Seara de seara

Cat de mult am putut sa ma tem. Cand sufletul mi-e inconjurat de atata caldura, cat am putut sa ma tem sa nu-o pierd. La fel cum ai pierde un lucru vital. Cum ai pierde ce te mai poate tine in viata.

Cumva, simt ca l-am regasit. Cumva, acum am niste certitudini. Certitudini, alea de care ziceam ca nu exista. Eu simt ca ele-s acolo. In fiecare seara in care ma strange ca pe cea mai mare comoara a lui. Atunci cand ne prostim si radem. Cand doar ne uitam unul la celalalt si zambim. Cand stim.

Nu regret nimic. Nu ma tem de nimic. Sunt iubita.
Ilinca, Matei. Doar bine.

Am plans din toti raunchii. Am simtit cum imi tremura toate incheieturile si disperarea mi-a fost atat de mare incat nu mai gaseam nici o cale de scapare.
Nu cred ca regret nimic. Nu regret pentru ca asta sunt. Sunt o luptatoare, iar a ceda la prima ocazie nu ma reprezinta. Acum am realizat in schimb ceva. Am realizat ca merit pe cineva care ar putea sa suporte orice, mai putin sa ma piarda. Care sa se cutremure la gandul asta si sa-si aminteaza zilnic ca sunt eforturi ce trebuiesc facute pentru a ramane pe acelasi drum. Ca aproape zilnic trebuie sa mai inchizi un ochi, sa te impingi singur mai departe, ca asa e iubirea. Ca fara nici un efort, nu rezisti. Nu-ti cade nimic din cer. Nici o hotarare, nici un cadou. Ca trebuie sa-ti incretesti mintea ca sa iasa ceva.

Vom vedea.