O zi care a trecut

"Băi, e greu când cel de lângă tine nu înţelege. Când pui înaintea lui pe o masă tot ce simţi, tot ce gândeşti şi tot ce te doare şi el se uită şi se scarpină în cap. Când începi să diseci fiecare trăire şi aproape că eşti în stare să tai în carne vie doar ca să-i explici, pe rând, fiecare bucăţică din tine... şi el nu face decât să ridice din umeri. 

E greu să n-ai cuvinte să te explici. Să n-ai cuvinte ca să-ţi descrii rănile care nu se văd. E greu. E greu să te vindeci aşa."

Moments

Sunt momente cand realizezi ca ai fi facut lucrurile altfel. Ajungi la maturitatea emotionala necesara sa-ti de-a
o palma peste cap pentru toate prostiile ce le-ai facut, pentru toate vorbele aruncate fara gandul efectului lor,
pentru momentele de incrancenare cand n-ai vrut sa vezi si sa asculti nimic de la celalalt.

Am invatat sa ma bucur de cuvinte simple, dar insemnate, de prezente din viata mea care nu vor fi pentru
totdeauna aici, de gesturi care conteaza cu adevarat.

Da, as fi facut lucrurile cu totul altfel. Si-am invatat al dracului de multe. Am invatat sa ascult. Sa pretuiesc.
Sa ascult tot, chiar daca cuvintele ma supara, sa vad suferinta din spatele lor, sa vad dorinta si nevoia
celuilalt.

Ma supara faptul ca am provocat durere. Si ca inca mai am momente cand ma gandesc la durerea provocata. Si am egoismul de a vrea sa fi fost tinuta minte altfel.

El... pe el il doare. Si pe mine ma doare si mai tare durerea lui. E o durere pe care nici el si nici eu n-o pot
controla. Ii vad ochii obositi de griji si ii observ oftatul. Stiu ca va trece. Insa pana atunci imi doresc din
rasputeri sa-i pot alina catusi de putin durerea, sa-si poata pune capul linistit pe pieptul meu stiind ca va gasi
liniste.

Pe de alta parte, ma bucur. Ma bucur ca oricum am face, ajungem la calea de mijloc. Ajung acasa obosita si
ma asteapta cu masa pusa. Vine si-mi aduce mancare si tigari. Pe cand ma trezesc dimineata, cafeaua e
facuta, la fel si tigarile. Si le-aduce in pat. In fiecare noapte, la orice miscare a mea, ma cauta instinctiv si
ma ia in brate. Ma rasfata. Imi spune ca sunt frumoasa. Ma vrea doar a lui. Cauta modalitati sa ma faca
fericita. Isi face mereu probleme daca nu cumva m-a plictisit.
Nu, nu m-a plictisit nici macar o secunda pana acum. El a inflorit bucuria si frumosul in mine.

Stau cu ochii in calculator si numar minutele pana ajung acasa sa-l pot lua in brate. Daca eu lucrez pe timpul
noptii, el sta treaz si ma asteapta pana ajung acasa sa doarma cu mine. Numar minutele pana ajung sa-i pun
mana pe pielea fina. Numar minutele pana cand imi va saruta fruntea. Sunt o norocoasa.
Sunt o norocoasa ca l-am gasit, ca face parte din viata mea, ca m-a ales pe mine dintre toate, ca ma simt mai rasfatata ca oricand.

Lucrul la care lucrez acum e sa pot sa-l rasplatesc pe cat merita. Sa pot sa invat din greselile anterioare si sa
pot sa-l rasfat pe cat de mult ma rasfata el pe mine. Sa-l ocrotesc la fel de mult cat o face el si sa-i
daruiesc linistea de care are nevoie. Si pasiunea, si daruirea, si increderea, si posibilitatea sa se simta cel mai
confortabil cu mine, si siguranta, si nevoia de copilarie.. si tot.

Mariuca mea, ai progresat. Ai facut lucruri minore si nu va sti nimeni bucuria pe care-o simti pentru ele. Simti cum cresti, simti cum ai rost, simti cum te poti bucura de tot ce ai. Fi fericita si imparte fericire.

Douamiipaispe :)

"Am inceput acum sa scriu pentru ca nu stiu cand voi mai putea sa fiu doar eu cu mine, in liniste, anul acesta.
A fost un an dat dracului. Am trait cele mai intense momente, cele mai minunate si cele mai groaznice din cate mi-a fost dat sa traiesc. Am inceput anul cu o iubire aagitata, dar intensa, cu batai de cap si dorinta de a lupta. A urmat apoi o despartire dureroasa, a dracului de dureroasa, urmata de o avalansa de intamplari rapide, diferite, a fost Boo, care doar eu stiu ce efect a avut, efect care nu a fact altceva decat sa-mi intareasca increderea in mine. Intre timp am explorat parti pe care situatia a facut sa nu le pot explora intr-adevar cand parea momentul potrivit, ci doar mai apoi cand s-a facut liniste. A fost placut, soft and wild, cu ulei de masaj si sex in lift. Apoi a urmat R si Deiu, care au trecut la fel de repede pe cum au venit.
A fost apoi august, august al meu, cu spitale si mama lor de rinichi. Apoi septembrie, 13 (ca asa ne place noua sa ne legam de detalii) cu frisoane, dureri si senzatii ce te fac sa-ti pui armele jos. A mai fost consolidarea unor relatii, cu incredere si liniste. Apoi a urmat un 29, inceputul a ceva ce mi-a adus si imi aduce o mare implinire si un zambet intins de la o ureche la alta. Cu implinirea unor dorinte de rang inalt. 
Am primit cel mai frumos cadou de Craciun, casuta mea, acasa al meu, al nostru, ce ma face sa fiu a dracului de recunoscatoare pentru ca sunt o norocoasa.
A fost un an plin. Foarte plin. Un an in care am invatat sa transform prezentul in trecut daca nu-i ofera prea multe satisfactii. Am invatat ca normele altora nu trebuie sa fie in concordanta cu ale mele. Am invatat sa ma iubesc. Am invatat ca cel mai important lucru e sa-ti hranesti sufletul si sa poti fi fericit cu putinul pe care-l ai. Am invatat sa fur de la fiecare invataturile si lucrurile bune.

Vine un an nou. Care nu stiu ce-mi aduce. Anul ce urmeaza vreau sa imi focalizez cu adevarat atentia pe unele lucruri, sa imi umplu viata de varietate si de bucurii pentru realizarile marunte, dar proprii. Vreau sa am curajul sa fac ce-mi doreste sufletul cu adevarat, sa nu-mi fie frica de nimic. 
Vreau sa am curajul sa raman asa cum sunt, unica, cu o combinatie de dorinte, stari, principii si pasiuni pe care o intalnesti prea des. "
                                                                                                                            decembrie 2013


Scumpa mea, ai grija de tine. Iubeste-te, ingrijeste-te, alinta-te cu ce e mai bun si nu lasa pe restul sa ia de la tine fara sa-ti dea nimic la schimb. Nu-ti fie frica de nici o dorinta, invata sa-ti asculti impulsurile, nu dupa posibila reactie sau judecata a altora. Ai un suflet mare si o pofta de viata cu un optimism incredibil. Nu-i lasa pe ei sa-ti spuna cine esti. Spune-le tu, cu siguranta in glas, cine esti si cat valorezi. Fii relaxata, nu-ti fie frica sa te prostesti. Rade. Iar daca-ti vine, nu ezita, pleaca!
Daca vrei, viata e frumoasa. 

You selfish little bastard

"Esti javra, ai doua fete, nu sti ce e ala fairplay."

Pai ma gandeam asa, oare care din noi nu-i javra la un momentdat?
Oare care are tupeul sa spuna ca nu e egoist?
Prietene, sunt a dracului de javra. Vreau binele meu inainte de al altora si cea mai importanta persoana din viata mea sunt eu. Si n-am nici o problema in a fi javra, atata timp cat am coloana vertebrala sa recunosc ce sunt si sa fiu responsabila pentru ce fac. Orice persoana de pe planeta asta e destul de egoista sa se gandeasca la binele lui prima data. Chiar si cand nu crede ca face asta. Ca-n iubire. Toti iubim. Si mai spunem ca iubim cu adevarat, fara sa asteptam nimic la schimb, ca asa e iubirea adevarata, bla, bla, bullshit. O fi. Insa, fuck, cine nu vrea sa fie iubit inapoi? Cati din noi nu asteptam ca iubrea sa ne fie impartasita, cu pretentii chiar?
Si-n prietenii. Te ajut ca esti prietenul meu. In schimb, oare suntem prieteni cu oamenii care nu au ce sa ne dea la schimb? O bere atunci cand nu mai avem bani de paine, un "da-i dracului, hai sa fumam o tigara" sau "ba, mi dor de tine". Suntem pe dracu. Mereu vom fi destul de egoisti incat sa cerem. Mereu vom avea pretentii.

Vezi, aici e diferenta dintre oameni de calitate si "balast". In a avea o problema sa recunosti cine esti cu adevarat. In a spune "da frate, asta cred, si ce?"
Si daa, joc teatru, a dracului de bine, ca tot veni vorba de asta.
Ma prefac ca-mi pasa, ca esti important, oricine ai fi, iti spun ca imi pare rau pentru tine in timp ce nu dau doi bani pe povestea ta. Si stii de ce?
Pentru ca esti indeajuns de prost sau limitat incat sa nu vad nici un rost in a ma explica. Nu iti voi spune niciodata adevarul in ceea ce priveste parerea mea pentru ca nu esti capabil sa-i faci fata. Nu ma voi chinui sa iti dau explicatii pentru ca nu le vei da importanta niciodata.

Persoanele care imi sunt dragi, care conteaza pentru mine intr-adevar, vor vedea mereu ca ceea ce spun sau fac nu va fi impachetat in hartie roz, tocmai pentru ca au destula minte sa accepte adevarul asa cum e.
Daca sunt o draguta mereu si sunt de acod cu tot ce spui cu siguranta nu imi pasa cu adevarat de tine.
Daca ma lupt si incerc sa te ajut, daca te lovesc cu cuvinte si iti dau picioare in cur e pentru ca esti cineva in viata mea. Atat.
Pe cat de mult ofer pe-o parte, pe atat de mult mi se rupe de oamenii care n-au cum sa ma inteleaga si accepte.

"nu, prietene. nu sunt ironica atunci cand n-am motive. dar nu intotdeauna mi se pare demn sa ti le etalez. la fel cum nu intotdeauna mi se pare potrivit sa raman cu ultimii la masa. intr-un fel, e chiar misto sa fii primul care pleaca. ai inspre ce sa te uiti inapoi. fie si cu mila. macar cu dezgust. intotdeauna peste umar."

Sunt o egoista. Should I feel bad?
Hahaha!

Halleluja.. halleluja...

        "Ce insemni pentru mine?

Ai aparut in viata mea cand nu credeam ca s-ar putea inampla, te-am asteptat atat de mult si te-am dorit atat de mult, te-am visat atat de multa vreme mai ales cu ochii deschisi cu atatia ani inainte…Imi aduc aminte cum a inceput sa imi bata inima in momentul in care te-am vazut pentru prima data. Chiar nu ma asteptam sa vad in fata mea asa o privire care sa ma patrunda in asa hal cu o asa mare putere si pe langa astea cu asa o sensibilitate nemaintalnita niciodata, dar imi place, si ma bucura nespus ideea ca am ajuns sa fiu al tau si tu a mea.

Am ajuns sa cred ca niciodata nu primesti nimic din ceea ce iti doresti pana in momentul in care chiar meriti. Si eu cred ca meritam amandoi! Si mai ales ne meritam amandoi! Intr-un timp atat de scurt am ajuns sa vad, nu doar sa cred ca ne potrivim de minune, potrivire ce niciodata nu am ajuns sa o traiesc sau sa o simt macar catusi de putin alaturi de cineva. Nu credeam ca voi intalni vreodata pe cineva asa ca tine! 

Esti pentru mine FRUMOSUL ce mi s-a aruncat in fata si pe care il las sa imi intre in viata si in suflet. Esti dulcea mea si vei ramane intotdeauna! Esti femeia pe care mi-am dorit-o intotdeauna, si ma intreb “Unde ai stat ascunsa atat de multa vreme?” Esti dragostea mea, esti femeia langa care imi doresc sa traiesc toata viata, esti femeia care imi doresc sa ramana cea care este, si care sa ma lase sa ii arat cat de mult o iubesc, si care sa inteleaga mai ales cat de mult o iubesc chiar daca nu pot exprima in cuvinte.

Esti ceea ce mi-am dorit de cand am inceput sa iubesc pentru prima data, esti cea care imi citeste gandurile, si care zambeste intotdeauna si care ma face sa zambesc intotdeauna! Esti motivul meu cel mai puternic! Esti cea care ma face sa imi doresc sa ma trezesc langa tine dimineata, sa vreau sa iti simt respiratia aproape, sa te privesc, sa ne privim! Imi place sa te vad fericita atunci cand ma privesti, atunci cand ma atingi, atunci cand te ating, atunci cand facem dragoste, atunci cand fumam, atunci cand vorbim vorbe si discutam discutii…poate chiar interminabile.Intotdeauna mi-am dorit pe cineva care sa stie sa aprecieze ceea ce trebuie apreciat la un om, care sa stie sa puna in balanta partile negative si cele pozitive ale cuiva. Acel om esti tu, si ma bucur nespus de mult ca ai venit!Langa tine si cu tine nu am cum sa ma plictisesc, iti multumesc pentru felul normal de a ma comporta, iti multumesc pt ca esti ceea ce esti, iti multumesc pentru vorbele tale dulci care ma ating de fiecare data la suflet! 

Iti multumesc pentru ceea ce ma faci sa fiu atunci cand sunt cu tine!"

Ba nu, eu iti multumesc!

Just a little bit..

Mi-am scris in urma cu cativa ani o scrisoare pe care, daca ma gandesc bine, nu stiu in ce masura am inteles-o, la mintea ce copil ce o aveam atunci. Iar la final am scris urmatoarele: ".. It will be warm and your eyes will shine.. wait just a little bit girl, just a little bit.."

Imi venea sa scriu, sa dau afara, sa dau si altora din amalgamul asta de sentimente ce-l port in suflet. Si apoi mi-a aparut in fata imaginea in care aveam mainile in jurul lui, afara era un frig de noiembrie, iar eu aveam obrazul si buzele lipite de gatul lui. Doamne ce caldura emana... Aveam buzele lipite de pielea care imi transmitea dorinta, freamat, nevoia de mangaiere si atingere. Si-apoi o voce calda ce-mi spunea "iti multumesc soare.." A mai zis ceva, insa nu am retinut pentru ca eu ramasesem acolo.. la momentul ala cand palmele lui mi-au cuprins fata si m-au sarutat pe frunte. 

Acum, daca stau bine sa ma gandesc, am primit ce mi-am dorit. Acum am ajuns sa inteleg cu adevarat ca trebuie sa muncesti, sa daruiesti, sa lupti, sa crezi ca ai pierdut, sa te trezesti in genunchi, sa incepi sa urci iar pana sa ajungi sa meriti, ca apoi sa primesti ceva ceea ce ti-ai dorit. 

Si doamne cat am daruit, cate julituri am avut in genunchi, in suflet, ce dureri intense am simtit.. Si privind in urma, nu a fost asa mult. A fost greu, dar as mai trece iar si iar prin ele pentru a ajunge la ceea ce-mi doresc. 

Am un inger ce-mi poarta grija si o gramada de motive sa fiu fericita. Si da, mi-e a dracului de bine..

Sa ma topeeesc

Listen while reading.

Dupa cateva momente de euforie, s-a lasat linistea.

Fumez o tigara, beau o cafea care s-a racit deja si ascult Horia Brenciu.
A fost o perioada... Doamne, ce perioada... A fost o perioada atat de grea, care m-a tinut inclestata si a scos la iveala parti din mine de care nu stiam ca exista.. M-am simtit singura. A dracului de singura. Si m-am simtit pentru prima data cu adevarat la pamant. N-am avut putere sa vorbesc ca-mi tasneau lacrimile din ochi, n-aveam puterea sa ma gandesc la nimic. Ma zbateam si cu greu am gasit puteri sa ma linistesc. Apoi, la fel ca si acum, s-a facut liniste. Imi auzeam inima cum se loveste de piept si nu vroiam decat sa dorm. Sa adorm pentru ca obosisem de atata lupta.

Cand ma gandesc cate-au trecut peste mine, cum parca simt si acum fiorii ce m-au rascolit atat, cate dureri, cata oboseala, cate maini dupa care am tanjit si cum au trecut peste mine toate...

Au fost acolo. Ei sunt mereu acolo, desi uneori imi acopar ochii ca sa vad doar ce vreau eu, ei au fost acolo mereu. M-au iubit, au simtit durerea odata cu mine, sau poate mult mai tare decat mine. Doare si acum ca n-au habar sa arate ce simt, insa pentru asta nu stiu daca am puteri, sau daca are vreun rost sa lupt.

Tu.. nu stiu unde te-ai pierdut. Te-ai dus departe si n-am mai putut sa vad nimic.. N-am putut sa vad ce te framanta, n-am putut sa-ti simt zambetul si nu mai stiu cine esti. Mi-e dor de tine, atat de dor mi-e de tine.. Nu stiu ce te-a facut sa uiti ce-i mai important, nu stiu ce durere te-a inchis atat de tare in tine si nu stiu cum as putea sa te ajut. Sper doar s-ti amintesti ca eu sunt cea care te va iubi mereu si-ti va multumi toata viata pentru ca m-ai facut, m-ai iubit, m-ai ocrotit.

Iar tu... Tu esti ingerul din viata mea. Tu nu ai plecat de langa mine niciodata si tu mi-ai tinut mana in palma ta cand simteam ca zilele s-au terminat. Tie iti multumesc si imi plec capul ca n-am stiut sa-ti arat ce simt pe cat de mult meritai. Nici tu n-ai facut-o, insa nu vreau sa mai arunc cu noroi. Au trecut peste tine mult prea multe greutati incat sa vreau sa te mai acuz. Oricum, am facut-o de prea multe ori pana acum. Imi pare rau viata mea.

Cand vorbesc cuiva de toate astea, se uita tamp la mine si-i citesc mila din ochi. Vad reactia altora si realizez c-au fost multe. Au fost multe iar eu sunt o puternica. Sunt mereu cu ochii mari si negrii atintiti in sus, sau cel putin in fata, cu o scanteie ce i-a hranit pe multi cu zambete. Vreau sa-mi zambesc, sa-mi ofer mie multa munca, ca apoi sa pot culege roadele a ceea ce mi-am dorit mereu.

Tie, nu iti spun decat atat. Esti mult prea trist si te-ai pierdut de mult prin soaptele ei. Ai ramas agatat acolo, si din pacate, tot potentialul pe care il ai se duce dracului pentru ca ti-e mai usor sa te ingropi in noroi decat sa pui mana si sa lupti.

Tie, ce sa-ti spun? Ti-am spus poate ce n-am spus nimanui si acum, in vremea asta, ma gandesc la un singur lucru. Nu ai si nu vei avea niciodata capacitatea sa vezi cine te-a iubit si cine ti-a fost alaturi. Ai preferat sa alergi cu adevarul tau in brate. Eu, te-am lasat sa pleci cu el, insa pentru o perioada mi-am luat propria minciuna stransa la piept si te-am urmat. Acum nu. Acum esti doar cineva care la un momentdat a rascolit viata mea si tot inlauntrul meu. Nu te mai iubesc si nici nu vreau sa-mi mai risipesc vorbele mult prea dulci unuia care a fost atat de inchis incat nu a fost altceva decat un gust amar. Laolalta, gust care n-avea cum sa nasca altceva decat un amestec ieftin.

Omuletule, nu stiu ce sa-ti spun. Doar c-ai aprins un foc in mine care nu are cum sa nu insemne nimic. Vreau sa iti privesc ochii cu un pahar de vin in mana si sa-ti cant langa un foc. Pana atunci vreau sa las cuvintele sa ma iubeasca. Atat.

Viata, dupa incercari mi-a dat si premii. Asta tind sa cred ca esti. O comoara pe care trebuie s-o descopar si de care vreau sa am grija. Acum insa, e momentul sa fac efectiv ceva. Sa nu uit ca traiesc intr-o lume cu facturi, scoli, oboseala si munca. Pentru ca am tendinta de a o lua la goana.

Acum, vreau sa treaca raceala asta, sa-mi reintru in ritm, faculta, carti bune, cafele si oameni faini. Stiu ca totul va fi bine.


"Te-am confundat pentru o vreme cu soarta, prima greseala pe care o fac de fiecare data cand ma indragostesc. Confund oameni cu viata, viata mea, singura pe care o am singura pe care ar trebui sa o traiesc ca si cand ar fi singura. Si totusi, ma comport de fiecare data de parca mai am cateva vieti prin buzunar, vieti de rezerva, numai bune de imbracat cand o alta viata crapa pe la cusaturi. Nu stiu daca sunt scuze de oferit pe aici, scuze de luat sau regrete de pastrat in tine. Regrete care te lasa cu ochii in tavan, regrete pentru care fumezi pana iti cad plamanii, regrete pentru care uneori iti bagi pula in tot si te manjesti de sus pana jos doar cu partea aceea simpla din tine, parte dornica de viata, parte care inca mai crede ca ti se cuvine macar o parte din ceea ce iti doresti. "


"Nu stiu pe unde esti, nu stiu pe unde umbli, cum te cheama sau ce gust ai. Stiu ca te voi intalni si numele tau va fi Vara. Stiu ca in acel moment ma voi insura (sper) cu tine. Dar nu stiu babe ce o sa iti spun cand o ma intrebi cum ma cheama. Poate ar trebui sa imi fac cel mai lung nume din lume. Babe..numele eu? Toate randurile astea cu miros de tigari. Daca ai de gand sa ma gasesti babe, fa-o inainte sa o faca altcineva. Nu stiu daca intelepciunea sau nebunia imi spun ca de tine am nevoie, nu de altcineva.."

Just ride...

Listen while reading.. Lara Del Rey - Ride

Dintr-o eroare am ajuns pe pagina mea personala de blog. Adicatelea, aici unde te afli si tu acum. Si-am constatat cu stupoare ca l-am lasat in urma. Nu stiu de ce, nu stiu ce parte din mine mi-a lipsit ca sa mai scriu, insa e timpul sa ma adun din toate partile, si sa ma "acutalizez".

Nu am cea mai buna stare, urmeaza inca un capitol mai umbrit din viata mea, inca o procedura la rinichi de care mi-e groaza. Niciodata nu mi-a fost frica de doctori, de spitale, de operatii. Am stiut ca-i pentru binele meu si am fost mereu optimista. Insa acum mi-e groaza. Si am sentimentul ala groaznic de singuratate. Pentru ca cei care vor fi cu mine, de multe ori nu au facut altceva decat sa ma agite. 

Mi-as dori sa primesc un telefon sau mai multe, sa fiu intrebata cum sunt si sa aud "hai sa bem o bere". 

Din cauza dorintei asteia, l-am sunat. L-am sunat, i-am povestit cum sunt si ma asteptam la altceva. Ma asteptam la o reactie pe care, intr-adevar, nu am primit-o niciodata de la el, insa acum am cautat-o. Raspunsul lui m-a trezit la realitate, mi-am dat refresh si i-am urat o seara frumoasa. 

Nu sunt in apele mele, am un dor ce ma face sa tremur in interior, un dor nu de altcineva, ci de mine. Nu ma mai regasesc in ceva ce inainte ma identifica, nu ma mai simt ca la mine acasa atunci cand sunt acasa si-am dorinta arzatoare de-a pleca. Probabil ma caut pe mine prin locuri nefrecventate, din dorinta de-a ma gasi intr-un alt mod.

O sa fie bine, stiu asta. Pentru ca acum cel mai mult contez eu. Acum imi alimentez sufletelul, il ascult si asta e cel mai important.. 

Fuck

"Sunt momente în care - și nu are importanță cât de mult ești iubită sau cât de frumoasă este viața- te trezești, într-o dimineață de luni, și simți că ai mâncat prea mult, că te-ai îngrășat și că, de fapt, ești supărată pe toată lumea. Ai apăsat butonul ceasului deșteptător de atâtea ori că bateriile s-au consumat. Suna într-un fel liniștitor, dar acum urlă ca o mâță sugrumată și ai prefera să mergi pe cărbuni încinși decât să-ți părăsești patul cald și să înfrunți lumea. Chiar acum, o urăști, cu tot ce implică ea. "

N-am fumat de alaltaieri, n-am mai baut cafea de 4 zile, o tin pe ceai verde cu lamaie, 15 km cu bicicleta zi de zi. Is furioasa, crizata, nervoasa si gata gata sa urlu pe oricare-mi sta in cale. Cel putin asa pare.. Insa vorbesc cu cineva la telefom si nu stiu cum sa fac sa inchid mai repede sa nu ma apuce plansul.
Imi suna telefonul si aud "hai sa mergem in oras sa bem un suc" (cand e CLAR cat de mare e tentatia de a fuma) sau "hai sa mergem in mall" (unde ii plin de kebap si crispy si sa le trazneasca dumnezeu pe toate) pe ideea ca acolo unde sunt tentatii maxime trebuie sa mergi, ca sa fi cu adevarat rezistent. Mai las-o in pula mea de rezistenta, ca nu-s coarda de bungee-jumping, si daca simt ca nu vreau sa exagerez, ca s-ar putea sa cedez, atunci nu-mi fute nervii exact cu ce ma doare mai tare.

Da, dupa cum vedeti sunt bine, ma bucur de vremea de afara, de ciripitul pasarelelor si de soarele asta cald.

Mi-e pofta pe o tigara si o bere undeva la umbra intr-un hamac.
Iar cei ce le puteti savura ati face bine sa fiti mandri de mine, in pula mea, ca beau ceai verde cu lamaie fara zahar si ma pregatesc de pedalat.

O zi frumoasa si voua!

Si,

...pana la urma, totul depinde doar de noi.

Draga Mos Craciun

Draga Mos Craciun,

Anul acesta am fost cat de cat cuminte. Adica nu cea mai cuminte, am facut multe prostii, insa tind sa cred ca faptele bune ce le-am facut compenseaza greselile. Anul asta imi doresc sa-mi platesti tu factura la caldura, sa imi cumperi un covor in dormitor, imi doresc un aparat de cafea si vreo 3-4 cartuse de tigari.
Sper ca esti om bun si imi vei indeplini dorntele.


Am trecut de vremea cand Mosul ne indeplinea dorintele. Am crescut iar acum noi suntem Mosul. A trecut un an de pomina.. Un an in care pentru o perioada am luat o pauza de la gandit, cand eram eu victima a tot ce se intampla in univers, toti imi vor raul, iar eu vaaaaai cat sufar. Din fericire mi-am dat reset. Sau mi-au dat altii. Important e ca acum, stand aici cu o cana cu cafea calda, cu Hrusca pe funda, zambesc. Zambesc pentru ca am realizat ca de noi depinde sa avem curajul sa trecem pe rosu, nu trebuie sa asteptam sa vina altii sa ne ia de mana si sa ne tarasca in mijlocul intersectiei. De noi depinde sa ne pastram bucuria in suflet, sa stim sa ne facem cate o bucurie unul altuia.. Si doamne cata bucurie ai in suflet cand iti vine acasa ingerasul si poti sa-i zambesti, poti sa-i spui ca e viata ta. Am invatat atatea.. Practic, intr-un an de zile, am devenit copil mare.. Is fericita.. Am langa mine oameni ce ma iubesc, am tot ce imi doresc, iar sufletul meu e plin..
Voua va doresc doar intelepciune sa faceti cele mai bune alegeri, sa ramaneti oameni cu coloana vertebrala, si la fel de buni pe cum va stiu.

Tie Mosule, ce sa-ti spun? Ma bucur de tine pentru ca-mi oferi ocazia sa fiu cu cei dragi si sa fim fericiti.

P.S.: Si da, vorbele tatalui meu cand se uita in ochii mei spunand increzator ca la un moment dat voi realiza ca Mos Craciun exista, m-au facut sa spun acum soptit, Mos Craciun exista!

Loto. Sau nu.

E ca si un bilet la loto. Ai extras biletul, s-a dus sansa ta. Exact asa e.. ti-ai trait prima viata. Ai avut sansa sa-ti traiesti copilaria, viata aia fericita pe care nimeni n-o traieste cum trebuie dar pe care toti o pretuiesc.

Acum in loc de jucarii vezi fumul ce-ti umple camera, in loc sa-ntrebi "mami, pot sa ies afara?", spui "ai platit curentul?" sau "vezi ca nu mai avem bani". S-a terminat prima viata. Viata in care aveai inocenta si julituri la genunchi. Incepe una in care ai nicotina in plamani si julituri pe suflet.

Acum te mai prinde cate-o noapte ametit de vodca, intrebandu-te de ce dracu ai facut alegerile pe care le-ai facut sau daca mai poti.
Oh, da! De putut mai poti mult.. La fel ca si o masina de curse la care nu-i schimbi viteza la 2500 de turatii pe minut. Se poate si mai rau. Ideea e.. mai esti fericit?

Daca vei fi fericit vezi la bilantul final. Care ar trebui sa nu fie prea tarziu. Sa nu te apuce batranetea cand durerile de articulatii sunt la fel de dese ca si oamenii prosti, cand ai destul timp sa-ti numeri nesansele, cand nepotii vin la tine doar cand esti pe moarte.

Pana atunci, tineti bine de biletul de la loto pe care-l aveti in mana, pentru ca altul daca primiti, va fi doar cu chelie, nepoti obraznici si mult prea multe apasari.

