Se aude ceva muzica populara pe fundal de la vecini. Merge si televizorul si parca gandurile mi-au zburat toate de ceva vreme incoace. Ma intreb unde sunt, cum sa le-adun, dac-au zburat departe...
Am un fel de temere, nu prea mare, dar constanta de ceva vreme. Pana acum eram doar noi, iar de-acum nu vom mai fii. Si cand te gandesti ca vei fi vesnic responsabil de un pui de om nu te miri ca-ti mai ingheata uneori sangele in vene.
Puiule de om, nu stiu ce sa-ti spun prea multe. Stiu cu siguranta ca esti dorit, asteptat, iubit. Promit sa-ncerc sa-ti dau cea mai buna versiune a mea, sa-ncerc sa te inspir, sa-ti port grija si sa te sustin mereu, indiferent de orice.
