cat de fragili sunteti atunci cand incercati sa scoateti in evidenta altceva.

Cum puteam sa zambesc. Si eram mandra, in sinea mea. Pentru ca eu mereu am stiut. Orice a fost, eu am simtit.

Urasc jumatatile de masura la fel cum urasc masinile albe si ultimele haine din cosul de rufe. Ma obosesc copilariile precum ma oboseste un om prost. Cat de fututi pot fi oamenii. Vor, dar nu de tot. Dau, dar mai pastreaza putin. Ar sari, dar se tem. Cum zicea boss. "Salasluiesc in noi cirezi de dihanii. Ce bine ca le dam drumul pe rand". Eu le-am pus mereu pe toate in fata. De la inceput. Ca sa stim cu ce avem de-a face. Pentru ca asa mi s-a parut mereu corect.
Acum, dupa atata timp, sunt lucruri pe care nu le mai accept. Acum, vad cu alti ochi totul. Acum stiu cum se inclina balanta si plec inainte sa cada dracului de pe masa.

Cer multe si ofer si mai multe. Am pretentii mari si sunt critica. Bag de vina si apar in siuatii mai putin placute. Pe de alta parte, te iau in brate atunci cand te astepti sa plec. Inteleg  mai mult decat pot altii sa conceapa si raman acolo atunci cand ai nevoie de mine.

Stii cum e? Ori inveti sa ma prostesti, ori pui toate cartile pe fata. Sau pleci.
Vreau totul sau nimic, intelegi? Vreau sa-mi spui si cel mai ascuns gand al tau si vreau sa sa stii care-ti sunt limitele. Sa stii ca voi intelege mereu, atata timp cat esti sincer. Ca te voi ajuta mereu atata timp cat nu vei indrepta vreodata armele spre mine. Ca te voi rasfata mereu, atata timp cat iti voi veni in gand. Ca voi avea mereu grija de tine, atata timp cat imi vei da ce am nevoie. Te voi iubi mereu atata timp cat nu vei pleca niciodata.

Nu pleca si tu. Invata dracului din mers si adapteaza-te la tot ce ne asteapta. Tine-ma de mana si nu-mi da drumul. Daca crezi ca nu poti face asta, da-mi drumul acum.

"Well eyes tell a thousand tales
Chasing my own one around
Coffin with a thousand nailsAnd we hammer this last one down"

Dinti

"Incearca sa nu plangi iti spun. Doar oamenii slabi plang. Aproape oameni, departe oameni, prin preajma dezastre latente care inca nu si-au intalnit crucile. Abonatul contactat nu raspunde. Va rugam reveniti. Plangi Doc, normal ca plangi. Nimeni nu plange din cauza ca e slab. Plangem toti pentru ca suntem al dracului de puternici. Atat de puternici incat ne dam seama de toata taria care zace in noi. Plangem pentru ca suferim. Stim cat de inutil e, cat de al naibii de frumos si de viata implinita a fost. Stim ca o vom lua de la capat, tinand cu dintii de oameni, cu vorbe de zile, cu dragoste de viitor sau prezent si cu amintiri de trecut. O luam de la capat de fiecare data. Si cand te gandesti cat de puternic esti, cat de puternic ai fost si cat de puternic trebuie sa fii, te apuca plansul. Oameni puternici ti-au dat drumul, alti oameni te vor prinde. In tot si toate urme de dinti. Si totul intr-un fel sau altul e uneori o imensa neintelegere canibala. Cam ca atunci cand te indragostesti, Cam ca atunci cand o iei din nou, de la capat.

Sa nu pleci gandesti. Sa nu pleci si tu. Sa nu schimbi vorbele astea cu alte cuvinte. Din acum sa nu faci un atunci. Din cum este, sa nu faci un cum era. Mi-e teama babe, mi-e teama de momentele astea. Mi-e teama pentru ca le am si de la ce avem invatam mult prea bine cum e cand nu mai avem. Mi-a ajuns, sunt prea intelept si cunoscator, in domeniul asta. Vreau sa fiu prost, cel mai prost, regele prostilor care nu stie cum nu e. Prosteste-ma te rog, ce sa fac eu cu un destept care stie cum e cand nu e? Cand nu ar mai fi problema ta cum nu mai sunt, as fi  doar problema mea si de problemele astea sunt satul. Ne vom dezamagi candva unul pe celalalt, poate o prostie fara importanta, poate o prostie capitala. Poate nu azi, poate nu maine, poate nu prea devreme, in mod sigur nu prea tarziu. Hai sa nu o facem in termeni, hai sa nu o facem la fel. Hai sa ne dezamagim iluziile nu realitatile. Shh iti sopteste in timp ce te musca usor de ureche. Ai uitat Blue? Scriitorii nu vorbesc. Scriitori scriu. De asta e liniste intre noi. Da, asa e. Scriitorii scriu. Unii traiesc din asa ceva, altii omoara lent sau rapid  scriind. Si tu le-ai facut pe ambele. Nimeni nu e perfect iti reaminteste. Stiu babe, gandesti. Nimeni nu e perfect. Spune-le astea indragostitilor. Nici macar nu o sa te auda. Uita-te la noi cat de perfecti suntem impreuna.

Nici nu s-a dus bine dimineata Doc. Tu mai aprinzi o tigara, ea mai da peste cap un pahar. Si nu te temi pentru sufletul tau cand simti ca nu-l mai ai. Se teme el si pentru el si pentru tine, cand se intoarce acasa. Stii unde e acasa Doc? Peste tot pe unde a ajuns chiar si pentru o secunda persoana de care te-ai indragostit. Si e liniste Doc. Ca asa e mereu cand sufletul ba e plecat, ba e pe la celalalt. Cine sa tulbure linistea? Doar gandurile si cateva cuvinte. Fumezi prea des..Bei prea mult.."

Whispers

Sambata seara cand afara e frig, noi bem c-o bere in plus si dansam in mijlocul camerei ca si cum nimic n-ar mai exista. Zile de marti cand te trezesti cu mana lui pe coapse si-ti spui ca-i mai mult decat perfect tot ce se intampla. Dimineti de miercuri cand esti suparata ca parul ti-e vraiste, trebuie sa scoti gunoiul si nu mai ai timp sa fumezi. Luni la amiaza, alergi din stanga in dreapta si nici nu simti cum trece timpul. Joi dupamasa, cand ploua si e vant si nu-ti doresti altceva decat sa stai intinsa, sprijinindu-ti capul pe piciorul lui intr-o camera calduroasa. Sa porti haine cu un numar mai mare si sa bei vin fiert, dar rece, ca ti-e lene sa-l incalzesti. Sa te gadile dupa ce l-ai sarutat pe gat si sa strige "pardoooon", trezindu-te din amorteala. Sa-ti cante manele vechi si sa te ia in brate atunci cand ii faci o cafea.

E ciudat. Inainte, erau mereu rugaminti.. acum, nu stim cum sa sarim unul pentru celalalt.
Sunt zi de zi griji, nemultumiri, temeri... dar in ciuda tuturor, am siguranta. Am ceva acolo in spate care nu ma lasa sa cad si care-mi tine lanterna inspre viitor. Ca si atunci cand stii e posibil sa cazi, dar n-o sa te doara prea tare.

In imina mea e clad.