Scriu

Scriu pentru ca iubesc scrisul. Iubesc sa-mi vars emotiile in cuvinte. Scriu pentru ca odata asternute pe foaie, cuvintele nu se uita. Nu mi-e usor sa-mi las gandurile citite de aproape oricine, nu mi-e usor sa ma descarc in fata voastra. Totusi.. imi e sufletul plin atunci cand imi inving frica si ma trezesc ca dintr-un somn agitat. In primul rand, nu scriu pentru voi. Nu aberez porcarii fericite ca sa va fac pe plac. Scriu ceea ce sunt, ceea ce simt. La fel cun n-o sa zambesc vreodata din obligatie, la fel cum n-o sa par fericita daca nu sunt.
Sunt doar cuvinte. Cuvintele sunt tot ceea ce am mai scump. Cuvintele sunt cele care imi fac visele sa prinda forme.
Astazi o sa vorbesc despre destin. Destin, soarta.. ce-o fi. Eu nu cred in el. Eu cred in clipele pe care ti le faci cu mana ta. Clipe cand ti-e greu, plangi si cazi ca sa te ridici din nou, mai puternic ca inainte. Clipe cand stai cu o ceasca de cafea in fata si astepti o incurajare. Clipele cand oferi iubire si cand te bucuri.

Ce I-ati cere voi lui Dumnezeu daca ati putea?

Am realizat ceva. Eu nu i-as cere fericire. I-as cere pace si liniste. Ca sa ma pot trezi intr-o dimineata adunandu-mi fortele sa iasa totul cat mai bine. Sa ma pot gasi dupamasa intr-o gara cu un aparat foto in mana, sau sa pot fi noaptea, cu lacrimi in ochi, mult prea satula de voi, la el in brate. Sa-mi gasesc puterea ca apreciez ce am, sa lupt daca vreau mai mult. Nu I-as cere lui Dumnezeu nici bani, nici lucruri. I-as cere intlepciune sa-mi pot urma viata cum imi doresc.
Zilele astea ma fac sa cad intr-o prapastie adanca si apoi ma ajuta sa ma sterg de praf si sa renasc.
Am decis ca tot ce ma ranit atat de mult recent, n-a fost decat o perioada cand trebuia sa merg mai departe. A fost asa, de suprafata, totusi dureros si rece. A fost un dezechilibru de gandiri si fapte. Si-atat.
Vreau sa ii las in urma pe toti cei ce ma trag in jos, vreau sa fac ce mi-am propus. Vreau sa mananc inghetata de pepene verde si sa-I dedic o zi intreaga lui Dumnezeu. Vreau sa merg intr-o calatorie fara destinatie. Vreau sa particip la o chestie de voluntariat. Vreau sa am curajul sa-ti cant o melodie. Vreau sa am curajul sa-ti arat cine sunt si sa inveti sa ma iubesti asa cum sunt.

"Iubeste-ma copile. Canta-mi, sopteste-mi, fi copil alaturi de mine. Saruta-mi fruntea si ajuta-ma sa visez. Promit sa fac la fel."