Noaptea de atunci

"Azinoapte am simtit ceva ce n-am mai simtit de foarte mult timp. Imi venea sa plang, sa-l strang de fata si sa-i spun"bai, ma cac pe mine de frica sa nu te pierd. Sa nu cumva sa s-opreasca. Sa nu cumva s-ajung sa simt iar golul acela infernal. Tremur de frica c-ai putea candva sa nu mai fii. Imi venea sa-i spun "sa nu cumva sa pleci vreodata. auzi? Apoi realizam cat de fragila e iubirea. Cum o poti destrama. La fel cum face o unghie nepilita unui ciorap de cinspe DEN. Ma gandeam cum iubirea nu-i ceva ce poti cere, cum zicea Paler. Cel mult poti s-o oferi. Si-apoi realizam ca nu pot sa-ti cer nimic. Realizam ca nu voi putea sa te protejez niciodata de tine. In momentele de glorie voi putea cel mult sa te protejez de mine. Si-apoi imi vine iar sa-ti urlu. Du-te.. du-te si stai singur. Dar vine inapoi. Intoarce-te mereu. Spune-mi ce sa fac. Spune-mi sa te las in pace sau sa te iubesc. Dar nu pleca niciodata de tot. Auzi? Vino inapoi, iti spun"
A fost o perioada ca o mare calma, fara vant, fara valuri. O perioada cand am plutit si mi-am legat si inodat toate firicelele ce mai atarnau din mine. Si-apoi ne-am tot dus.. Am pus piciorul pe scara rulanta si ne uitam cum ne duce in directii gresite fara sa facem nici un pas. Cum un pas ar fi fost deajuns insa nu l-am facut si acum e deja prea departe ca sa ne gandim sa ne-ntoarcem. Dupa un gol atat de mare am renascut. Am ajuns sa stau ore in sir, citind sau ascultandu-l pe Passenger cu pieptul cald. Cu colturile gurii ridicate. Sau in pantaloni scurti pe un balcon mult prea stramt, curgandu-mi lacrimi siroaie si spunandu-mi in gand "il iubesc". Pe o terasa rece, pe un fotoiu ce sta sa se rupa, cu ploaia cazand siroaie in jurul nostru si-un pahar de vin rose in mana.

Poate ca-i mult prea devreme sa-mi fac gandurile astea. Dar mi s-a strecurat gandul c-ai putea vreodata sa nu mai fii. Si n-a mai plecat.
Vreau sa te sarut mereu. Sa-ti sarut pieptul si sa-mi musc buzele. Sa iti sarut mainile si sa simt cum ma vrei. Vreau sa dansam pe Jenifer Rush noaptea la 3. Vreau sa-ti cumpar ceasuri. Si vreau s-ajung s-o cunosc pe Ilinca.
In momente de genul asta trebuie sa-mi strig durerea. O strig aici pentru ca lui nu i-o pot striga in felul asta. Lui pot sa-i spun ca eu nu voi pleca. Eu voi sta si voi astepta, strangandu-mi bluza in jurul umerilor."

Sunt momente cand nu poti nici iubi cum iti vine. Trebuie sa iubesti c-o iubire cuminte ca nu cumva sa faci mai mult rau decat bine. Trebuie sa iubesti, dar asezat.


Eu n-am avut niciodata o iubire asezata de oferit. Eu am iubit cu furtuni, cu vant puternic si cu strans puternic in brate. Iubirea mea e genul de iubire nu prea usor de digerat. De multe ori a provocat teama sau retinere. Pe de-o parte inteleg si de ce.

Cum spune Blue, fara complicatii, dar complicat, desigur.

Dor

Asa, ca o umbra. Ca un inel pe care nu-l mai poti da jos, ti-a intrat in carne si ajunge sa faca parte din tine.
Ca un gand, cand cineva ti-a murit si pe parcursul zilei apare.
A ramas suspendat.

Cateodata mai transmite cate-o adiere de dor. Altadata de necunoscut. Ca si cand, dupa razboi, creierul se protejeaza uitand tot. Uneori ma surprinde cu cate-un zambet.

Dorul acesta n-are un nume.

Gold

And if you're gonna stay
I'll place you high upon a hill
And with my hands
I'll build a tower in your name
And you will do the same
Won't you my love?
Won't you my love?
Won't you my love?

HEart full of silent fears

Prosteste-ma, iti spun. Prosteste-ma si spune-mi mincini pe care sa le cred cu zambetul pana la urechi. Spune-mi ce-ti trece prin cap sau nu. Nu-mi spune decat ce crezi ca voi lua de bun. Spune-mi in ce feluri vrei tu sa-mi spui. La un pahar de vin acru, fumand o tigara sau in pat in timp ce-mi tii mana pe umar. Pacaleste-mi urechile si ochii cum n-a facut-o nimeni pana acum. Fa-ma sa te cred in timp ce nici tu nu crezi ce spui. Fa-ma sa fiu iar naiva si inocenta. Sa ma uit cu ochii deschisi larg la tine si sa-ti sorb cuvintele din gura.
Fii ce n-a reusit nici unul dintre cei ce mi-au trecut prin viata, inima, pat sau casa. Fii tu cel care stie. Fii tu cel care imi simte simtirile inainte ca eu sa le simt. Du-ma acolo unde eu nu mai stiu. Du-ma acolo unde nu-ti pot citi literele de pe buze, acolo unde nu stiu ce-ti spune sufletul, acolo unde habar nu am ce frici ai. Du-ma, iti spun.

V-am citit mereu. Cateodata, in prostia mea, ma bucuram ca pot face asta. Atunci cand voi n-ati avut cuvinte, eu stiam ce ganditi. Stiam cat va e de frica. Stiam cat de nesiguri sunteti. Simteam cat de mult va concentrati sa pareti puternici. Simteam cat de fragili sunteti atunci cand incercati sa scoateti in evidenta altceva.

Cum puteam sa zambesc. Si eram mandra, in sinea mea. Pentru ca eu mereu am stiut. Orice a fost, eu am simtit.

Urasc jumatatile de masura la fel cum urasc masinile albe si ultimele haine din cosul de rufe. Ma obosesc copilariile precum ma oboseste un om prost. Cat de fututi pot fi oamenii. Vor, dar nu de tot. Dau, dar mai pastreaza putin. Ar sari, dar se tem. Cum zicea boss. "Salasluiesc in noi cirezi de dihanii. Ce bine ca le dam drumul pe rand". Eu le-am pus mereu pe toate in fata. De la inceput. Ca sa stim cu ce avem de-a face. Pentru ca asa mi s-a parut mereu corect.
Acum, dupa atata timp, sunt lucruri pe care nu le mai accept. Acum, vad cu alti ochi totul. Acum stiu cum se inclina balanta si plec inainte sa cada dracului de pe masa.

Cer multe si ofer si mai multe. Am pretentii mari si sunt critica. Bag de vina si apar in siuatii mai putin placute. Pe de alta parte, te iau in brate atunci cand te astepti sa plec. Inteleg  mai mult decat pot altii sa conceapa si raman acolo atunci cand ai nevoie de mine.

Stii cum e? Ori inveti sa ma prostesti, ori pui toate cartile pe fata. Sau pleci.
Vreau totul sau nimic, intelegi? Vreau sa-mi spui si cel mai ascuns gand al tau si vreau sa sa stii care-ti sunt limitele. Sa stii ca voi intelege mereu, atata timp cat esti sincer. Ca te voi ajuta mereu atata timp cat nu vei indrepta vreodata armele spre mine. Ca te voi rasfata mereu, atata timp cat iti voi veni in gand. Ca voi avea mereu grija de tine, atata timp cat imi vei da ce am nevoie. Te voi iubi mereu atata timp cat nu vei pleca niciodata.

Nu pleca si tu. Invata dracului din mers si adapteaza-te la tot ce ne asteapta. Tine-ma de mana si nu-mi da drumul. Daca crezi ca nu poti face asta, da-mi drumul acum.

"Well eyes tell a thousand tales
Chasing my own one around
Coffin with a thousand nailsAnd we hammer this last one down"

Dinti

"Incearca sa nu plangi iti spun. Doar oamenii slabi plang. Aproape oameni, departe oameni, prin preajma dezastre latente care inca nu si-au intalnit crucile. Abonatul contactat nu raspunde. Va rugam reveniti. Plangi Doc, normal ca plangi. Nimeni nu plange din cauza ca e slab. Plangem toti pentru ca suntem al dracului de puternici. Atat de puternici incat ne dam seama de toata taria care zace in noi. Plangem pentru ca suferim. Stim cat de inutil e, cat de al naibii de frumos si de viata implinita a fost. Stim ca o vom lua de la capat, tinand cu dintii de oameni, cu vorbe de zile, cu dragoste de viitor sau prezent si cu amintiri de trecut. O luam de la capat de fiecare data. Si cand te gandesti cat de puternic esti, cat de puternic ai fost si cat de puternic trebuie sa fii, te apuca plansul. Oameni puternici ti-au dat drumul, alti oameni te vor prinde. In tot si toate urme de dinti. Si totul intr-un fel sau altul e uneori o imensa neintelegere canibala. Cam ca atunci cand te indragostesti, Cam ca atunci cand o iei din nou, de la capat.

Sa nu pleci gandesti. Sa nu pleci si tu. Sa nu schimbi vorbele astea cu alte cuvinte. Din acum sa nu faci un atunci. Din cum este, sa nu faci un cum era. Mi-e teama babe, mi-e teama de momentele astea. Mi-e teama pentru ca le am si de la ce avem invatam mult prea bine cum e cand nu mai avem. Mi-a ajuns, sunt prea intelept si cunoscator, in domeniul asta. Vreau sa fiu prost, cel mai prost, regele prostilor care nu stie cum nu e. Prosteste-ma te rog, ce sa fac eu cu un destept care stie cum e cand nu e? Cand nu ar mai fi problema ta cum nu mai sunt, as fi  doar problema mea si de problemele astea sunt satul. Ne vom dezamagi candva unul pe celalalt, poate o prostie fara importanta, poate o prostie capitala. Poate nu azi, poate nu maine, poate nu prea devreme, in mod sigur nu prea tarziu. Hai sa nu o facem in termeni, hai sa nu o facem la fel. Hai sa ne dezamagim iluziile nu realitatile. Shh iti sopteste in timp ce te musca usor de ureche. Ai uitat Blue? Scriitorii nu vorbesc. Scriitori scriu. De asta e liniste intre noi. Da, asa e. Scriitorii scriu. Unii traiesc din asa ceva, altii omoara lent sau rapid  scriind. Si tu le-ai facut pe ambele. Nimeni nu e perfect iti reaminteste. Stiu babe, gandesti. Nimeni nu e perfect. Spune-le astea indragostitilor. Nici macar nu o sa te auda. Uita-te la noi cat de perfecti suntem impreuna.

Nici nu s-a dus bine dimineata Doc. Tu mai aprinzi o tigara, ea mai da peste cap un pahar. Si nu te temi pentru sufletul tau cand simti ca nu-l mai ai. Se teme el si pentru el si pentru tine, cand se intoarce acasa. Stii unde e acasa Doc? Peste tot pe unde a ajuns chiar si pentru o secunda persoana de care te-ai indragostit. Si e liniste Doc. Ca asa e mereu cand sufletul ba e plecat, ba e pe la celalalt. Cine sa tulbure linistea? Doar gandurile si cateva cuvinte. Fumezi prea des..Bei prea mult.."

Whispers

Sambata seara cand afara e frig, noi bem c-o bere in plus si dansam in mijlocul camerei ca si cum nimic n-ar mai exista. Zile de marti cand te trezesti cu mana lui pe coapse si-ti spui ca-i mai mult decat perfect tot ce se intampla. Dimineti de miercuri cand esti suparata ca parul ti-e vraiste, trebuie sa scoti gunoiul si nu mai ai timp sa fumezi. Luni la amiaza, alergi din stanga in dreapta si nici nu simti cum trece timpul. Joi dupamasa, cand ploua si e vant si nu-ti doresti altceva decat sa stai intinsa, sprijinindu-ti capul pe piciorul lui intr-o camera calduroasa. Sa porti haine cu un numar mai mare si sa bei vin fiert, dar rece, ca ti-e lene sa-l incalzesti. Sa te gadile dupa ce l-ai sarutat pe gat si sa strige "pardoooon", trezindu-te din amorteala. Sa-ti cante manele vechi si sa te ia in brate atunci cand ii faci o cafea.

E ciudat. Inainte, erau mereu rugaminti.. acum, nu stim cum sa sarim unul pentru celalalt.
Sunt zi de zi griji, nemultumiri, temeri... dar in ciuda tuturor, am siguranta. Am ceva acolo in spate care nu ma lasa sa cad si care-mi tine lanterna inspre viitor. Ca si atunci cand stii e posibil sa cazi, dar n-o sa te doara prea tare.

In imina mea e clad.

Nu sunt nici eu printesa

Multumesc Nu-sunt-printesa pentru cuvinte. Nu le-am mai gasit pe-ale mele, asa ca le impartasesc pe-ale tale.

"Cred ca intr-un fel apreciez femeile cuminti. Fetele care stiu sa zambeasca fara sa ceara nimic la schimb.

Le invidiez capacitatea de a accepta un om pentru fix ceea ce este el. Sunt cele care nu-si forteaza jumatatea sa le faca pe plac si sa le zambeasca pentru ca asa simt ele ca trebuie.

Sunt fetele care-i fac pe baieti sa se simta apreciati si doriti si indeajuns. 

Fericitele care stiu sa nu puna presiune, sa nu forteze lucrurile si sa nu-si doreasca mai mult decat ceea ce primesc; si fiti siguri ca primesc multe pentru asta.

Mi-as dori zile in care sa nu mai bat din picior si sa nu-mi pun mainile in sold pentru ca am zis ca facem aia si am facut-o pe cealalta. 

Mi-ar placea sa nu am senzatia ca stiu ce simte cel de langa mine mai bine decat stie el. 

Vreau povesti si drame si filme si sentimente duse la extrem. Vreau sa tip cand nu-mi convine ceva si vreau pe cineva care stie cum sa ma tina de mana pana cand ma potolesc.

Sunt din gasca tipelor neastamparate. Cele care-ti vor oferi totul, dar nu fara sa te impinga la limite.

Invidiez femeile care au rabdare, sunt calme si nu vorbesc niciodata mai mult decat e cazul. Poate chiar le doresc povestile de iubire alaturi de cei care au fost disecati de impulsive.

E usor pentru ele; ma fac sa-mi doresc, macar pentru o perioada, viata lor banala si simpla si senina.

Dar ma aliez nebunelor, iar nebunele vor multe. Vor sa miste suflele si se razvratesc cu brutalitate cand nu detin controlul. Vor sa fie ascultate si intelese, cand nici ele nu stiu exact daca e alba sau neagra.

Vor complicat si simplu, vor sa schimbe vieti si sa ramana in inimi. Isi intind mainile catre venele unui el ales, incearca sa-si faca loc in ele, si prin fiinta lui sa-si inteleaga propriul rost.

Vor sa fie salvate. Vor iubire, chiar daca n-ar mai face nici macar un pas in directia aia, de frica haului ce le-asteapta. 

Sunt mai fragile decat par si mai puternice decat lasa la vedere.  Le e frica sa nu distruga totul prin simplul fapt ca-si fac cunoscute dorintele. 

Ravnesc la simplitate, dar refuza mediocritatea conjugala.

Nebunele vor fericirea din mintea lor si nu se vor opri pana cand nu le va arde pielea sub atingerile celor care stiu cum sa le ofere asta."


Bat din picior. Nu stiu daca-i motivat batutul asta, dar asta se intampla. 

Stau in patul mare si racoros pe care mi l-am dorit atat de mult. Intr-o casa cu peretii pictati si culori de lemn vopsit. Nu stiu cum, dar lucrurile se aseaza intr-un fel sau altul. 
Imi e atat de drag.. cu fiecare noapte dormita impreuna, cu fiecare zambet furat pe furis, cu fiecare "ma gândesc la tine si sunt norocos sa te am", cu fiecare atingere ce-mi activeaza mintea.
Esti al meu si te iubesc.

Eu, el si marea

Stau cu telefonul in mana si ma gandesc cum as putea exprima atatea senzatii. Cum as putea scrie despre mana lui. Despre modul in care ma priveste cu ochii lui albastri, despre cel mai frumos zambet din lume, despre "tu esti... tot.".
Am intrat in mare si am înaintat.  Singura. Cu mainile pe langa corp, simtind apa rece cum imi activeaza simturile. Pe masura ce inaintam ochii au inceput sa se inunde. M-a luat un val de recunostinta si multumire. Pentru ca traiesc momente la care candva visam. Pentru ca am frica ca peste ani voi uita ce-nseamna fericirea adevarata. Si-ncerc din rasputeri sa-ncetinesc timpul.
Facem glume despre copii, ma face sa rad cu lacrimi, ma strange atat de tare incat parc-ar vrea sa-mi lipeasca la loc bucatile de suflet rupte. Ma mangaie si imi aduce scobitorile. Face misto de prostiile mele. Imi cumpara tigari si ciocolată. Imi face masaj la talpi si imi saruta gatul. Ma cauta in pat si imi spune la cateva minute ca sunt viata lui. Imi cara bagajele. Imi spune despre copii. Il ajuta pe tati si imi povesteste despre ce calitati trebuie sa aiba un fundas stanga. Ii e teama sa nu ma supere si ma acopera. Ii e frica sa ma trezeasca. Imi face masaj la ceafa si ma saruta. Iar si iar. Si-mi spune iar ca sunt tot ce si-ar fi putut dori. Imi face cafeaua si imi aduce tigarile. Ma vrea. Mereu.
Sunt mai mult decat iubita si pretuita. Ma trezesc in prezenta lui si imi doresc sa adorm la fel. Ma bucur de toate clipele ce le petrec cu el. Il sarut, rad cu gura pana la urechi, il las sa ma stranga cu mana la spate atunci cand ma saruta, iar peste 5 minute fac si el la fel.
Imi pune mana pe brat si-mi spune ca sunt puternica. Isi pune mainile la ochi cand imi pocneste vreun picior si ma lasa sa-l bat la skandenberg. Are cele mai frumoase maini din lume si ii place freza mea de la 10 dimineata. Imi pune muzica si rade de mine.
Seri in care stiu ca i-am furat inima dintre valuri si dimineti in care stiu ca i-am daruit-o pe-a mea.
Cand imi atinge pielea si fire de nisip s-au strecurat sub mana lui si cand se uita ca la o opera de arta la sanul meu care se vrea rasfatat.
Nu-mi pot dori altceva.
E bine.

You

...and I wanna play hide-and-seek 
and steal your clothes 
tell you I love your shoes 
and sit on the steps while you take a bath 
and massage your neck 
and kiss your face
and hold your hand
and go for a walk
not mind when you eat my food
talk about your day
and laugh at your paranoia
and give you tapes you don't listen to
watch great films
watch terrible films
and tell you about the tv programme I saw the night before
and not laugh at your jokes
want you in the morning
but let you sleep in for a while
tell you how much I love
your eyes
your lips
your neck
and worry when you're late
and be amazed when you're early
be sorry when I'm wrong
and happy when you forgive me
look at your photos
wish I'd known you forever
hear your voice..
in my ear
feel your skin..
on my skin
and get scared when you're angry
and tell you you're beautiful
and hug you when you're anxious
and hold you when you're hurt
and want you when I see you
and whimper when I'm next to you
and whimper when I'm not
and melt when you smile
and dissolve when you laugh
and buy you presents you don't want
but not understand how you think I'm rejecting you
when I'm not rejecting you
and wonder who you are
but accept you anyway
but I want what you want
and think I'm losing myself but
I'll tell you the worst of me
and try to give you the best of me
because
you don't deserve any less
answer your questions when I'd rather not
and tell you the truth 
when I really don't want to
and try to be honest
because I know you prefer it.

Just outside of Austin

     Oricat mi-am spus ca trebuie sa fac sau nu ceva, lucrurile au luat turnura care era de altfel normala. Imi spusesem a dracului de multe lucruri, devenisem semi-furioasa si hotarata ca de azi.. gata! Mi-am trasat directii si linii imaginare, standarde si obiective pe cat se poate de departe de realitate. Evident, certitudinile mi s-au transformat in praf si pulbere. Si-apoi am ras. De naivitatea omului, de modul in care ratiunea o ia la vale in unele momente, de dorinte inca neimplinite.

      Iubirea nu-i despre lucruri calculate. Nu-i despre certitudini sau pumni stransi. Ii despre fragilitate, la fel ca o pereche de ciorapi de 15 DEN.  E despre zile cand e irelevata vremea de-afara sau ce zi e. E despre momentele cand nu te mai gandesti la fericire pentru c-o simti.

     Iubirea mea s-a plimbat prin multe locuri. Prin buzunarul lui R. care nu stia ce-i aia iubirea. Prin patul lui B. care se temea de ea si nu-si permitea sa recunoasca asta. Prin parul lui S. caruia i-a fost frica. Prin maneca lui M. care si-a atins limitele.
   
    Au avut efect toate astea. Si bun si mai putin bun. M-au facut mai pretentioasa si in acelasi timp mai intelegatoare.

    Ma mai bucur din cand in cand de un pahar de vin rece sau de-un film bun. De un dus impreuna sau de un episod de-amuzament la 12 noaptea. Inca am frici care ma tin activa si-mi trezesc rationamentul si judecata. Si-atunci ma opresc si zic, ia stai putin..

    Rad atat de mult. Sunt sarutata si imbratisata mai mult decat imi pot imagina. "Sambata ne faci pui la cuptor?" Dansam si lumea se opreste. "L-am vazut.. si ce? Tu esti a mea."

    Things turn one way or another in the end.


"Those nights when it's just you and me
Or maybe soon we could be three
It ain't so bad a place to raise a kid
Or maybe we should wait a while
No need to hurry nothing
I'm just saying I'd be happy of we did"

Semi

Alerg spre tine. Cu inima mea schioapa.
Vreau sa vreau sa-ti fac cozonac. Si sa faci smart jokes cu copiii. Vreau sa te admir. Sa ma simt mica. Femeie. Mana in gat. Acum ori niciodata. Sa te iubesc pana la capat. Cu inima mea schioapa. Sa-mi prinzi soldurile. Sa ma cauti in pat. Sa zambesc de la o ureche la alta. Sa ma duci cu cortul. Sa dansam. Mereu, mereu, sa dansam. Semibeat, semitreaz, semhigh. Toata noaptea, toata viata.
Sa plangem ca ne iubim. Sa ne vedem copiii. Sa ma duci din nou cu cortul. Sa ma cauti mereu. Sa ma vrei mereu.

Frig.

Mama ei de situatie. Nu imi ajung orele sa stau singura si sa scriu. As sta aici ore, nopti, luni de zile. Dar nu pot sa scot afara tot ce simt. Pot, dar nu cum as vrea. Lana imi tine companie. Am o stare de tremur interior si ma gandesc la situatia asta. Ma face sa imi inclestez dintii, sa vreau sa urlu. Dar tac.

Am mainile reci. As vrea sa le simt calde si sa le pun pe pielea ei. As vrea sa ma ia in brate.

As vrea sa-l pocnesc. Si mie sa-mi spun ca-s fraiera. Fraiera, fraiera, fraiera.

Hope is a dangerous thing for a woman like me

Play. 

"Don't ask if I'm happy,  you know that I`m not
But at best, I can say I'm not sad."

Don't know why I can't fucking relax. I'm always on the run, never ever thinking about stopping. I am so damn scared to stop. I have the impression that my life would just stop working in that situation. 

So I grab every situation and opportunity. I hold on and try to make the best of it. I hold on way to tight. I know I ruin everything. But why, Maria? Why?

I just need it. I need it like hell. 

My arms and legs shake and my sight is blurred. 

I admit I am disappointed. Just wanna light it up and smoke while listening to my love, Lana. 

 "I remember you well in the Chelsea Hotel
That's all, I don't even think of you that often"

Cuvintele nu-mi ies cum as vrea. Asa ca-l las pe Blue sa vorbeasca in locul meu. 

"Imi priveam calcaiul drept si ma intrebam daca nu cumva pe acolo se scurge sufletul meu si viata. Oameni calcai cinicul meu 285, oameni calcai, oamenii aia care iti pun aripi la picioare si zbori pana uiti sa mai mergi. Oameni care te duc acolo unde nici nu visai ca ai putea vreodata visa. Oameni care atunci cand te lasa fara aripi te fac atat de constienta de calcai incat nici nu mai stii cum sa calci, de teama sa nu distrugi ceea ce nici macar nu mai e. Tu ai numi chestia asta regrete, dar de la un anumit numar de pahare in sus, nu mai exista regrete, doar fard, uitare si continua constatare ca de una singura uiti totul dar iti amintesti de fiecare data tot."

"Ruperile nu sunt niciodata chirurgicale, mereu atarna sau flutura cate ceva si tragi de firele alea, unul cate unul curios pe de o parte sa vezi cat si daca doare, melancolic pe alta parte ducand dorul bucatilor care si-au luat prezenta si au plecat cu tot cu ea. Ce e frumos, ce e previzibil dar totusi dureros si incurajator, e ca exista oameni care te prind de un fir, niciodata de tine, doar de fire si destramarile alea. Gasesc ceva familiar, fie o bucata de tesatura, fie un fir de o anumita culoare. Te privesc de parca nu au vazut niciodata, te privesc de parca invata abia acum sa vada dar au vazut dintotdeauna cu mult mai mult decat toate miliardele de oameni adunate la un loc. Zambesc sau tac imobil, se cauta prin buzunare sau experienta, scot un ac, poate o andrea sau chiar doua si se apuca de cusut sau tricotat. Inmoaie pe limba un fir din tine, inmoaie pe limba un fir din ei, le trec pe ambele prin ac si cos. Mai nimeresc in carne, mai nimeresc la fix si ceva se leaga. Petec langa petec, membru langa membru. Asa te trezesti cu chestii noi si straine. Vrei sa plangi si in loc de asta mergi. Vrei sa injuri si iti iese o fluturare de mana si un buna. Sari catre cer si in loc de salt iti iese un zambet si un deget trecut peste buze. Cauti sticla sa-ti mai torni un pahar si sticla e un telefon. Vrei sa versi niste furie retinuta si veche dar iti rontai fire de par si vorbesti cateva ore la telefon cautand din ochi cea mai apropiata priza. Cusaturile au viata, asa inmuiate pe limba celuilalt si te zbati in capul tau, rupand carnea de pe regrete. Te zbati la gandul ca ai vrea sa simti pe limba ta, gustul limbii care stie la modul in care o face, sa potriveasca firele alea astfel incat sa intre in urechea acului. Poate anul asta betiile in care fugi ca sa nu mai auzi cacaturile alea de colinde care dor si aparenta sau reala fericire a altora, poate anul asta nu mai sunt o necesitate viabila. Poate anul asta nu mai trebuie sa minti ca esti la munte cu cine stie ce nume inventate doar ca sa pari o persoana normala ale carei cearcane arata oboseala nu intrebari pierdute in nopti si nopti pierdute in intrebari. Poate anul asta, decembrie e luna in care atunci cand tragi de membrele tale proaspat cusute si atat de buclucase in noile lor functii surpriza, urmeaza ceva dupa ele. Poate o mana, poate un deget, poate o barbie nerasa de cateva zile sau un sarut arzator de fierbinte mirosind a nicotina si cine stie ce cretinitate de energizant care dauneaza sanatatii si somnului. Poate anul asta pui dop sticlei si cineva..cineva..Poate. Si poate e o mare adanca sub pielea noastra. O gramada de monstri si de schelete pe acolo, o gramada de vise ale caror cranii te privesc cu orbitele goale dar inca asteptand sa..macar ceva daca nu tot. Cum e 285? Cum sa fie. E..poate. Si nu am mai dormit atat de bine de aproape 2 ani. Mi-am desfacut picioarele sufletului pentru tine 285, si a trecut atat de mult timp de cand nu am mai zambit atat de deschis, incat aproape ma tem ca o virgina. Daca o sa doara? Spaima cea mai mare 285, e ca o sa-ti spun poate pe nume. Si in loc sa dorm cu telefonul langa cap, poate.. Stii cum e. Orice zbor incepe de jos, si orice cadere incepe de sus. Uneori nu mai poti deosebi caderea de zbor."

Chris Brown - With you

Fusese o noapte calda, de vara cand i-am vazut ochii prima data. Cunoscusem pe atunci un om plin de sensibilitate. Avand grija cum imi trece mana prin par. Alegand atent versuri pe care sa mi le trimita ca sa poata cuprinde cat mai mult din ce simtea. Spunandu-mi ca stie.. all the hearts all over the world tonight. They are beautiful, but I'm the most beautiful he's ever known.

Cand lucrurile au inceput sa fie intense si dorinta de necontrolat, things have changed. Realizasem de atunci ca partea aceea a lui se chinuie sa iasa la iveala, insa s-a asigurat ulterior ca e adanc ingropata. A insistat sa o faca sa dispara. Desi ii ajunsesem in camerele acelea intunecoase din suflet unde n-are acces nici cea mai de incredere menajera.

Anii au trecut. A reaparut drept altcineva. Drept omul care musca din prima ca nu cumva sa riste sa fie muscat. Atunci n-am stiut cum sa ma raportez. Atunci il priveam la fel ca la-nceput, incercand sa-i dau armura jos. N-am inteles atunci cat de mult gresisem. Nu era pregatit.

Dupa ani, ne-am reintalnit. In aceeasi camera intunecata. Vorbind ca doi oameni cu armuri.

Acum, inca ma surprinde. In timp ce-mi tine coapsele in maini ma gandesc cat e de fascinant. Cat de multa dorinta se ascunde in mana mea pusa la spate si cat de bine imi stie substraturile vocii cand ii spun ca nu vreau, si totusi o face. Si stie ca-l las. Cat e de complex atunci cand, imi pune mana in par, iar peste jumatate de ora ma acopera in somn. Atunci cand ma tachineaza si-mi spune ca nu vrea, desi o face.

Momentul cand el doarme e momentul cand iese la iveala cel care e adanc ingropat. Atunci cand, la intervale de 15 minute se misca si ma strange in brate. Atunci cand imi ia mana intr-a lui si nu-i da drumul.  Atunci cand, prin vis, imi spune, hai aici.. haide sa te tin in brate.

Oh.. ce senzatie. Adevarul e ca sunt egoista. Si iau din toata situatia asta tot ce-mi face bine. Daca in alte situatii am nevoie de mai mult, acum e perfect. In timp ce-mi trag toate de sub cap ca sa ma pot arcui mai bine, stiu ca are ceva special. In timp ce ma trage, fara voia mea, oriunde in pat, ii vad in ochi privirea din urma cu multi ani. Dar ne prefacem amandoi ca nu-i acolo. Si ne mandrim cu armurile.

Tablia patului lui a fost martora in multe situatii. Iar combinatia asta, dintre modul in care se asigura ca am picioarele calde si modul in care imi strange coapsa in palma, e perfecta.

Ne e bine asa, cu armuri. Desi sunt de fatada. Il vreau. Al naibii de mult.