Listen while you read. :)De cateva ore ma intreb intr-una daca visez sau e real ce mi se intampla. Ma intreb fara rost, fara sa realizez ca simt starea asta si prezentul adanc pana in oase. Un frig constant si chinuitor, o durere de cap teribila, si nimic altceva decat un mare gol in stomac. Am luptat impotriva vointei lumii, intuitiei, sentimentului si a celorlalti. Ca sa ajung la un prezent care se reia. La un prezent pe care nici nu pot sa imi dau seama daca mi-l doresc. Am ajuns la un gol care, inceput si continuat acum de tine, se adanceste datorita lor. Si sa fiu a naibii daca mai inteleg ceva. Nu inteleg ce vrei de fapt. Nu inteleg de ce nu ma indepartez de tine. As vrea sa iti torn o galeata de apa pe fata si sa iti spun : "Hotaraste-te odata!". Si nu vreau sa aud de la tine adevarul hotarat. Vreau sa aud adevarul pe care mi-l doresc atat. Si mai vreau sa ma iei de mana si sa pleci. Sa ma duci spre o directie. Oricare ar fi ea. Pentru ca eu, datorita tie, nu mai stiu ce vreau, incotro sa o iau si cum sa fac. Si nu, n-am pomenit-o pentru ca azi am hotarat sa fiu egoista. Merit macar atat.
Ma plimb pe o strada care nu-mi inspira nimic. Singurele imagini care imi vin in minte ma infricoseaza si ma fac sa tremur de sus pana jos. Mi-e greu sa nu-ti mai pot vorbi. Mi-e greu sa ma gandesc ca as avea atatea de spus, incat atunci cand te vad inima nu-mi poate vorbi. Nu poate sa iti spuna nimic. Pentru ca inca e speriata de trecut si de tine. Inca mai are momente cand tresare ca dintr-un vis ciudat si respinge realitatea asta total absurda. Pentru ca nu poate realiza cat de mult te doreste si te respinge, ambele simultan. Pentru ca in fiecare noapte ma gandesc iar si iar la noi, si adorm cu intrebarea aia vesnica in minte. Ma intreb cat de mult pot sa tac, si cum voi reactiona atunci cand ma depaseste situatia. Am sentimentul crud ca deja m-a depasit. Dar cine a spus ca omul poate duce mai mult decat crede a avut perfecta dreptate. Is chiar curioasa daca ceea ce faci vine de la sine, sau sunt doar bariere puse de tine. Si daca nu vrei sa ma mai privesti din nou cu ochii care ma priveau odata ma intreb de ce?
De ce? Nu-mi spune. Realitatea aia nu e lumea mea. Aia nu e realitate copilu. Aia e lumea in care te refugiezi vrand nevrand, doar pentru ca nu ai destul curaj sa infrunti viata. De ce m-ai privit vreodata in modul ala, daca ea e lumea ta? De ce ai stat sa te cunosc asa cum probabil ea nu te stie?
De ce? Pentru ca esti adult. Si cu asta am spus tot.
Cand mi-ai zis ca sunt un copil ai avut perfecta dreptate. Pentru ca noi mergem dupa inima stii? Noi luptam, indiferent de adversar. Noi stim sa ne luam un ghiozdan cu noi, il umplem cu vise, iubire, teama, un mp3 player, o poza, si mergem unde vedem cu ochii. Noi avem puterea aia. Si mai avem responsabilitate cat pentru zece adulti. Si putere de a face ce simtim. Voi, adultii, sunteti prea slabi sa mai visati, sa mai luati decizii din inima. La voi totul se rezuma la ratiune, siguranta si stabilitate. Pentru ca voi nu mai simtiti. Va e frica sa mai simtiti. Si fugiti de vise, de noi chiar, de ce conteaza. Pentru ca asta e realitatea. Si dupa cum am mai zis, se spune ca adultii sunt mai destepti. Hmm.. ma abtin. :)
In fond, daca lumea asta ar fi condusa de copii, ar fi un loc mult mai minunat.
Si uite ca iar mainile nu vor sa mi se opreasca. Uite ca iar tigara mi se fumeaza singura si cafeaua se raceste langa mine. Iar sunt cu pumnii stransi, lipiti de frunte, fara sa ma pot gandi la nimic altceva. Ma gandesc oare care e realitatea vostra de fapt. O realitate plina de egoism, unde singurul lucru care conteaza e mandria voastra. Si imi vine sa rad. Imi vine sa rad de mentalitatea vostra de rahat. A tuturor. Plus ca nimic nu va motiveaza. Nu va motiveaza un copil care rade, primavara care apare incet in fiecare creatura, o poza veche, o melodie adevarata, un vis, daca stiti ce e ala, si lista continua, dar degeaba va insir aici frumusetea din lumea asta, pentru ca in fond niciodata nu veti stii ce inseamna ele. Nu mai stiti nimic. Pe voi stresul va motiveaza. Va motiveaza sa fiti rai. Sa fiti egoisti. Sa va tineti mainile la spate si sa inchideti ochii cand in fata voastra se afla fluturele ce l-ati dorit atat de mult candva.
De aceea nu as renunta la nimic ce am acum, doar ca sa devin ca voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu