Nu m-am mai pus de mult in fata laptopului la ora 7:30 dimineata. Dar e frumos. Am o tigara in mana, o cafea amaruie cu lapte, si afara ploaia parca se lupta cu soarele. Acum sunt bine dispusa, peste jumate de ora ma chinui sa nu-mi pierd buna dispozitie. Si am realizat ca de fapt, asa e viata mea. Cu lucruri marunte, cu plimbari tarzii in noapte, cu multumirea ca sunt asa cum sunt. Si-mi dau seama ca, desi provocarile sunt din ce in ce mai grele, eu pot. Pot sa merg mai departe, pot sa cred cu adevarat, pot sa-mi doresc, pot sa visez. Si sunt multumita. Sunt multumita ca-mi fac viata cat pot de frumoasa. Ma bucur de trezirea devreme, de o zi nebuna cu ei, de niste ochi obositi care inca stralucesc.
Si iubesc.. Si iert, si uit. Si ce e cel mai important e ca nu-mi pare rau. Nu-mi pare rau ca, desi le fac pe toate perfect, de multe ori ma aleg cu un nimic. Si-am invatat sa imi fac timp si pentru coronite de grau, imi fac timp si pentru plimbari in noapte, si pentru o carte buna. Am invatat ca daca viata vrea sa vada frumusetea din mine, nu trebuie sa ma ascund.
Si daca am realizat ce e cu adevarat important pentru mine, e pentru ca nu mi-a fost bine. Daca acum am puterea sa ma trezesc zambind si sa nu-mi mai pese ca-mi simt mainile reci.
Ma asteapta un cer fara stele si-un soare frumos. Ma asteapta un nisip fin si niste nopti calde. Ma asteapta o noua vara, o vara la fel de frumoasa, un nou capitol. Acum, cat sufletul mi-e la adapost, ma simt cel mai in siguranta. Ma simt bine cand stiu ca sunt iubita si protejata.
O pereche de cercei care zdrangane, o sclipire in ochi, si un impuls care imi spune "Rush, life is waiting for you... ".
Asta sunt eu. Un copil si-un adult in acelasi timp, un suflet si-o minte nebuna.
"Sunshine, the way you smile with your eyes is the most wonderful thing anyone`s ever seen. "
:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu