Am cunoscut cativa oameni noi zilele astea. Oameni ca mine. Adolescenti din aia care au cat de cat capul pe umeri. (Adolescenti cu capul pe umeri.. practic, e imposibil, stiu. E vorba, la fel ca si la mine, doar de maturizare precoce inainte de vreme.) Oameni care mi-au demonstrat ca nu sunt singura. Si asta e tot ce doream sa aflu. Ceea ce am realizat zilele astea am impresia ca stiam mereu. Stiam, dar nu vroiam sa recunosc asta. Cand cineva te ajuta sa iti vezi greseala, poti merge mai departe. Dar atunci cand cineva iti spune ca poti, mergi mai departe cu capul sus si cu un zambet pe fata, desi ai facut greseli stupide. Pe scurt, nu vreau sa ma mai puneti la perete. Vreau sa ma lasati in pace si sa observati ceea ce va doreati de mult. Ca pot.
Mi-e dor de o plimbare. O plimbare nocturna si un cer plin de stele. Mi-e dor de nisipul ala fin si de rochita albastra. Mi-e dor de cine eram atunci. Mi-e dor de un soare stralucitor si de zambetul cu care ma trezeam in fiecare dimineata.
Pornesc de cateva zile cu inima in maini si cu gandul departe. Pornesc tremurand, dar pusa pe fapte. Pornesc intr-o vara calda si verde.
O vara ce ma asteapta cu o gramada de surprize. Si stiu ca va fi o vara unica. Pentru ca imi doresc asta. Si pentru ca pot.
Life is happening now :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu