"Știi cum e, perfecționismul e greu. Nu
poate fi ușor totuși sa iti doresti mereu sa fii mai bun."
Are spatele drept, picioare frumoase și zambet pe buze. Paseste ferm si
vorbește clar, fiind in acelasi timp delicata. Cum poți sa fii delicat dar ferm
în același timp? Are unghiile înguste, degete subțiri și fine, precum o mână de
fetiță care încă n-a ajuns la pubertate. Cu mainile ei fine ridica greutăți și
da cu pumnu-n masă. Evident, fără sa dea efectiv cu pumnul în masa. Nu se
plânge niciodată, chiar și atunci când nu mai poate, tot mai poate puțin. Nu
îți arată niciodată care-i sunt părțile slabe și nu cunoaste cuvantul "nu
pot".
Lucrează cu oameni de tot felul. De la egoisti la îngâmfați. De la
leneși la bârfitori. Lucrează cu oameni care au nevoie de confirmări, persoane
care se tem sa se afirme, oameni prea plini de ei sau oameni goi pe dinauntru.
Și le vorbește fiecăruia pe propria limba. Pentru ca-i citește dincolo de ceea
ce ei afișează, le simte nevoile si-si face timp sa le dojeneasca rănile. Vede
potențialul si-i ajuta să și-l atingă. Ascultă (cateodata mai bine decat un
psiholog) și te face sa vezi soluțiile. Te învață sa iti intinzi aripile și iti
pregateste drumul spre zbor. Sau mai bine spus, iti da șansa sa ti-l pregătești
singur. Te învață sa cauți soluții și să rezolvi probleme.
“Divinitatea ţi-a dat arme pentru a rezista la cele mai supărătoare
întâmplări. Ea ţi-a dat măreţia sufletului, forţa, răbdarea, perseverenţa. Tu
trebuie să te serveşti de ele. Ori, dacă te plângi, mărturiseşte că ai predat
armele cu care ea te înzestrase. ." Epictet
Te învață sa fii independent, însă cand îi ceri ajutorul se uita-n ochii
tai și te asculta. Cat de rari sunt oamenii care asculta într-adevăr. Te ajuta
fără ezitare, iar dacă, totuși, puteai găsi rezolvarea și singur, te îndruma sa
o gasesti și fără ajutorul ei.
Vede oportunitatea în orice situație și muncește din greu. Nu îi sunt
străine situațiile dificile pentru că le-a gustat și ea. Cel mai probabil s-a
lovit de ele și de multe altele în plus. Mult mai solicitante și cu apăsări
grele pe umeri. Ceea ce e atat de intrigant la ea nu reprezinta faptul ca a
simtit greul. Ci zambetul larg pe buze, pozitivitatea, entuziasmul specific
omului naiv și neîncercat de viață. Și totuși, cum le poate avea? Nu doar ca le
are, ci faptul ca pare ca le are necondiționat și le împarte și celorlalți.
De unde își iau super eroii puterea? Cum trec
peste încercări fără sa para vreodată obosiți? Se spune ca un conducator
inteligent își ia în subordine oameni mai buni decat el. Cum ar putea ea
vreodată să-i găsească? Mi se pare aproape imposibil. Dacă te uiți însă la
atitudinea ei, răbdarea și vorbele frumoase, n-ai crede ca lucrează cu oameni.
Din contra, se vede ca a invatat sa îi iubească. Iubește oamenii, cu tot cu
defectele lor, altfel n-as putea vreodată să îmi explic de unde izvorul asta de
pozitivism. Pozitivism care nu a fost fals niciodată. Care nu ți-a fost servit
pe tavă, doar așa, sub forma unor vorbe goale fără de conținut.
"Rezilienta nu înseamnă capacitatea
cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc. Nu mai revii același
om. Rezilienta înseamnă sa înveți ceva din acel șoc, sa te adaptezi situației
și să devii mai bun."
Cred ca asta îi e țelul. Din orice situație și mereu sa devii mai bun.
Sa ieși din zona de confort, sa te cunoști, să-ți fii critic și să te împingi
sa devii mai bun.
Deși spuneam ca are capacitatea de a-ti vedea
fricile, nesiguranțele sau frustrările din spatele vorbelor sau a atitudinii,
n-o să-ți spună vreodată. Te vede complet, de parc-ar avea un radar în loc de
ochi cu care te scanează din cap până-n picioare, nu te va face sa te simți mai
puțin bun. Știe foarte bine cum sa pună problema, mai ales în cazul lucrurilor
mai sensibile, si le da mereu de capat. Știi și tu că-ți știe gandurile de cele
mai multe ori, dar simti parca ca n-o sa profite de asta vreodata. Sau va
profita, dar pentru a scoate ce-i mai bun din tine, nicidecum pentru a-ti face
rău vreodată. Parcă simți ca sunt in siguranta gandurile tale la ea.
O
vad în situații care pe mine mă încremenesc și care mă fac sa devin foarte
defensiva. Situații enervante, atitudini nepotrivite, oameni obraznici. Cum o
rezolva ea? Vorbește calm dar apăsat. Mangaie unde alții obișnuiesc să
lovească. Pare ca nu se teme de nici o situație. Te intriga foarte des… oare cum s-o fi gandit la asta? Oare cum
reușește atat de bine să-și controleze emoțiile?
"Dintre toate lucrurile care sunt pe
lume, unele depind de noi, iar altele nu. Cele care depind de noi sunt opiniile
noastre, mişcările noastre, dorinţele, înclinaţiile şi aversiunile noastre –
într-un cuvânt, toate acţiunile noastre.“ Epictet
Are mereu spatele drept, spiritul tanar, cu o inteligenta emotionala cum
rar ti-e dat sa vezi. Atunci cand te invarti in cerc obisnuieste sa te prinda
de umeri si sa te scuture. Sunt momente cand ti-e greu sa accepti și primul
gand ce-ți vine e "ce vrea de la mine?". Apoi mai trece puțin timp și
după ce în sfarsit ești asumat, începi sa razi de unul singur. Evident, ii
multumesti în gând.
"Oamenii valorează cât vor, unii au un
preţ foarte mare, alţii foarte mic; fiecare valorează cu atât mai mult cu cât
se respectă mai mult; consideră-te liber sau sclav, depinde doar de tine."
Epictet
Are un lipici la copii cum rar îți e dat să vezi. Iubește copiii atât de
mult încât parcă toți o simt și se apropie precum un magnet să-i mulțumească
pentru tot binele făcut. Se lăsa pe genunchi și vorbește cu ei de la egal la
egal, lucru care-i vine atât de natural, încât nu pare să fi știut vreodată ce
înseamnă sa fii adult.
Față în față îi spui rar "mulțumesc". Iar cand o faci, iti
dorești si speri să-ți citească și de data aceasta gândurile si sa inteleaga
pentru cat de multe lucruri îi ești recunoscătoare. Pentru tot ajutorul oferit.
Iar cel mai valoros ajutor, faptul că, voit sau nu, te-a ajutat fiind un model.
Mentor. Exemplu de urmat. Si nu doar ție.
"Aceasta este legea binefacerii, între
doi: unul trebuie să uite îndată că a dat, celălalt să nu uite niciodată că a
primit." Seneca
"Nimic nu este mai onorabil decât o
inimă recunoscătoare." Seneca
