Love

Here we go again. This time, stronger.

Te am cum nu te-am avut pana acum. Te am cu zambetul pana la urechi, cu dorinta si iubire. Iar pentru acum, asta e tot ce-mi trebuie.

I see our unborn kids in your eyes.

Autostrada cu soare

       In ultima vreme lucrurile au fost agitate in viata mea. Al dracului de agitate, un amalgam de emotii, trairi, decizii si resturnari de situatie. Sunt si acum intr-un proces de schimbare, care ma solicita si care ma pune la incercare. Dupa o vreme lunga de acumulat, am rabufnit si-am provocat o furtuna. 
Ma trezesc acum, acasa, cu un sentiment de dor si de liniste, dorul acela placut, care nu doare atat pe cat te face sa zambesti. Dorul de copilarie, dorul de vocea bunicului si de gemul de prune al maicii. Dorul de "mami, imi dai bani sa imi iau ceva?", dorul de "du-te curata curtea cainilor". Acum nu ma mai roaga nimeni sa fac treburi prin casa. Acum le fac eu, cu drag si cu o responsabilitate pe care nu o vedeam inainte.
Lucrurile ruleza cu o viteza pe care n-am vazut-o poate, sau n-am vrut sa o vad. In toata situatia asta, privesc din mijlocul problemei si din afara ei, in masura in care pot, nevoile ce mi s-au schimbat, invataturile care au venit odata cu asta. Am simtit mereu nevoia sa analizez, sa ma pun pe treaba, sa faca lucruri care de mule ori nu tineau de mine. Mereu am fost pusa pe lupta, asteptand indicatii din partea vietii si traind ca un "copilot" atent la obstacole si cu garda sus, mereu pregatit sa actioneze impotriva lor. 
Citeam un articol al Mirelei, iar titlul era "Cui ce ai de demonstrat?". Si m-am gandit. Ce am de demonstrat si cui? De ce dumnezeu asa avea ceva de demonstrat, la douajdoi de ani, cand viata doar se intampla. Cand ai vuiet, tot timpul din lume, dorinta si multe necunoscute. Vreau sa traiesc. Sa-mi traiesc cei mai frumosi ani cu mainile si sufletul relaxat, fara sa trag de sfori si fara sa controlez atat de mult ce mi se intampla. Vreau sa imi pun capul pe perna zambind, iar singurele ganduri sa-mi fie de multumire pentru ziua frumoasa ce-a trecut. 
Vreau sa reduc din griji, sa inmultesc linistea si satisfactia. Vreau sa ma bucur de mine si de cate am sa-mi ofer. 
Uitasem ce inseamna sa ascult un Tudor Gheorghe, sa mi se umezeasca ochii si sa nu pot exprima fiorul, bucuria si linistea ce-o am in suflet. Daca tot vreau sa fac o gramada de lucruri, mai bine mi-as aminti dracului mai des sa fac ce-mi place. Da, cred ca asta e un lucru bun de-a incepe de acum inainte. 

       

       Am o dorinta in suflet pe care n-o prea pot materializa. Vreau, intelegi? Vreau al dracului de mult. Ma tine insa  in loc frica raspunsului pe care l-as putea primi. 
        Si ma deranjeaza ca lucrul ala nu mi-e prea confortabil acum. Insa, daca as face presiuni, as ajunge sa fac ceea ce incercam sa nu mai fac. Cum dracu ies din incurcatura asta? Imi place si ma enerveaza in acelasi timp.. damn it.. :)

Note to self: Mi-am dat seama cat de mult imi place un barbat care emana masculinitate prin toti porii. Cat e de bine sa te simti mica si.. fericita.