M-am pus acum sa scriu, nu pentru ca asa-mi venea, ci pentru ca n-am mai facut-o de ceva vreme asa cum o faceam candva, si-am realizat ca multe dintre cuvintele ce ieseau din mine ca o avalansa candva, acum sunt adanc ingropate.
Am plecat cu prima ocazie, cu un impuls incredibil, cu masina plina de bagaje si-o dorinta extraordinara. In schimb, indiferent cat de mult m-am chinuit sa las trecutul acolo, mi s-a strecurat prin buzunarele de la blugi, prin cutiutele de bijuterii si prin gentile vechi.
Oricat de binevoitoare as vrea sa fiu uneori, vin cu o experienta din trecut care, intr-o anumita masura ma defineste, si-mi schimba, de la conceptii pana la fapte, tot.
Port o lupta care nu se vede, dar care ma tine nelinistita de o buna perioada de timp.
Am un singur noroc. Am norocul sa ma trezesc in cate-o dimineata imbratisata, cu pielea ce mi se zbarleste instantaneu cand simte atingerea lui, cu o dorinta de-al avea langa mine toata viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu