Craciun. Batranul Mos.

Nici nu stiu cum sa incep...

Batrane, 

Sper ca n-o sa te superi ca-ti spun asa. La o adica, asta te face special. In anii trecuti nu ti-am scris nici o scrisoare. Dar ti-ai facut datoria, mai mult sau mai putin. In urma cu doi ani mi-ai dat un Craciun frumos. Cu persoane dragi, cu zambete si fulgi mari. Anul trecut insa mi-ai oferit cu totul altceva. Mi-ai dat caldura. Mi-ai dat ceai cald, plimbari prin zapada, si mi-ai dat o mare etapa a vietii, din care am invatat multe. Dupa cum a spus si el, cadoul meu de Craciun, a fost frumos. Acum insa nu mai am ce aveam atunci. Acum nu mai am pe nimeni langa mine, dar am mai multa bagare de seama. Am umpic mai multa minte, si-o experienta in spate.
Cand eram mica, imi spunea ca ii voi da dreptate. Se uita in ochii mei si spunea ca tu existi. Si radeam, si spuneam ca nu are dreptate. Acum insa... lucrurile s-au schimbat. Acum cred in tine Batrane. Cred in sentimentul asta de bine ce mi-l oferi. Cred in bucuria fulgilor de nea. Cred in dorinta de a nu mai fi singur, acum, cand vinul parca-i mai dulce si norii plang cu iubire. Dar nu-i la fel Mosule. Nu-i la fel de bine atunci cand nu ai cu cine sa te bucuri.
Ar trebui sa iti spun ce vreau. Hm... As vrea, cat as vrea... Dar nu depinde de mine. Pot sa lupt, pot sa tai lumea in doua, ca nu voi avea parte de iubire mai multa, nu voi avea parte de mai multa tandrete si de mai putina singuratate.
Am realizat ca aici nu trebuie sa mai fac nimic. Nu pot sa schimb nimic, nici dac-as face ceva, orice.
As vrea sa te intreb pe tine, poate stii Mosule. Cum? Cum sa faci sa primesti afectiune, cum sa faci sa fi mai putin singur? Cum sa faci astfel incat atunci cand te pui in pat seara, si realizezi ca esti singur, sa nu-ti mai dea siroaie de lacrimi pe ochi si sa intrii in panica? Cum sa fac Mosule, sa ofer atata iubire, exact atata de cat am eu nevoie, multa, multa, cuiva care are nevoie de ea? Cum sa fac sa primesc si eu la fel Mosule?
Cum sa faci sa schimbi ceva, orice, numai sa nu mai fie la fel. Sa nu mai vii acasa obosit, sa nu te pui sa doarmi, doar ca sa nu stai treaz, cum sa faci sa zambesti?
Nu vreau nici un cadou Mosule. Nu vreau nimic. Vreau doar putina tarie, putina tarie ca sa nu mai doara atat de mult. Vreau Batrane, macar pentru cateva momente, sa ma simt la locul meu. Vreau sa ma curpinda doua brate, sa beau vin fiert, sa nu mai conteze ca-i frig...
Si mai vreau ceva Mosule. Vreau sa-ti multumesc. Pentru ca e un inger in urma mea, care vegheaza fiecare pas ce-l fac. Si pentru ca nu a fost un clipa cand m-am indoit de el...
Am avut un an atat de plin Mosule... Un an cand am invatat sa lupt, sa plec fara sa ma uit in urma. Un an in care am simtit senzatii, regrete, bucurii si multe avalanse. Acum insa, am obosit. Acum doar stau, fara sa mai fac ceva, fara sa mai lupt.
Ma uit pe fereastra si vad alb. Vad ca a inceput iar sa ninga, iar aici e cald. Iau lucrurile asa cum vin, si incerc sa ma bucur de ele. Ce va mai fi, nu se stie...
Un suflet plin de iubire iti doresc si tie Batrane. Ca vin vremuri grele, si nu se stie ce va mai fi...

                                                           Mia

Iar voua, un Craciun in care sa nu fiti singuri, si muta speranta in inimi. Pana la urma, speranta nimeni nu ne-o poate lua.