6 dimineata, cafea slaba si Passenger. Ca sa citez din clasici, n-am talent de cronicar. Anul asta a fost unul dat dracului. Ma gandesc unde dracu au incaput atatea intamplari. Si bune, si rele si din acelea in care ramai tâmp cu mainile pe langa corp. Am inceput anul furtunos, cu ceva ce se putea termina dramatic, dar a inceput atat de frumos. Apoi ne-am pus pauza cand am realizat ca s-ar putea sa nu fim doar noi. Si chiar dac-am ramas doar noi, ne-am tinut unul pe celalalt de mana. Oboseala, da. Disperare, clar. Lacrimi de bucurie.. Oh si inca cate.
Am pierdut-o si n-as fi vrut. Inca imi pare rau. Ca suntem tot mai putini. Ca ma laudam candva ca-s 6, si-a ramas doar una. Pe care, dac-o voi pierde, cred ca o parte din mine ramane rupta pentru totdeauna.
Zicea A. ca rezilienta inseamna a te imbunatati si a nu reveni la starea initiala. Mi-a ramas in cap ideea asta. Dup-atatea, nici nu cred c-ai avea cum.. Anul asta m-a invatat sa ma potolesc. Sa ma inclin, sa spun multumesc si apreciez cu adevarat ce am.
Cand ma gandesc ce avioane visam candva, si cum, cu totul si cu totul altceva mi-a adus fericirea. Cand am muncit si am fost ostenita atunci am realizat ca poate iesi ceva frumos. Cand am dormit prima data aici, am avut impresia ca sunt intr-un palat. Si cine stie cum, zi dupa zi a devenit acasa.
Imi inchei ziua cu mers leganat de gasca, ma trezesc incalzita, pupata.
Ei sunt bine si pentru asta sunt tot mai recunoscatoare. Pentru ca simt ca ne-am apropiat, ii simt la o privire departare. Le-a fost greu pentru c-au fost multe. Anul asta am crezut c-o voi pierde. Ce bine ca e.
Suzanne, is it everything you wanted? Suzanne, is it everything how you'd dreamed it would be?
Nicidecum. Naiva, vedeam tot felul de detalii. Ce conteaza intr-adevar e ca inca ma bucur zi de zi ca-l am. Inca plang de fericire uitandu-ma la el. Am simtit destule. Si bune si rele. Iar la finalul zilei sunt tot eu in asternuturile reci. Care ma regasesc tot in aceleasi moduri. Tot acolo unde m-am lasat. Doar ca altfel zi de zi. Mai matura, mai linistita, dar avand acelasi avant si optimism. Acelasi foc ce arde. Aceeasi eu cand nimic altceva nu mai e.
You always said it would turn out alright.
Reached for the stars and you touched the sky. With your red wine teeth and your smoker's cough. Suzzane, Suzzane times takes everything that he wants.
Suzanne, you still shine bright to me.
La finalul zilei, dupa ce te bucuri de tine, de singuratate, de pace, tot la ei te intorci. Inveti zid de zi regulule jocului si nu te opresti. Ca n-ai cum si totusi, dac-ai putea-o face, nu ti-ar aduce nimic bun.
Am invatat sa nu provoc, sa nu fiu "show me what you've got" cu viata asta. Ca te ia si da cu tine de toti peretii fix cand nu te astepti.
Anul asta mi-a adus cea mai multa fericire. Fericirea aia cu sughituri si obraji uzi, cand, dupa o cazatura mare, plangi ca nu te doare cat ar fi putut sa te doara.
Si apoi, realizezi cat de bine esti. Ai o casa deasupra capului, ai tot ce-ti trebuie, si in plus si inca ceva din ce ti-ai dorit.
Am invatat si prietenie. Am invatat sa am curajul sa fiu copil, sa fiu naiva, sa ajut cat de mult pot. Sa ajut pana nu mai pot.
Iar la sfarsit, sa zambesc si sa stiu ca da, sunt o norocoasa.
