2 in 1.. :)

De ce scriu azi?
Scriu pentru ca vreau sa mai ramana ceva din ziua ce a trecut..
Vreau sa citesc la vara.. intr`o zi dintr`alea cand ma gandesc incotro sa o iau..
Intr`o zi cand nu`mi vine sa cred ca din nimicuri ies cele mai mari certuri si cand as intra in pamant cu tot cu gheara care`mi strange pieptul..
Au fost momente care mi`am demonstrat inca o data ca lucrurile ne ies asa cum vrem doar pentru ca ne dorim sa iasa asa..
Scriu pentru ca am in jur o groaza de oameni care ma vor aproape fara figuri si pretentii..
Scriu pentru ca ma simt din ce in ce mai bine fara frica aceea care ma guverna candva..
E ciudat poate.. dar ma simt ca la alcoolicii anonimi: salut, sunt Mari :) si nu mi`a mai fost frica de o luna jumate..
Azi scriu pentru a`mi aminti ca`n perioade de astea nu dau doi bani pe flirturi si foste relatii..
Azi scriu pentru a`mi aminti ca mi`as dori sa te cunosc asa cum nimeni nu te stie..
Mi`as dori sa te simt.. asa cum nimeni nu o face..
Azi scriu pentru ca ieri dimineata cand m`am trezit si m`am uitat in oglinda mi`am amintit cat de simpla si sincera sunt.. si mi`am zambit..
Pentru ca nu exista nimeni in lumea asta in pielea caruia sa ma simt mai bine fata de cum ma simt acuma..
Azi scriu pentru ca nici o perioada nu`i perfecta si ca fiecare zi ne intampina diferit..
Scriu pentru a`mi aminti mereu ca am reusit, cumva.. sa imi pastrez aproape persoanele care merita cu adevarat - persoanele alea care reusesc sa ma inspire.. sa ma faca sa le iubesc.. si sa`mi doresc, din cand in cand sa le dau doua palme cu scopul de a le trezi la realitate..
Dorinta.. de altfel.. reciproca.. :)
Probabil peste o luna sau un an nu`mi voi aminti de ce m`a trecut un fior prin sira spinarii pana la varfurile picioarelor atunci..
Acum stiu insa ca te`ai uitat la mine.. iar eu ti`am sustinut privirea si apoi am zambit.. parca.. intr`un fel stiut doar de noi..

Si dupa toate astea imi pun intrebarea:.. de ce te`as urma fara sa ma tem si fara sa pun intrebari?
De ce am impresia ca daca ai avea rabdarea sa treci peste fazele care inca imi amintesc ca is doar o copila care gandeste matur.. si daca ai avea rabdarea sa ma cunosti nu ti`ar parea rau?

Unul dintre cele mai aiurea sentimente de pe pamant e ala care vine repede si trece la fel de repede..
Sentimentul ala pe care il simti la fel de ascutit si rapid precum o intepatura de ac..
Sentimentul ala ca vrei un "ceva" interzis..
Si cea mai frumoasa parte a sentimentului asta e jumate de ora mai tarziu..
Atunci cand deja am alungat impulsul cu un zambet de autoapreciere pe fata..
De ce?..
Pentru ca am puterea si satisfactia sa privesc ceva`ul acela ironic..
De undeva de sus.. ca si cum lucrul in sine n`ar fi fost decat un impuls in viata mea si nu ceva real.. palpabil..
Pentru ca sunt sigura ca nu am nevoie de nici un impuls.. sau escapada..
Pentru ca sunt identice cu sentimentele pe care le aveam in clasa a sasea.. :)..

Si nu dau doi bani pe a flirta cu altii.. pe a zambii cu altii..
Decat momentele cu acela care poate sa apese pe un buton care imi face zambetul sa apara pe fata.. iar pe mine ma face libera..

Cu toate astea am invatat sa fac slalom prin viata..
Acum zambesc.. iar peste jumate de ora ma intreb de ce trebuie sa ne loveasca pe noi o nenorocire sau alta..
Am realizat ca e singura maniera posibila.. singura cale prin care pot sa simt ca nu ma poticnesc in vreo ridicatura ce mi se ridica in drum..
In monente din astea ma bucur ca am primit atatea lovituri..
Pentru ca acum stiu ca unele dintre ele se repeta..
Chiar daca ne prind fara garda..
E uman sa suferi.. iar peste o jumate de ora sa te bucuri din suflet, dintr`un alt motiv..

Si am ajuns la o concluzie importanta..
In viata nu le poti avea pe toate.. dar daca stii cum.. poti avea atat cat sa te faca fericit..
Nu cat ai nevoie.. poti fi fericit si fara a trece pragul necesitatii..
Si acum pot sa declar cu mana pe inima ca ating pragul ala al fericirii..
Traiesc decent.. si am o viata cu bine si cu rele de care trebuie sa am grija..
Si ajung sa ma bucur de acel soare care arunca.. razlet.. cate o raza printre nori cand eu imi beau linistita cafeaua..

Ceea ce ma frustreaza cateodata e faptul ca am scapari de care sunt perfect constienta..
Scapari de care sunt si eu uimita..
Reactii care le aveam poate in urma cu 4 ani..
Dar sunt convinsa ca atunci cand acel cineva va aparea.. va stii cum sa ma faca sa trec de ele..
Acel cineva care va imi va tine mainile intr`ale lui.. si care va reusi sa ma faca sa imi deschid sufletul in fata lui..
Acel cineva cu care sa stau in masina cand ploua torential.. si sa stam jumate de ora sa ne gandim cum Doamne iarta`ma sa iesim afara fara sa ne udam pana cel putin la glezne..
Acel cineva cu care sa imi spuna ca am ajuns in stadiul in care nu mai e nevoie sa ne mai punem la indoiala sentimentele pentru a ne spune chestii siropoase..
Sau cel cu care sa rad cu lacrimi dupa ce ma stresez o zi intreaga cu nimicuri..
Sau cel pe care sa il pot privi cand doarme..
Sau cel care imi da o perna peste cap daca ma subestimez..
Si apoi imi da un fior in tot corpul cand ma strange in brate..

Da.. la capitolul asta mai am de lucrat..
Poate ca daca acum citesti spui in gandul tau ca in fond.. sunt doar o copila..
Inca stiu sa visez.. sa mananc hubba bubba.. inca mai am nervi din aia sanatosi..
In acelasi timp pot sa uit de toate si sa imi doresc sa am griji.. responsabilitati.. sa iti demonstrez ca nu e bine sa ma subestimezi..
Inca imi doresc sa iti arat cat de mult pot iubi.. si cand vei vrea sa ma lasi ca si pe un capitol incheiat undeva departe..
Aminteste`ti.. sunt doi in unu.. copila si om matur..

Si da scumpi.. asta a fost pentru tine.. :)