Noaptea de atunci

"Azinoapte am simtit ceva ce n-am mai simtit de foarte mult timp. Imi venea sa plang, sa-l strang de fata si sa-i spun"bai, ma cac pe mine de frica sa nu te pierd. Sa nu cumva sa s-opreasca. Sa nu cumva s-ajung sa simt iar golul acela infernal. Tremur de frica c-ai putea candva sa nu mai fii. Imi venea sa-i spun "sa nu cumva sa pleci vreodata. auzi? Apoi realizam cat de fragila e iubirea. Cum o poti destrama. La fel cum face o unghie nepilita unui ciorap de cinspe DEN. Ma gandeam cum iubirea nu-i ceva ce poti cere, cum zicea Paler. Cel mult poti s-o oferi. Si-apoi realizam ca nu pot sa-ti cer nimic. Realizam ca nu voi putea sa te protejez niciodata de tine. In momentele de glorie voi putea cel mult sa te protejez de mine. Si-apoi imi vine iar sa-ti urlu. Du-te.. du-te si stai singur. Dar vine inapoi. Intoarce-te mereu. Spune-mi ce sa fac. Spune-mi sa te las in pace sau sa te iubesc. Dar nu pleca niciodata de tot. Auzi? Vino inapoi, iti spun"
A fost o perioada ca o mare calma, fara vant, fara valuri. O perioada cand am plutit si mi-am legat si inodat toate firicelele ce mai atarnau din mine. Si-apoi ne-am tot dus.. Am pus piciorul pe scara rulanta si ne uitam cum ne duce in directii gresite fara sa facem nici un pas. Cum un pas ar fi fost deajuns insa nu l-am facut si acum e deja prea departe ca sa ne gandim sa ne-ntoarcem. Dupa un gol atat de mare am renascut. Am ajuns sa stau ore in sir, citind sau ascultandu-l pe Passenger cu pieptul cald. Cu colturile gurii ridicate. Sau in pantaloni scurti pe un balcon mult prea stramt, curgandu-mi lacrimi siroaie si spunandu-mi in gand "il iubesc". Pe o terasa rece, pe un fotoiu ce sta sa se rupa, cu ploaia cazand siroaie in jurul nostru si-un pahar de vin rose in mana.

Poate ca-i mult prea devreme sa-mi fac gandurile astea. Dar mi s-a strecurat gandul c-ai putea vreodata sa nu mai fii. Si n-a mai plecat.
Vreau sa te sarut mereu. Sa-ti sarut pieptul si sa-mi musc buzele. Sa iti sarut mainile si sa simt cum ma vrei. Vreau sa dansam pe Jenifer Rush noaptea la 3. Vreau sa-ti cumpar ceasuri. Si vreau s-ajung s-o cunosc pe Ilinca.
In momente de genul asta trebuie sa-mi strig durerea. O strig aici pentru ca lui nu i-o pot striga in felul asta. Lui pot sa-i spun ca eu nu voi pleca. Eu voi sta si voi astepta, strangandu-mi bluza in jurul umerilor."

Sunt momente cand nu poti nici iubi cum iti vine. Trebuie sa iubesti c-o iubire cuminte ca nu cumva sa faci mai mult rau decat bine. Trebuie sa iubesti, dar asezat.


Eu n-am avut niciodata o iubire asezata de oferit. Eu am iubit cu furtuni, cu vant puternic si cu strans puternic in brate. Iubirea mea e genul de iubire nu prea usor de digerat. De multe ori a provocat teama sau retinere. Pe de-o parte inteleg si de ce.

Cum spune Blue, fara complicatii, dar complicat, desigur.

Dor

Asa, ca o umbra. Ca un inel pe care nu-l mai poti da jos, ti-a intrat in carne si ajunge sa faca parte din tine.
Ca un gand, cand cineva ti-a murit si pe parcursul zilei apare.
A ramas suspendat.

Cateodata mai transmite cate-o adiere de dor. Altadata de necunoscut. Ca si cand, dupa razboi, creierul se protejeaza uitand tot. Uneori ma surprinde cu cate-un zambet.

Dorul acesta n-are un nume.

Gold

And if you're gonna stay
I'll place you high upon a hill
And with my hands
I'll build a tower in your name
And you will do the same
Won't you my love?
Won't you my love?
Won't you my love?