M-ai întrebat atunci cum te vad. Erai curios de cum te privesc, simt sau cum te gandesc.
Am trecut prin sat si am zarit strada cu coltul ochiului. Strada unde mergeam noptile. Si mi-am amintit de intrebarea ta catre mine. Nu stiu de ce nu ti-am răspuns niciodata cu adevarat. Posibil teama. Dar o voi face acum.
Citind cuvinte mai vechi acum realizez cat de superficial ma comportam. Cum eram defensivi amandoi. Cum am vorbit de multe ori aceeasi limba si "schimbam vocabularul" ca nu cumva sa fim intelesi pe de-a-ntregul. Ce se putea întâmpla atunci?
Faptul ca am realizat dupa 7 ani jumate ca n-am vrut sa vad ce incercai sa-mi arati nu ma face sa ma simt prea comfortabil. Dar stiind ca mai e nimic de facut in situatia asta, as fi vrut doar sa stii asta. Desi ma prefaceam ca nu inteleg ce-mi spui, te-am vazut pe de-a-ntregul. Te-am vazut fara nici o armura. Desi uneori te ajutam sa le slefuiesti. Amurile... Si uneori fricile.
Vrei sa stii cum te-am vazut? Te-am vazut atat de fain... Boo, esti atat de fain. Esti curajos. Esti afectuos si atent. Imi explicai inainte sa adormi cum vei ramane burlac si cum viata de relatie nu-i pentru tine, ca sa ma tii apoi o noapte in brate si sa ma acoperi din 2 in 2 ore. Seducator. Da, ai fost. Esti. Cand uneori iti era frica de cum esti privit, schimbai starea in una jucausa. Apoi glumeai. Toate astea in cateva fraze. Stiai sa apuci un par. Sau un bazin.
Mereu ai vazut in profunzimea omului. Scanai pe oricine si nu lasai garda jos niciodata. Oare ai ajuns sa te simti cu garda jos atat de bine cum m-am simtit eu in preajma ta? Imi doresc asta pentru tine. Alaturi de cine te cauta fix asa cum esti.
N-am mai întâlnit pe cineva care sa asculte muzica buna precum tine. Mi-a ramas de la tine obiceiul de a asculta muzica altfel. Care analizează versurile pe volum tare cum o faceai tu.
Daca exista o ea, e norocoasa. Daca n-ai gasit-o inca, nu-ti face griji. Daca ti-o doresti, va veni. Aminteste-ti ca nu ai nimic de demonstrat.
Cand ma urc in masina si pun mana dreapta pe volan, parca aud in ceafa cum m-ai întrebat "de ce conduci cu o mana pe volan ca barbatii?"
Postarea asta vrea sa zica ca da, ai avut dreptate in multe privințe.
Simt despre tine (sau noi) ca daca am trece unul pe langa altul si ne-am zambi, ar fi deajuns sa ne intelegem din priviri. Mereu am simtit asta. "Omul asta a inteles mereu."
Kadebostany - Mind if I stay
Povestesc inca despre tine. O fac cu recunoștință, zambet, drag. Imi amintesc cum incercai sa imi explici ce-i bine si sa ma ajuti sa fiu mai buna. Imi amintesc patul mare, muzica pe fundal si paharul cu vin. Sau cum ai venit la etajul 8.
Imi amintesc cum voiai sa para ca-i vorba doar de sex. N-a fost niciodata. Ala a fost bonusul. Partea cea mai faina au fost lectiile. Si gandul ca, daca intr-o zi trec pe langa Maverick, va zambi. E deajuns.
Billie Raffoul - Forever
Nu caut nimic. Doar astern niste ganduri aici.
Lola Marsh - You're mine
E fain sa pot sa iti trimit din muzica mea.
Mariana BO - Oh Mama
Unele răspunsuri cred ca le primim cand avem nevoie de ele. Sa realizam ca suntem mai buni ca ieri, ca efortul ce ti l-ai propus intr-o noapte la 2 a meritat. Nu primim răspunsuri cand le cerem. Le primim cand trebuie sa ne si spuna ceva.
John Legend - Conversationa in the dark
Si, mai jos, o parte dintr-o poveste din cartea Mihaelei Radulescu
Good night.
"Stii, eu tocmai m-am mutat din periferia unor idei preconcepute. Am venit in centrul atentiei tale pentru ca te-am simtit, de la mare distanta. Nu raman pentru totdeauna, doar vin dimineata si o sa plec seara, caci noaptea o sa am o alta viata - o sa fiu cine o sa vreau, poate chiar o femeie de pe scara ta…
Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea… Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stanga daca ti-e frica…
Ti-ai pus amandoua mainile pe fata… Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile…Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu… Ai nevoie de mine, dar ti-e frica… E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui…
M-am imbracat, am traversat strada si am intrat in casa lui. Asa cum banuiam, toate usile erau deschise. Am mers cu ochii inchisi peste tot, chiar si pe sarma am mers zambind. Din biblioteca am intrat direct in incaperea unde statea nemiscat, gol, cu amandoua mainile pe fata. Acum stiu - avea nevoie de mine, ii era ingrozitor de teama sa admita si isi pusese singura masca pe care orice femeie indragostita i-ar fi dat-o deoparte cu usurinta. In spatele palmelor lui se afla exact ceea ce simtea. Trebuia doar sa-i dau palmele deoparte…
Distanta dintre ferestrele noastre ascundeai detalii pe care le-am vazut abia dupa ce m-am apropiat la o rasuflare de el. I-am facut curatenie peste tot, am intrat in cele mai intime incaperi, am facut sa straluceasca si mese si cristale, am lustruit scara pe care acum si-ar fi rupt gatul orice femeie neprevenita, am pus flori in camerele moarte si am plecat intr-o zi, pentru ca ma plictisisem sa am exact ce stiam pe de rost. Nu i-am dat niciodata palmele deoparte, mi-am dat seama ca imi plac barbatii care par sa aiba niste raspunsuri, nu mereu intrebari la care sa raspund eu…
Am fost doar 3 zile la el, dupa care m-am mutat intr-un apartament cu vedere la mare.
In fiecare dimineata, cand deschid fereastra, ridic brusc mana dreapta si mult mai incet, mana stanga. Din obisnuinta, caci marea nu ma vede."
Niste raspunsuri - Mihaela Radulescu, Editura Polirom 2009.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu