joi, 13 august 2009
Sometimes
Cateodata chiar si cei puternici mai cad.
Stii.. sunt mereu cu capul pe umeri, gata sa te strang in brate daca ai nevoie. Sunt mereu acolo cand simti nevoia de un prieten. Toti prietenii mei stiu asta. Dar uneori.. ajungi sa uiti de tine.
M-a dorut rau.. dac-ai stii. M-a dorut c-ai vrut sa doara. Ai vrut sa te asiguri ca nu ies pe usa zambind. Si stii cum e? Fie ca vrei, fie ca nu.. faci mai mult rau decat iti poti inchipuii. Si ca la orice om.. odata si odata, mi se mai umple si mie paharul. Vroiam sa scriu azi despre faptul ca ti-am fost alaturi. Si am realizat pe drum incoace, cu lacrimi in ochi ca nu asta conta cel mai mult. Cel mai mult conta faptul ca eu eram cea care avea nevoie de o imbratisare. Eu eram cea care simtea nevoia sa planga si sa-i spuna cuiva tot ce doare atat. Pentru putinele dati, eu eram cea care simtea durere, si o realiza.
"Stii ingerasul meu.. cred ca nu exista sentiment mai frumos decat cel de a te avea, atat ca prieten, cat si ca suflet pereche. Imi curg lacrimi de bucurie cand vad cat de mult iti pasa. Copilu.. azi ti-am simit nevoia mai mult ca oricand. Vroiam sa fii aici, sa-mi spui ca ma adori, sa-mi soptesti ca va fi bine si sa-mi stergi lacrimile. Astazi sufletul mi-a fost mai gol decat credeam ca poate fi. Am fost eu cea puternica astazi, pana cand am cazut singura in genunchi. "
Stii, doare al naibii. Doare al naibii cand esti sprijin pentru ceilalti, iar tu nu poti sa spui cat doare. Tu doar stai si ii asculti pe ei. Ei iti spun ca nu mai pot merge mai departe, ca s-au saturat de viata.. Iar tu le spui sa fie puternici. Oare de ce nu merge sa te ajuti si pe tine atunci cand simti ca nu mai poti merge?
"Ia-ma de mana si hai sa mergem in lume. Hai sa uitam de ei si sa fim noi. Hai ajuta-ma sa-ti fiu sprijin si sa te iubesc. Fii tu cel care ma face sa zambesc cand adorm si cand ma trezesc. Promit sa-ti fiu printesa. Promit sa-ti arat stelele si sa fiu eu cea mai stralucitoare din ele."
Invatam sa mergem mai departe. Pentru ca suntem tot timpul noi. Suntem noi, cei care-am fost candva cu un caiet in mana sau cu ochii la stele. Noi putem merge mai departe.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu