Iarna in Ardeal

Imi aduc aminte de o soba calda. Veneam infrigurata de afara, cu picioarele ude si obosita. Si ma puneam pe soba calda.
Tind sa cred ca o relatie cum este intre nepoti si copii nu poate fi comparata cu nimic. Tind sa cred de fapt ca nimic pe lume nu e mai pretios decat relatiile dintre oameni.
Stateam pe soba fierbinte si aveam impresia ca am o soba in interiorul meu.. ma incalzea intru totul.. aveam impresia ca toate organele mele isi incetinesc ritmul si se relaxeaza.
Imi e dor de ei. Nu cred ca am simtit asta pana acum. Am impresia ca am venit intr-o alta lume. Iar ce am trait pana recent e bagat tot intr-o cutie si pus la pastrat. Ce-am trait pana acum are alte repere decat viata pe care o traiesc acum.
Bunelule, de tine mi-e cel mai dor. Parca trec zilele si ceva lipseste. Esti acolo, in rutina zilnica, cand imi vine sa intreb pe unul sau altul ce mai faci, cum mai esti. Esti acolo atunci cand o aud pe buni plangand, spunandu-mi ca ii este dor de mine. Esti acolo atunci cand ma gandesc ce mi-ai fi spus daca as facut o alegere buna sau una gresita. Cred ca ai fi fost mandru de mine daca erai inca aici.
Imi amintesc de maica mea, ingerul meu. De rasul ei si de vocea grava cand imi zicea "Sa nu cumva sa ramai printre aia acolo. Sa vii acasa. Macar pana traiesc eu. De fapt nu.. ca sufletul e vesnic si chiar daca o sa mor o sa stiu ca nu esti acasa. Sa vii acasa, auzi?"
Sunt o norocoasa. Ca am oameni care-mi spun "aia au noroc ca au posibilitatea sa cunoasca un om ca tine". Ca mi-am cunoscut toti 6 bunicii :), ca m-am simtit cea mai iubita, si ma simt inca.

Mi-e frica de moartea lor. Pentru ca atunci cand bunelul a murit, o parte din mine s-a rupt. Am vazut mai demult scris la Silv ceva legat despre frica de moarte. Si ma gandeam pe-atunci ca mie nu mi-e frica de moarte... Ohohooo si-nca ce frica mi-e. Am realizat asta abia atunci cand am vazut cat de mult poate sa doara moartea unui om. Cand de gol poate sa ramana in locul in care el nu mai e. Desigur, toate trec, si lucrurile se schimba, ajungi sa te obisnuiesti. Dar se mai poate intampla intr-o seara de octombrie, joia, sa vrei sa il suni. Sau intr-o duminica de decembrie sa intrebi ce mai face. Si abia apoi sa realizezi ca sunt ani de cand el nu mai e acolo. Dar in tine, nu s-a schimbat nimic. Poate ca nu mai doare cu aceeasi intensitate. Dar tanjeala pe care o ai, reflexul de a-l cauta.. e tot acolo.

De ei, ce pot sa zic.. am simtit cum lucrurile nu au mers spre bine in ultimul timp. Si nu sunt nemuritori, stiu asta..  Parca o si vad pe buna in picioarele goale carand cosul plin cu cartofi, sau pe soso intreband-o daca ne-a pus sa mancam.

Am avut mereu frica sa scriu asta.. ca sa nu par dramatica. Dar parca ma mananca degetele. Daca am incercat cuiva sa-i spun treaba asta, facea ochi mari.
Oricum, ideea e ca... daca maine nu voi mai fi, eu stiu ca am avut o viata atat de frumoasa. M-am simtit atat de bine ca i-am avut pe toti.. pe ei, pe ai mei parinti..
Pe prietenii mei. Parca astia, restul, care nu ii cunosc pe oamenii mei, nu sunt atat de norocosi. Cei care nu ii stiu pe fetele mele si colegii mei de suflet, au pierdut atat de mult.
Sunt o norocoasa. Si ma bucur de asta. Ma bucur ca am spus mereu ce-am simtit, si nu au fost momente cand am avut regrete. Ei stiu toti cat de mult ii iubesc.

La mine aici ninge si imi canta Vasile Mardare. Nu stiu voi ce faceti, dar va rog eu din inima spuneti-le celor din jur cat ii iubiti. Puneti mana pe telefon chiar acum si dati un apel. Chiar daca intrebati doar.. "ce mai faci?".. ei vor stii.

La multi ani ingerul meu. Te iubesc. Va iubesc oamenii mei.

Lume

N-am scris de mult. Am vrut de atatea ori, dar.
Lumea mea s-a schimbat intr-atat incat acum numar pe degete gandurile si reperele pe care le aveam cu.. jumate de an inainte, sa zic.
Acum am alte ganduri. Si bune si rele. O schimbare in bine, categoric.
Ieri m-am bucurat de picioare ude (pentru ca tenisi iarna) si gogosi fierbinti mancati cu spatele la foc, in timp ce ningea.
Cred ca asta a fost pana acum, cea mai inteleapta decizie a mea.
Tara asta m-a uimit. Si cand e liniste in suflet si atat de frumos afara, nu imi mai doresc nimic. Fericirea mi-o traiesc acum.