Am scris in ultima postare despre bani si nefericirea de a-i avea sau nu.
Acum n-am prea multe cuvinte. Doar atat. Nimic nu-i mai important pe lume decat apropierile dintre oameni. Cand te doare pe tine durerea altuia mai mult decat il doare pe el.
Lucrurile se indreapta undeva. Vom vedea si unde.
Pana una alta, iti tin mana intr-a mea.
joi, 20 noiembrie 2014
luni, 20 octombrie 2014
Si totusi vine toamna
Alergam zi de zi. Ne dorim masini, case, si o gramada de cacaturi. Asculta-ma, iti zic.. Ce faci cu ele? Ce faci cu ele cand te trezesti dimineata incomplet? Ce faci cu ele cand te bate soarele direct pe piele si n-ai cuvinte sa vorbesti? Cand te simti rupt in doua si nu poti nimic.
Baby, as putea trai fara bani o viata. As putea trai fara ei. As putea trai si fara tigari. Si fara masini. Dar cum sa poti spune in cuvinte? Cum sa poti exprima in cuvinte ce simti atunci cand casa-i goala? Cand, pentru prima data in 22 de ani am mers acasa si era usa incuiata. Cand, pentru prima data, eu eram aceea care a facut mancare si curatenie. Cand n-a trebui sa-mi spuna cineva ce sa fac.
Doamne, cat adevar era in textul ala. "Iubeste o femeie care nu citeste." Iubeste-o. Iubeste femeia aia care are nevoie de masini. Care are nevoie de masina de spalat vase si care vrea sa se plimbe in mertan. Iubeste-o pe aia care adoarme razand. Iubeste-o pe aia care tipa daca n-o suni toata ziua, iubeste-o pe aia a carei teluri se masoara in acte sau bani.
Am incercat sa trezesc in oameni lucrurile alea ce nu le poti exprima in cuvinte, lucrurile alea care trec dincolo de ceea ce putem percepe la altii, le putem doar simti. Mi-as fi dorit sa pot sa-ti arat cat de mult valoreaza un zambet. Cat de mult costa o dupamiaza cu zambete. Cat de mult conteaza o atingere si cat de insemnata e iluzia aia pe care-o numim iubire adevarata.
Am ajuns sa-mi doresc sa nu mai avem nici un leu. Am ajuns sa imi doresc cu desavarsire sa nu ne ramana altceva de facut decat sa iubim. Decat sa incepem dracului sa traim. Sa iesim la plimbare pentru ca n-avem bani sa mergem la film. Sa realizam ca nenorocita aia de plimbare valoreaza mai mult decat toate filmele din lume.Sa ne dam seama ca avem atatea de facut si tot timpul din lume (sau n-avem timp deloc, care-i exact acelasi lucru). Mi-as dori sa putem reveni la lucrurile de baza.
Si poate doar apoi vom incepe dracului sa traim. Cand incetam sa ne punem singuri funia la gat.
Baby, as putea trai fara bani o viata. As putea trai fara ei. As putea trai si fara tigari. Si fara masini. Dar cum sa poti spune in cuvinte? Cum sa poti exprima in cuvinte ce simti atunci cand casa-i goala? Cand, pentru prima data in 22 de ani am mers acasa si era usa incuiata. Cand, pentru prima data, eu eram aceea care a facut mancare si curatenie. Cand n-a trebui sa-mi spuna cineva ce sa fac.
Doamne, cat adevar era in textul ala. "Iubeste o femeie care nu citeste." Iubeste-o. Iubeste femeia aia care are nevoie de masini. Care are nevoie de masina de spalat vase si care vrea sa se plimbe in mertan. Iubeste-o pe aia care adoarme razand. Iubeste-o pe aia care tipa daca n-o suni toata ziua, iubeste-o pe aia a carei teluri se masoara in acte sau bani.
Am incercat sa trezesc in oameni lucrurile alea ce nu le poti exprima in cuvinte, lucrurile alea care trec dincolo de ceea ce putem percepe la altii, le putem doar simti. Mi-as fi dorit sa pot sa-ti arat cat de mult valoreaza un zambet. Cat de mult costa o dupamiaza cu zambete. Cat de mult conteaza o atingere si cat de insemnata e iluzia aia pe care-o numim iubire adevarata.
Am ajuns sa-mi doresc sa nu mai avem nici un leu. Am ajuns sa imi doresc cu desavarsire sa nu ne ramana altceva de facut decat sa iubim. Decat sa incepem dracului sa traim. Sa iesim la plimbare pentru ca n-avem bani sa mergem la film. Sa realizam ca nenorocita aia de plimbare valoreaza mai mult decat toate filmele din lume.Sa ne dam seama ca avem atatea de facut si tot timpul din lume (sau n-avem timp deloc, care-i exact acelasi lucru). Mi-as dori sa putem reveni la lucrurile de baza.
