Cred ca, pana una alta, viata asta nu-i despre concedii. Fericirea nu-i despre cocktailul ce-l bei pe plaja si nici despre zambetul larg ce-l ai cand dansezi in miez de noapte.
Fericirea-i despre zambetul ce vi-l oferiti cand nu mai aveti forță sa va imbratisati. Cand amandoi ati face-o, insa o privire-i indeajuns. Fericirea-i despre muzica ce o asculti zi de zi. Despre drumul ce-l bati zi de zi pana la munca, somnoros. Despre modul in care reusesti sa te aduni, fara artificii si ovatii.
Te aduni iar, iti zambesti in oglinda si iti mai faci o cafea. Acum, nu mai e despre facut poze. Acum traiesti mai potolit, fara prea mult rec. Mai mult play. Incepi sa razi cand realizezi ce avant aveai, de-atatea ori prostesc.
Te intelegi mai mult, te iubesti mai mult, inveti zi de zi sa fii mai bun.
Iti lasi inima sa danseze, gandul sa zboare necontenit. Nu te mai urci atat de des noaptea la volan, dar si cand o faci nu e ca si cum ti-ar fi lipsit ca-n alte dati.
Iubesti azi si maine, mananci un patratel de Milka cu Oreo si iti e de ajuns. Ochii lui albastrii care zambesc si mana calda.