Buna dimineata. Te iubesc.

Acum un an de zile viata mi-a adus in cale un nou inceput, o noua viata, mi te-a adus in cale pe tine... Mi-am deschis sufletul din prima clipa pentru ca am simtit sinceritatea si simpliatea din tine. Am ajuns in timp sa iubesc asta. Am ajuns sa iubesc tot ce reprezinti tu pentru mine, tot ce-ai schimbat, tot ce ai rascolit si tot ce ai facut sa infloreasca in mine.

M-ai facut zi de zi sa realizez cat de mici suntem in lumea asta mare, si cat e de important sa crestem impreuna, unul de mana celuilalt. Am descoperit in tine un luptator, un om mare cu suflet si mai mare, un inger in corp de barbat. Cu tine am descoperit iubirea adevarata, am descoperit ca uneori gresim si e bine sa tinem cont de dorintele celuilalt... Tu m-ai aratat ce am si cine sunt. Tu mi-ai dat putere, tu m-ai facut sa zambesc mereu.
Pe tine te iubesc, in mainile tale imi pun inima pentru ca tu esti tot ce am mai scump si cu siguranta in mintea mea esti si vei ramane mereu cel mai bun, frumos, iubitor si minunat om care exista. Te iubesc gurita. Te iubesc nu pentru ca si tu ma iubesti, ci doar asa simplu: te iubesc.

Si restul e numai Chopin si tacere..

Am obosit. Rau.

Cum fac sa-mi fie bine si fara altii?

Dreamlife

Sunt chestii ce nu depind de noi. Lucruri care-ti opresc rasuflarea, care te doboara la pamant. Dar am ajuns la concluzia ca nimic nu-i mai important decat noi. Noi suntem importanti...

Acum cred ca-i momentul sa trecem de gradinita, sa ne luam ursuletul de mana si sa incepem sa facem ceva.. Sa facem efectiv ceva ca sa fie mai bine.

P.S.: Cu el, visele mele devin realitate.

Coajbe zgariate cu unghia

Pentru ca din nou m-a lovit o frantura de trecut.. e ca si cand, hmm.. e starea aia… cand te astepti sa-ti moara cineva si crezi ca te-ai obisnuit deja cu gandul.. dar in ciuda faptului asta, atunci cand moare tot esti luat prin surprindere...

Can`t let the past away, but can enjoy the present

M-am pus acum sa scriu, nu pentru ca asa-mi venea, ci pentru ca n-am mai facut-o de ceva vreme asa cum o faceam candva, si-am realizat ca multe dintre cuvintele ce ieseau din mine ca o avalansa candva, acum sunt adanc ingropate.
Am plecat cu prima ocazie, cu un impuls incredibil, cu masina plina de bagaje si-o dorinta extraordinara. In schimb, indiferent cat de mult m-am chinuit sa las trecutul acolo, mi s-a strecurat prin buzunarele de la blugi, prin cutiutele de bijuterii si prin gentile vechi.
Oricat de binevoitoare as vrea sa fiu uneori, vin cu o experienta din trecut care, intr-o anumita masura ma defineste, si-mi schimba, de la conceptii pana la fapte, tot.
Port o lupta care nu se vede, dar care ma tine nelinistita de o buna perioada de timp.

Am un singur noroc. Am norocul sa ma trezesc in cate-o dimineata imbratisata, cu pielea ce mi se zbarleste instantaneu cand simte atingerea lui, cu o dorinta de-al avea langa mine toata viata.

Stop chasing shadows

Oare stiti cum e cand, pe langa ca iti sapi singur groapa si sari in ea, iei lopata si pui pamant peste tine?

Se pare ca un om, indiferent cat de puternic se crede, la un moment dat ajunge sa fie exact ceea ce nu a vrut niciodata sa ajunga.
In schimb, cu putina dorinta si ambitie, sa speram ca ies la liman.

o sa fie bine.

`Cause you had a bad day.

Imi face si mie cineva o cafea cu muuult lapte si zahar?

Dimineti reci si cu gust de tigara.

P.S. Mereu vine o vreme cand ajungi sa spui: Ai de pula mea, puteam sa jur ca n-o sa ajung sa cred asa ceva vreodata. Dar totusi o faci.

Septembrie, luni

In ipocrizia mea, de a pune sufletul deasupra mintii, sunt cu un pas deasupra celor inteligenti dar tristi.

De ce?

Sunt fericita.

Azi.

Intr-un scurt moment de luciditate, mi-am dat seama ca eu gresisem.

Cum faci ca temerile tale achizitionate in trecut sa nu afecteze prezentul?

Oricat de rotunzi ne-am da, si oricat de perfecti am crede ca suntem, ne loveste cateodata un gand izvorat in urma cu muuult timp, in alta dimensiune, tinut bine ascuns, care nu face decat sa ruineze prezentul si sa ne dea o palma urata peste obraz. Cum ca lucrurile ar putea sa se repete la un moment dat, cum ca oamenii nu se schimba, si tot ce traiesti acum ai mai trait candva.
Daca faci greseala sa bagi in seama acea idee, esti pierdut.

Eram pe o banca la umbra, cu mainile lui in jurul meu, si mi-a fost frica. Mi-a fost frica din cauza trecutului, din cauza ca lucrurile seamana intre ele, dar am uitat ca nu sunt niciodata la fel.

Si-atunci m-am trezit la realitate. Atunci am realizat ca fac o mare prostie daca nu ma cizelez si daca nu am rabdare.

E adevarat ca e greu sa vii din trecut fara nici o urma de teama in suflet, dar cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci e sa te bucuri de gustul buzelor lui, sa ai grija de bratele care te incalzesc si sa iubesti. El e prezentul tau, starea ta de bine si zambetul de dimineata.

Iar frica aceea, ei bine ingroap-o dracului undeva, pentru ca nu te ajuta la nimic.

Traieste pentru astazi, pentru ca astazi poti fi fericit.

*Pic

Buna dimineata. Te iubesc.

Dimineata racoroasa si cafea dulce cu lapte. Viitor care bate la usa. Par lung si voce de ciocolata.

Atat.

Imi e bine.

In love with my stranger. My angel.

Cum era vorba aia.. "Apare cand nici nu te astepti.."?

Atunci.. Bine ai venit , strainule.

Si nu mai conteaza...
Incepusem sa ma plang de cat de nasoala e viata mea, de cat de mare ghinion au unii si cat de nenorociti sunt altii.
Si-apoi mi-am dat una peste cap. Si la propriu si la figurat.

Am o viata frumoasa. Frumoasa pentru ca indiferent cat e de mare groapa cu noroi in care ma aflu, pana la urma reusesc sa nu mai vad partea proasta.

Stau in noroi pana la subrat si incep sa rad. Si dau din maini si cant. Si-asa ies mereu din groapa aia nenorocita. Razand, iubind, flirtand, simtindu-ma bine in pielea mea.
Si desi acum m-a lovit mai rau ca niciodata, am asteptat. M-am asigurat ca nu ii umplu de noroi si pe cei de langa mine, ca nu cumva sa imi fie si mai rau vazandu-i si pe ei murdari, si am reusit sa ies cu capul sus.
Pentru ca e una din verile mele, cu adolescenti dansand in ploaie, cu paine cu ou facuta la 3 noaptea, cu iesiri "pa" fantana si rasete.

M-a lovit. Destul de tare incat o periada sa adorm cand deja e zi afara, pe aceeasi parte a patului, rugandu-ma la zei sa inceteze gluma asta proasta.
Si-apoi ma gandesc ca daca n-ar fi fost situatia asta, poate n-as fi invatat atatea, poate n-as fi ajuns sa constientizez atatea.

"Regret. Regret ca am fot destul de imatura sa imi ia atat ca sa-mi dau seama ca fac pe cineva sa sufere. Regret ca a trecut atat de mult timp, si n-am avut pana acum puterea sa ma opresc. In schimb, ma gandesc ca poate se va indragosti o femeie cu capul pe umeri de zambetul si de rasul lui. Una care sa-l si merite. Sper ca pe viitor sa-ti fie mai bine decat ti-a fost cu mine copile. Chiar sper."

In momente de genul asta nu mai e nimic de spus. Bere-checked. Carnaciori-checked. Oameni nebuni-checked.
Pa Iuresh, frate!

Credeai ca o sa doara.

Nu te asteptai.

Al naibii, mereu te ia prin surprindere.

Nu te asteptai sa te loveasca iar atat de dur. In schimb te asteptai sa cazi. Sa te doboare atat de tare la pamant incat sa te chinui sa respiri. Si totul parea cuprins din aceasi film prost si vechi. Ti-a afectat toata nenorocita asta de viata, te-a facut sa cazi si ti-a dat palme. In schimb, te-ai socat tu pe tine..
Priveai ploaia aia de necontrolat, erai obisnuita sa te doara, sa scoata tot din tine, in schimb erai uimita ca nu o face. Nu mai durea atat.
A fost durerea aia de inceput, reactia aia de autoaparare care e prezenta mereu, si atat. Pentru ca, nu-i asa, tu ai putut mereu.

Pentru ca am visat. Am visat cu ochii deschisi o zi intreaga, lucru care mi-a dat o tarie al dracului de mare.
Stiu ce vreau. Stiu ca pot ajunge acolo. Stiu ca nici tu, nici nimeni altcineva nu ma va putea opri sa fiu fericita. Pentru ca vara asta, fie ea cu bac picat, oparatii si dureri de cap, e vara mea. Care ma construieste in continuare, care ma face sa vreau, sa stiu ca pot.

Iar tu madam, ei bine tu esti singura care a pierdut in jocul asta de rahat. Vei vedea.

Iar tu,.. tu indragosteste-ma de tine iar, si iar, si iar...Si hai sa facem de mancare si apoi sa mancam la restaurant, hai sa facem sex acum, aici,

oricand, oriunde. Hai sa dormim doua zile si-o noapte. Hai sa ne imbatam, hai sa ne batem cu perne, hai sa ne iubim.