Si poate doar apoi vom incepe dracului sa traim. Cand incetam sa ne punem singuri funia la gat.
miercuri, 17 septembrie 2014
marți, 16 septembrie 2014
:)
"Nu.. Eu am fost bărbatul care credea că responsabilitățile și lucrurile bune pe care le făceam demostrau adevărată condiție umană și mai ales onorarea definiției unui om adevărat.
Si-au trecut zile, și au trecut luni și ani și am ajuns să nu mă pot opri din a-i caută zâmbetul în alte chipuri de femei. Forme care n-au știut să ofere nimic, nimic care să se ridice la lucrurile simple pe care le primeam fără să merit .. De la ea. Am ajuns să-mi fie dor de mofturile și modul ei de a se alinta. Am ajuns să o caut în fiecare femeie care-mi pășește pragul vietii, dar n-o găsesc. I-am avut sufletul în mâini, pe degete lacrimile ei dăruite mie și n-am știut ce să fac cu toate astea. Pentru mine reprezentau necunoscutul și tăcerea. Oamenii pe care i-am cunoscut au vrut să-mi ajungă până în cele mai întunecate camere ale inimii însă n-au reușit pentru că ea a aprins lumina în fiecare cameră și mi-a cumpărat bețișoare parfumate. Acum am oglinzi pe pereți și oricine intră se poate vedea. Nefiind capabili să se accepte pe ei, neputând să ceară mai mult, decât asistarea la propriul innec. Și vor da vina pe mine, când în final ea e cea răspunzătoare, pe ea nu poți s-o uiți.. N-ai cum s-o uiți"
Si-au trecut zile, și au trecut luni și ani și am ajuns să nu mă pot opri din a-i caută zâmbetul în alte chipuri de femei. Forme care n-au știut să ofere nimic, nimic care să se ridice la lucrurile simple pe care le primeam fără să merit .. De la ea. Am ajuns să-mi fie dor de mofturile și modul ei de a se alinta. Am ajuns să o caut în fiecare femeie care-mi pășește pragul vietii, dar n-o găsesc. I-am avut sufletul în mâini, pe degete lacrimile ei dăruite mie și n-am știut ce să fac cu toate astea. Pentru mine reprezentau necunoscutul și tăcerea. Oamenii pe care i-am cunoscut au vrut să-mi ajungă până în cele mai întunecate camere ale inimii însă n-au reușit pentru că ea a aprins lumina în fiecare cameră și mi-a cumpărat bețișoare parfumate. Acum am oglinzi pe pereți și oricine intră se poate vedea. Nefiind capabili să se accepte pe ei, neputând să ceară mai mult, decât asistarea la propriul innec. Și vor da vina pe mine, când în final ea e cea răspunzătoare, pe ea nu poți s-o uiți.. N-ai cum s-o uiți"
miercuri, 20 august 2014
Nunca te olvidare..
Zilele astea am fost trista. Inca sunt.
Ma gandesc ca poate in timp se va diminua durerea. Insa daca va disparea complet, asta nu cred.
Imi vei lipsi. Imi va fi dor de tine. Stiu ca nu are rost sa soptesc cuvinte unei cruci de piatra.
Sper doar ca ceea ce ti-am spus sa-ti fi fost deajuns. Sa iti fi dat seama cat de mult te-am iubit si inca o fac. Sa fi fost mandru de mine. Sper ca toate zambetele ce mi le-ai oferit sa fi insemnat ce am inteles eu ca au insemnat.
Mi-ai fost stalp, model, inger.
Imi e dor de tine.
"despre bunici (ar trebui folosit singularul) nu vorbesc. din respect si din prea mult dor. ei au fost tot ce n-am stiut eu ca e mai limpede in viata mea. cei la care n-am putut sa ma uit cum mor."
"si am plans pentru toate. pentru ca atunci cand bunicul a murit, am stiut ca ar fi vrut sa mai stea. a fost singurul care cand m-a parasit, inca ma iubea. am plans pentru ca o data cu el, mi s-a terminat copilaria. "
Vreau sa pot sa mai plang. Sa mai plang rauri si sa iasa tot afara.
De tine, D., mi se rupe sufletul cel mai tare. Stii ca sunt aici si te iubesc, nu?
Sper ca ceea ce urmeaza sa fac sa te ajute, nu sa te supere. Sper.
Ma gandesc ca poate in timp se va diminua durerea. Insa daca va disparea complet, asta nu cred.
Imi vei lipsi. Imi va fi dor de tine. Stiu ca nu are rost sa soptesc cuvinte unei cruci de piatra.
Sper doar ca ceea ce ti-am spus sa-ti fi fost deajuns. Sa iti fi dat seama cat de mult te-am iubit si inca o fac. Sa fi fost mandru de mine. Sper ca toate zambetele ce mi le-ai oferit sa fi insemnat ce am inteles eu ca au insemnat.
Mi-ai fost stalp, model, inger.
Imi e dor de tine.
"despre bunici (ar trebui folosit singularul) nu vorbesc. din respect si din prea mult dor. ei au fost tot ce n-am stiut eu ca e mai limpede in viata mea. cei la care n-am putut sa ma uit cum mor."
"si am plans pentru toate. pentru ca atunci cand bunicul a murit, am stiut ca ar fi vrut sa mai stea. a fost singurul care cand m-a parasit, inca ma iubea. am plans pentru ca o data cu el, mi s-a terminat copilaria. "
Vreau sa pot sa mai plang. Sa mai plang rauri si sa iasa tot afara.
De tine, D., mi se rupe sufletul cel mai tare. Stii ca sunt aici si te iubesc, nu?
Sper ca ceea ce urmeaza sa fac sa te ajute, nu sa te supere. Sper.
miercuri, 25 iunie 2014
Tigle
Dar nu. A fost intr-o dupamasa insorita cand desi stiam ca nu-i totul roz, imi pusesem zambetul pe buze si-mi doream sa ramana acolo. Am intrat in camera agitata, pusa pe facut bagaje, pregatita sa impachetez si m-am lovit de liniste. Liniste, cu un film tampit pe fundal. Ma luptam sa fiu auzita, sa fiu simtita, sa fac in vreun fel sa dispara bariera aceea ce nu-mi mirosea a bine.
Stiu doar ca m-am trezit ulterior, dupa ceva vreme, tinand o tigara in mana, in timp ce ma uitam pe geam la casele din jur. Ma uitam la acoperisurile lor, la forma lor, la tigla ce le acoperea. Erau atatea culori... atat de diferite, atat de multe lucruri pe care nu le vazusem pana atunci.. Era o voce pe care o auzeam, dar pe care n-o ascultam. Imi simteam corpul vibrand, si tigara aia care se termina a dracului de mult. Atata liniste.. atata liniste. Nu vreau sa mai simt linistea aceea niciodata. Nu vreau sa mai vad atatea tigle pe casa si sa ma minunez de ele. Nu vreau sa-mi mai cante in cap cantecul ala niciodata.
"But don't nobody, please don't ask me why
'Cause all I did was love him"
joi, 5 iunie 2014
I lost my keys.
Nu mai stiu. Nu imi mai amintesc atatea momente din viata incat imi vine sa ma cutremur. Nu stiu unde s-au scurs anii aia, unde-au disparut momente, seri, saptamani si ani intregi. Unde s-au scurs toate noptile mele cu stele, unde-au plecat zilele alea pline de zambete, tristete, impacare si.. bine.
Nu stiu ce mecanism al dracului de-a ma vindeca am, insa parca mi-e umpic ciuda pe el. Parca as vrea sa-mi amintesc, sa pot simti macar putin din tot ce-am simtit candva, din tot ce credeam ca ma definea candva. Ma si definea, actually. Acum, lucrurile stau altfel.
Sunt intr-o continua agitate, intr-un amalgam de lucruri care mult prea rar imi dau cate un moment de respiro. Care ma urca la cer si dau cu mine de pamant si nu imi ofera clipa aia in care sa ma pot speria. Dupa ce am alergat in sus si-n jos, ma trezesc cu fruntea plina de picaturi de transpiratie, respiratie agitata si corpul tremurand. Si nu mai stiu incotro sa ma indrept.
Imi amintesc in schimb noaptea aceea racoroasa. Cand eram cu ochii la stele, singura, pe banca aia inconjurata de atata liniste si stele. Multe, multe stele. Dupa ce mi-am simtit toata pielea inundata de mirosul lui si de vocea lui care imi zicea "ce-ai facut? ce mi-ai facut? cum mi-ai facut asta?" racoarea aceea mi-a prins bine. Nu i-am raspuns. Mi-am raspuns mie in gand. Oh, cate-as mai putea sa fac si cum.. si cate-as mai putea simti. Dar nu.
Imi amintesc cand omul pe care eu il admir mi-a spus "Doamne cat de mult pot sa te admir pentru.. Mi-as dori sa pot fi ca tine." Cand am ramas cu ochii goi, cu mainile curgandu-mi pe langa corp si ma gandeam.. nu, inca nu ai de ce sa ma admiri.
Stii momentele alea, cand nu mai conteaza prea mult ce se intampla. Cand te uiti la o pereche de ochi calzi care-ti vorbesc mai frumos decat unui dumnezeu si-l vezi ca ar face orice sa te poata ajuta. Cand iti da sfaturile alea pe care nu le dai nimanui. Pentru care ai platit preturi mari.
Mi-ai zis azi ca sunt cel mai mare maestru al cuvintelor pe care-l cunosti. M-ai lasat iar fara cuvinte. Pe mine, maestra cuvintelor.
Mi-e dor de tine mamica. Mi-e dor de tine pentru ca desi nu ma puteai intelege in toate, ma simteam mereu confortabil cu tine. Ai stat si-ai ascultat toate tampeniile ce ti le-am povestit, ce acum nu mai conteaza nici cat negru sub unghie. Si m-ai iubit. Si ma iubesti inca, la fel de mult cat o fac si eu. Mi-e dor sa uit de problemele mari pentru ca is prea ocupata sa-ti povestesc nimicuri. Mi-e dor sa ma certi, sa te imbratisez, sa te sun de la 1000 de km si sa-ti spun ca ai 5 ore sa faci 500 de km ca vin spre tine si tare mi-e dor sa te vad.
Mi-e dor sa-mi povestesti de casuta ta, de aia ce te enervau, de romanca aia faina, de ce mult ai crescut..
Sunt mandra de tine. Sunt mandra ca rezisti bine acolo, ca ai crescut frumos mamica. Ca ai alta minte, dar aceeasi blandete in privire.
Puiule, uite unde am ajuns. Ma faci sa zbor si ma si cobori cu picioarele pe pamant. Si ma faci sa vreau sa fiu o mai buna eu. Si-asta mi-e deajuns.
Nu stiu ce mecanism al dracului de-a ma vindeca am, insa parca mi-e umpic ciuda pe el. Parca as vrea sa-mi amintesc, sa pot simti macar putin din tot ce-am simtit candva, din tot ce credeam ca ma definea candva. Ma si definea, actually. Acum, lucrurile stau altfel.
Sunt intr-o continua agitate, intr-un amalgam de lucruri care mult prea rar imi dau cate un moment de respiro. Care ma urca la cer si dau cu mine de pamant si nu imi ofera clipa aia in care sa ma pot speria. Dupa ce am alergat in sus si-n jos, ma trezesc cu fruntea plina de picaturi de transpiratie, respiratie agitata si corpul tremurand. Si nu mai stiu incotro sa ma indrept.
Imi amintesc in schimb noaptea aceea racoroasa. Cand eram cu ochii la stele, singura, pe banca aia inconjurata de atata liniste si stele. Multe, multe stele. Dupa ce mi-am simtit toata pielea inundata de mirosul lui si de vocea lui care imi zicea "ce-ai facut? ce mi-ai facut? cum mi-ai facut asta?" racoarea aceea mi-a prins bine. Nu i-am raspuns. Mi-am raspuns mie in gand. Oh, cate-as mai putea sa fac si cum.. si cate-as mai putea simti. Dar nu.
Imi amintesc cand omul pe care eu il admir mi-a spus "Doamne cat de mult pot sa te admir pentru.. Mi-as dori sa pot fi ca tine." Cand am ramas cu ochii goi, cu mainile curgandu-mi pe langa corp si ma gandeam.. nu, inca nu ai de ce sa ma admiri.
Stii momentele alea, cand nu mai conteaza prea mult ce se intampla. Cand te uiti la o pereche de ochi calzi care-ti vorbesc mai frumos decat unui dumnezeu si-l vezi ca ar face orice sa te poata ajuta. Cand iti da sfaturile alea pe care nu le dai nimanui. Pentru care ai platit preturi mari.
Mi-ai zis azi ca sunt cel mai mare maestru al cuvintelor pe care-l cunosti. M-ai lasat iar fara cuvinte. Pe mine, maestra cuvintelor.
Mi-e dor de tine mamica. Mi-e dor de tine pentru ca desi nu ma puteai intelege in toate, ma simteam mereu confortabil cu tine. Ai stat si-ai ascultat toate tampeniile ce ti le-am povestit, ce acum nu mai conteaza nici cat negru sub unghie. Si m-ai iubit. Si ma iubesti inca, la fel de mult cat o fac si eu. Mi-e dor sa uit de problemele mari pentru ca is prea ocupata sa-ti povestesc nimicuri. Mi-e dor sa ma certi, sa te imbratisez, sa te sun de la 1000 de km si sa-ti spun ca ai 5 ore sa faci 500 de km ca vin spre tine si tare mi-e dor sa te vad.
Mi-e dor sa-mi povestesti de casuta ta, de aia ce te enervau, de romanca aia faina, de ce mult ai crescut..
Sunt mandra de tine. Sunt mandra ca rezisti bine acolo, ca ai crescut frumos mamica. Ca ai alta minte, dar aceeasi blandete in privire.
Puiule, uite unde am ajuns. Ma faci sa zbor si ma si cobori cu picioarele pe pamant. Si ma faci sa vreau sa fiu o mai buna eu. Si-asta mi-e deajuns.
marți, 27 mai 2014
Magic
Poate nu am cele mai bune cuvinte sa-mi descriu starile. In schimb, am zambete si dorinta sa fac placinta cu branza.
Cafeaua e buna azi.
Cafeaua e buna azi.
E atata caldura, de unde vine? Te-ntrebi caci esti doar in tricou Iar vantul bate nebun Ia-o de mana, citeste-i in stele Minte-o ca e cea mai frumoasa
Cheam-o mai aproape, langa pieptul tau Sa simta si ea galopul inimmii tau Saruta-i gandacul de pe deget Scoate-i din par firul de iarba Ea iti va zambi si-si va aminti, in iarba
sâmbătă, 29 martie 2014
Seriously?!
"Nu trebuia sa vorbesti atata."
My friend, cuvintele sunt tot ce am. Teoretic ar trebui sa ma cunosti indeajuns incat sa stii asta. Si daca incerci sa-mi iei cuvintele e ca si cum mi-ai pune cutitul la gat. Deci nu, nu voi tacea niciodata, pentru ca in momentul ala voi incepe sa mor.
Si daca ne adaptam sa fim pe placul celor care se sperie de cuvinte, devenim din start statistica, cum zicea prietenul meu Palahniuk.
"dar de unde sa stie Puric din astea cand dezastrul lui incepe de la freza?"
Invata sa elimini din apropiatii tai oamenii care nu se mandresc cu tine. Auzi?
My friend, cuvintele sunt tot ce am. Teoretic ar trebui sa ma cunosti indeajuns incat sa stii asta. Si daca incerci sa-mi iei cuvintele e ca si cum mi-ai pune cutitul la gat. Deci nu, nu voi tacea niciodata, pentru ca in momentul ala voi incepe sa mor.
Si daca ne adaptam sa fim pe placul celor care se sperie de cuvinte, devenim din start statistica, cum zicea prietenul meu Palahniuk.
"dar de unde sa stie Puric din astea cand dezastrul lui incepe de la freza?"
Invata sa elimini din apropiatii tai oamenii care nu se mandresc cu tine. Auzi?
marți, 25 martie 2014
Dac-ai stii...
"Uite ca a trecut si asta. Si vin altele, poate la fel de frumoase, la fel de pline de iubire. Poate ca nu va fi doar bine, dar vom merge mai departe... Pentru ca, sa nu uitam, suntem niste luptatori.
Ce sa va mai spun? M-am simtit la 30 de cm de sol. Si imi urlam in minte ca nu merit atata fericire. Da, a fost fericirea suprema. A fost zgomot mare, dar parc-a fost si liniste. La un moment dat nu mai auzeam nimic. Simteam zeci de imbratisari, caldura sufleteasca, iubire si liniste. Si lacrimi de fericire.
Mamica, imi place sa te redescopar zi de zi. Imi place sa am impresia ca te cunosc, si totusi, sa redescopar tot alte lucruri, care ma fac sa tin si mai mult la tine. Imi place sa stiu ca-ti pasa mamica. Si-mi place ca tii la mine asa cum is.
Stiu ca vin vremuri cacacioase. O, da! Dar sa nu uitam ce am invatat. Am invatat sa tintesc cat mai sus. Si sa nu regret ca imi doresc mai mult. Nu vreau sa stiu viitorul. Vreau sa fiu in asa fel, sa iasa bine. E ciudat. E in ceata totul. Cred ca vreau ceva, dar de fapt nu-mi doresc deloc asta. Vreau liniste. Si Info Pro toata ziua.
Si vreau sa ma mai tii odata in brate mamicuta. E atat de bine acolo...
E asa, o senzatie... Simti ochii putin inlacrimati, si nu stii de ce... Iti vine. Iti vine sa te eliberezi. Iti vine sa spui cuiva... Hei, iti multumesc ca existi. Iti vine sa fi din nou copil.
Cred ca nimeni n-ar putea descrie ce simt acum. Decat tu. Si nu, nu stiu daca-i vis... Nu stiu daca-i corect, mai bine, mai vis... Stiu doar ca mi-e dor de o pereche de brate care sa stie sa simta...
Mi-e dor. Va fi bine candva mamica. Stiu asta."
septembrie 2010.
Iti multumesc.
Ce sa va mai spun? M-am simtit la 30 de cm de sol. Si imi urlam in minte ca nu merit atata fericire. Da, a fost fericirea suprema. A fost zgomot mare, dar parc-a fost si liniste. La un moment dat nu mai auzeam nimic. Simteam zeci de imbratisari, caldura sufleteasca, iubire si liniste. Si lacrimi de fericire.
Mamica, imi place sa te redescopar zi de zi. Imi place sa am impresia ca te cunosc, si totusi, sa redescopar tot alte lucruri, care ma fac sa tin si mai mult la tine. Imi place sa stiu ca-ti pasa mamica. Si-mi place ca tii la mine asa cum is.
Stiu ca vin vremuri cacacioase. O, da! Dar sa nu uitam ce am invatat. Am invatat sa tintesc cat mai sus. Si sa nu regret ca imi doresc mai mult. Nu vreau sa stiu viitorul. Vreau sa fiu in asa fel, sa iasa bine. E ciudat. E in ceata totul. Cred ca vreau ceva, dar de fapt nu-mi doresc deloc asta. Vreau liniste. Si Info Pro toata ziua.
Si vreau sa ma mai tii odata in brate mamicuta. E atat de bine acolo...
E asa, o senzatie... Simti ochii putin inlacrimati, si nu stii de ce... Iti vine. Iti vine sa te eliberezi. Iti vine sa spui cuiva... Hei, iti multumesc ca existi. Iti vine sa fi din nou copil.
Cred ca nimeni n-ar putea descrie ce simt acum. Decat tu. Si nu, nu stiu daca-i vis... Nu stiu daca-i corect, mai bine, mai vis... Stiu doar ca mi-e dor de o pereche de brate care sa stie sa simta...
Mi-e dor. Va fi bine candva mamica. Stiu asta."
septembrie 2010.
Iti multumesc.
Stop chasing shadows.
"Oare stiti cum e cand, pe langa ca iti sapi singur groapa si sari in ea, iei lopata si pui pamant peste tine?
Se pare ca un om, indiferent cat de puternic se crede, la un moment dat ajunge sa fie exact ceea ce nu a vrut niciodata sa ajunga.
In schimb, cu putina dorinta si ambitie, sa speram ca ies la liman.
O sa fie bine."
Postare din decembrie 2011, nepublicata.
O sa fie bine, da.
Se pare ca un om, indiferent cat de puternic se crede, la un moment dat ajunge sa fie exact ceea ce nu a vrut niciodata sa ajunga.
In schimb, cu putina dorinta si ambitie, sa speram ca ies la liman.
O sa fie bine."
Postare din decembrie 2011, nepublicata.
O sa fie bine, da.
Radu Tudoran - Fiul risipitor
"Tu eşti muzica mea! Nu vreau să mai ştiu de nicio altă muzică, afară de tine!
Aş vrea să am o sută de ani, nu o sută, două, trei, câte sute au pietrele astea, numai să mă ţin de braţul tău!
Odată o să uit şi cum mă cheamă. Daca el m-o striga într-o dimineaţă cu alt nume, am să cred că ăsta a fost numele de totdeauna.
Dacă eu aş muri într-o zi, aş vrea să ştii că ai fost cea mai frumoasă minune din viaţa mea.
-N-ai dormit?
- Nu.
- Nici eu. Ce-ai făcut?
- Te-am iubit.
- Lume, priveşte-mă: sunt tânără şi fără minte - dar îmi place un om, mai mult decât soarele, mai mult decât cerul - şi pentru asta mi-ajunge tinereţea, nu-mi trebuie minte!"
P.S.: Asa e cand nu mai ai impulsul de-a vomita toate cuvintele din tine, desi stau ingramadite sa iasa afara. Cauti cuvintele altora si le reproduci. Cumva, cumva, trebuie sa scoti afara starile din tine.
Cum dam viata vietii din noi?
P.P.S: Trebuie sa citesc cartea asta neaparat.
Aş vrea să am o sută de ani, nu o sută, două, trei, câte sute au pietrele astea, numai să mă ţin de braţul tău!
Odată o să uit şi cum mă cheamă. Daca el m-o striga într-o dimineaţă cu alt nume, am să cred că ăsta a fost numele de totdeauna.
Dacă eu aş muri într-o zi, aş vrea să ştii că ai fost cea mai frumoasă minune din viaţa mea.
-N-ai dormit?
- Nu.
- Nici eu. Ce-ai făcut?
- Te-am iubit.
- Lume, priveşte-mă: sunt tânără şi fără minte - dar îmi place un om, mai mult decât soarele, mai mult decât cerul - şi pentru asta mi-ajunge tinereţea, nu-mi trebuie minte!"
P.S.: Asa e cand nu mai ai impulsul de-a vomita toate cuvintele din tine, desi stau ingramadite sa iasa afara. Cauti cuvintele altora si le reproduci. Cumva, cumva, trebuie sa scoti afara starile din tine.
Cum dam viata vietii din noi?
P.P.S: Trebuie sa citesc cartea asta neaparat.
O zi care a trecut
"Băi, e greu când cel de lângă tine nu înţelege. Când pui înaintea lui pe o masă tot ce simţi, tot ce gândeşti şi tot ce te doare şi el se uită şi se scarpină în cap. Când începi să diseci fiecare trăire şi aproape că eşti în stare să tai în carne vie doar ca să-i explici, pe rând, fiecare bucăţică din tine... şi el nu face decât să ridice din umeri.
E greu să n-ai cuvinte să te explici. Să n-ai cuvinte ca să-ţi descrii rănile care nu se văd. E greu. E greu să te vindeci aşa."
luni, 17 martie 2014
Moments
Sunt momente cand realizezi ca ai fi facut lucrurile altfel. Ajungi la maturitatea emotionala necesara sa-ti de-a
o palma peste cap pentru toate prostiile ce le-ai facut, pentru toate vorbele aruncate fara gandul efectului lor,
pentru momentele de incrancenare cand n-ai vrut sa vezi si sa asculti nimic de la celalalt.
Am invatat sa ma bucur de cuvinte simple, dar insemnate, de prezente din viata mea care nu vor fi pentru
totdeauna aici, de gesturi care conteaza cu adevarat.
Da, as fi facut lucrurile cu totul altfel. Si-am invatat al dracului de multe. Am invatat sa ascult. Sa pretuiesc.
Sa ascult tot, chiar daca cuvintele ma supara, sa vad suferinta din spatele lor, sa vad dorinta si nevoia
celuilalt.
Ma supara faptul ca am provocat durere. Si ca inca mai am momente cand ma gandesc la durerea provocata. Si am egoismul de a vrea sa fi fost tinuta minte altfel.
El... pe el il doare. Si pe mine ma doare si mai tare durerea lui. E o durere pe care nici el si nici eu n-o pot
controla. Ii vad ochii obositi de griji si ii observ oftatul. Stiu ca va trece. Insa pana atunci imi doresc din
rasputeri sa-i pot alina catusi de putin durerea, sa-si poata pune capul linistit pe pieptul meu stiind ca va gasi
liniste.
Pe de alta parte, ma bucur. Ma bucur ca oricum am face, ajungem la calea de mijloc. Ajung acasa obosita si
ma asteapta cu masa pusa. Vine si-mi aduce mancare si tigari. Pe cand ma trezesc dimineata, cafeaua e
facuta, la fel si tigarile. Si le-aduce in pat. In fiecare noapte, la orice miscare a mea, ma cauta instinctiv si
ma ia in brate. Ma rasfata. Imi spune ca sunt frumoasa. Ma vrea doar a lui. Cauta modalitati sa ma faca
fericita. Isi face mereu probleme daca nu cumva m-a plictisit.
Nu, nu m-a plictisit nici macar o secunda pana acum. El a inflorit bucuria si frumosul in mine.
Stau cu ochii in calculator si numar minutele pana ajung acasa sa-l pot lua in brate. Daca eu lucrez pe timpul
noptii, el sta treaz si ma asteapta pana ajung acasa sa doarma cu mine. Numar minutele pana ajung sa-i pun
mana pe pielea fina. Numar minutele pana cand imi va saruta fruntea. Sunt o norocoasa.
Sunt o norocoasa ca l-am gasit, ca face parte din viata mea, ca m-a ales pe mine dintre toate, ca ma simt mai rasfatata ca oricand.
Lucrul la care lucrez acum e sa pot sa-l rasplatesc pe cat merita. Sa pot sa invat din greselile anterioare si sa
pot sa-l rasfat pe cat de mult ma rasfata el pe mine. Sa-l ocrotesc la fel de mult cat o face el si sa-i
daruiesc linistea de care are nevoie. Si pasiunea, si daruirea, si increderea, si posibilitatea sa se simta cel mai
confortabil cu mine, si siguranta, si nevoia de copilarie.. si tot.
Mariuca mea, ai progresat. Ai facut lucruri minore si nu va sti nimeni bucuria pe care-o simti pentru ele. Simti cum cresti, simti cum ai rost, simti cum te poti bucura de tot ce ai. Fi fericita si imparte fericire.
o palma peste cap pentru toate prostiile ce le-ai facut, pentru toate vorbele aruncate fara gandul efectului lor,
pentru momentele de incrancenare cand n-ai vrut sa vezi si sa asculti nimic de la celalalt.
Am invatat sa ma bucur de cuvinte simple, dar insemnate, de prezente din viata mea care nu vor fi pentru
totdeauna aici, de gesturi care conteaza cu adevarat.
Da, as fi facut lucrurile cu totul altfel. Si-am invatat al dracului de multe. Am invatat sa ascult. Sa pretuiesc.
Sa ascult tot, chiar daca cuvintele ma supara, sa vad suferinta din spatele lor, sa vad dorinta si nevoia
celuilalt.
Ma supara faptul ca am provocat durere. Si ca inca mai am momente cand ma gandesc la durerea provocata. Si am egoismul de a vrea sa fi fost tinuta minte altfel.
El... pe el il doare. Si pe mine ma doare si mai tare durerea lui. E o durere pe care nici el si nici eu n-o pot
controla. Ii vad ochii obositi de griji si ii observ oftatul. Stiu ca va trece. Insa pana atunci imi doresc din
rasputeri sa-i pot alina catusi de putin durerea, sa-si poata pune capul linistit pe pieptul meu stiind ca va gasi
liniste.
Pe de alta parte, ma bucur. Ma bucur ca oricum am face, ajungem la calea de mijloc. Ajung acasa obosita si
ma asteapta cu masa pusa. Vine si-mi aduce mancare si tigari. Pe cand ma trezesc dimineata, cafeaua e
facuta, la fel si tigarile. Si le-aduce in pat. In fiecare noapte, la orice miscare a mea, ma cauta instinctiv si
ma ia in brate. Ma rasfata. Imi spune ca sunt frumoasa. Ma vrea doar a lui. Cauta modalitati sa ma faca
fericita. Isi face mereu probleme daca nu cumva m-a plictisit.
Nu, nu m-a plictisit nici macar o secunda pana acum. El a inflorit bucuria si frumosul in mine.
Stau cu ochii in calculator si numar minutele pana ajung acasa sa-l pot lua in brate. Daca eu lucrez pe timpul
noptii, el sta treaz si ma asteapta pana ajung acasa sa doarma cu mine. Numar minutele pana ajung sa-i pun
mana pe pielea fina. Numar minutele pana cand imi va saruta fruntea. Sunt o norocoasa.
Sunt o norocoasa ca l-am gasit, ca face parte din viata mea, ca m-a ales pe mine dintre toate, ca ma simt mai rasfatata ca oricand.
Lucrul la care lucrez acum e sa pot sa-l rasplatesc pe cat merita. Sa pot sa invat din greselile anterioare si sa
pot sa-l rasfat pe cat de mult ma rasfata el pe mine. Sa-l ocrotesc la fel de mult cat o face el si sa-i
daruiesc linistea de care are nevoie. Si pasiunea, si daruirea, si increderea, si posibilitatea sa se simta cel mai
confortabil cu mine, si siguranta, si nevoia de copilarie.. si tot.
Mariuca mea, ai progresat. Ai facut lucruri minore si nu va sti nimeni bucuria pe care-o simti pentru ele. Simti cum cresti, simti cum ai rost, simti cum te poti bucura de tot ce ai. Fi fericita si imparte fericire.
miercuri, 15 ianuarie 2014
Douamiipaispe :)
A fost un an dat dracului. Am trait cele mai intense momente, cele mai minunate si cele mai groaznice din cate mi-a fost dat sa traiesc. Am inceput anul cu o iubire aagitata, dar intensa, cu batai de cap si dorinta de a lupta. A urmat apoi o despartire dureroasa, a dracului de dureroasa, urmata de o avalansa de intamplari rapide, diferite, a fost Boo, care doar eu stiu ce efect a avut, efect care nu a fact altceva decat sa-mi intareasca increderea in mine. Intre timp am explorat parti pe care situatia a facut sa nu le pot explora intr-adevar cand parea momentul potrivit, ci doar mai apoi cand s-a facut liniste. A fost placut, soft and wild, cu ulei de masaj si sex in lift. Apoi a urmat R si Deiu, care au trecut la fel de repede pe cum au venit.
A fost apoi august, august al meu, cu spitale si mama lor de rinichi. Apoi septembrie, 13 (ca asa ne place noua sa ne legam de detalii) cu frisoane, dureri si senzatii ce te fac sa-ti pui armele jos. A mai fost consolidarea unor relatii, cu incredere si liniste. Apoi a urmat un 29, inceputul a ceva ce mi-a adus si imi aduce o mare implinire si un zambet intins de la o ureche la alta. Cu implinirea unor dorinte de rang inalt.
Am primit cel mai frumos cadou de Craciun, casuta mea, acasa al meu, al nostru, ce ma face sa fiu a dracului de recunoscatoare pentru ca sunt o norocoasa.
A fost un an plin. Foarte plin. Un an in care am invatat sa transform prezentul in trecut daca nu-i ofera prea multe satisfactii. Am invatat ca normele altora nu trebuie sa fie in concordanta cu ale mele. Am invatat sa ma iubesc. Am invatat ca cel mai important lucru e sa-ti hranesti sufletul si sa poti fi fericit cu putinul pe care-l ai. Am invatat sa fur de la fiecare invataturile si lucrurile bune.
Vine un an nou. Care nu stiu ce-mi aduce. Anul ce urmeaza vreau sa imi focalizez cu adevarat atentia pe unele lucruri, sa imi umplu viata de varietate si de bucurii pentru realizarile marunte, dar proprii. Vreau sa am curajul sa fac ce-mi doreste sufletul cu adevarat, sa nu-mi fie frica de nimic.
Vreau sa am curajul sa raman asa cum sunt, unica, cu o combinatie de dorinte, stari, principii si pasiuni pe care o intalnesti prea des. "
decembrie 2013
Scumpa mea, ai grija de tine. Iubeste-te, ingrijeste-te, alinta-te cu ce e mai bun si nu lasa pe restul sa ia de la tine fara sa-ti dea nimic la schimb. Nu-ti fie frica de nici o dorinta, invata sa-ti asculti impulsurile, nu dupa posibila reactie sau judecata a altora. Ai un suflet mare si o pofta de viata cu un optimism incredibil. Nu-i lasa pe ei sa-ti spuna cine esti. Spune-le tu, cu siguranta in glas, cine esti si cat valorezi. Fii relaxata, nu-ti fie frica sa te prostesti. Rade. Iar daca-ti vine, nu ezita, pleaca!
Daca vrei, viata e frumoasa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)