o palma peste cap pentru toate prostiile ce le-ai facut, pentru toate vorbele aruncate fara gandul efectului lor,
pentru momentele de incrancenare cand n-ai vrut sa vezi si sa asculti nimic de la celalalt.
Am invatat sa ma bucur de cuvinte simple, dar insemnate, de prezente din viata mea care nu vor fi pentru
totdeauna aici, de gesturi care conteaza cu adevarat.
Da, as fi facut lucrurile cu totul altfel. Si-am invatat al dracului de multe. Am invatat sa ascult. Sa pretuiesc.
Sa ascult tot, chiar daca cuvintele ma supara, sa vad suferinta din spatele lor, sa vad dorinta si nevoia
celuilalt.
Ma supara faptul ca am provocat durere. Si ca inca mai am momente cand ma gandesc la durerea provocata. Si am egoismul de a vrea sa fi fost tinuta minte altfel.
El... pe el il doare. Si pe mine ma doare si mai tare durerea lui. E o durere pe care nici el si nici eu n-o pot
controla. Ii vad ochii obositi de griji si ii observ oftatul. Stiu ca va trece. Insa pana atunci imi doresc din
rasputeri sa-i pot alina catusi de putin durerea, sa-si poata pune capul linistit pe pieptul meu stiind ca va gasi
liniste.
Pe de alta parte, ma bucur. Ma bucur ca oricum am face, ajungem la calea de mijloc. Ajung acasa obosita si
ma asteapta cu masa pusa. Vine si-mi aduce mancare si tigari. Pe cand ma trezesc dimineata, cafeaua e
facuta, la fel si tigarile. Si le-aduce in pat. In fiecare noapte, la orice miscare a mea, ma cauta instinctiv si
ma ia in brate. Ma rasfata. Imi spune ca sunt frumoasa. Ma vrea doar a lui. Cauta modalitati sa ma faca
fericita. Isi face mereu probleme daca nu cumva m-a plictisit.
Nu, nu m-a plictisit nici macar o secunda pana acum. El a inflorit bucuria si frumosul in mine.
Stau cu ochii in calculator si numar minutele pana ajung acasa sa-l pot lua in brate. Daca eu lucrez pe timpul
noptii, el sta treaz si ma asteapta pana ajung acasa sa doarma cu mine. Numar minutele pana ajung sa-i pun
mana pe pielea fina. Numar minutele pana cand imi va saruta fruntea. Sunt o norocoasa.
Sunt o norocoasa ca l-am gasit, ca face parte din viata mea, ca m-a ales pe mine dintre toate, ca ma simt mai rasfatata ca oricand.
Lucrul la care lucrez acum e sa pot sa-l rasplatesc pe cat merita. Sa pot sa invat din greselile anterioare si sa
pot sa-l rasfat pe cat de mult ma rasfata el pe mine. Sa-l ocrotesc la fel de mult cat o face el si sa-i
daruiesc linistea de care are nevoie. Si pasiunea, si daruirea, si increderea, si posibilitatea sa se simta cel mai
confortabil cu mine, si siguranta, si nevoia de copilarie.. si tot.
Mariuca mea, ai progresat. Ai facut lucruri minore si nu va sti nimeni bucuria pe care-o simti pentru ele. Simti cum cresti, simti cum ai rost, simti cum te poti bucura de tot ce ai. Fi fericita si imparte fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu