Durere. Si ochi obositi. Si oameni "destepti" care-mi spun mie ce-i bine si ce nu.
Persoane care nu stiu ce inseamna responsabilitate si sacrificiu. Oameni care sunt obisnuiti sa faca doar ce vor, cand vor, cum vor si unde vor. Si m-am saturat sa ma prefac a e ok. M-am saturat sa spun.. "Okai, cum vrei tu." M-am saturat sa stau dupa fundul lor asa, de drag. M-am saturat sa am asteptari care nu sunt niciodata indeplinite.
Si da, m-am saturat sa tin teorii care nu ajung niciodata la urechile cui trebuie. M-am saturat sa explic de iubire, de sacrificiu, de puterea de a face un lucru doar de dragul celui iubit. M-am saturat sa incerc sa demonstrez lucruri banale. M-am saturat sa explic despre faptul ca atunci cand faci un angajament, inevitabil trebuie sa schimbi ceva.
"Acum imi salta sufletul de bucurie, iar peste doua zile renunt. Trezesti in mine bucurii, tristeti, fericire si agitate atat de mult incat mi-e frica ca voi exploda. Si nu va fi de bine."
Cati dintre voi n-au spus: "Azi nu fac asta pentru ca n-am chef.", "Maine nu merg acolo pentru ca nu-mi place.", "Peste o luna nu schimb nimic in viata mea pentru nimeni.", avand totusi pretentia ca ceilalti sa va pupe fundul in acelasi sclipitor mod cum o faceau mereu. Si culmea, e vorba mereu de persoanele care va iubesc. Nu, nu ne gandim la repercursiuni, la sentimente, la ce suflet gol lasam in urma, ne gandim doar la noi. Si atat. Si Doamne bine-i sa ranim atat de mult persoanele ce le iubim, ca apoi sa devenim noi insine victime si sa ne scuzam, si sa incercam sa luptam tot pentru binele nostru. Ca deh, ce conteaza ceilalti? Noua sa ne fie bine!
Mi-e greata. Mi-e greata de atitudini de dispret si regretul de pe urma. Mi-e greata de pupici trimisi exact in dos si de vorbe spuse pe la spate. Mi-e greata de voi, cei ce incercati ori sa ma-ndulciti, ori sa-mi spuneti.. "Daca iti convine bine, daca nu iar bine!" Zii sa mori tu ca nu-ti pasa. Spune ca nu-ti pasa de nimic, ca apoi sa vii si sa faci pe victima.
Am scos din suflet vise, dorinte si le-am pus pe tava. Si de fraiera, am asteptat acelasi lucru. Am uitat ca nimic din ceea ce pare a fi real, cu siguranta nu e. Am uitat ca nu voi ma definiti, am uitat ca nimic nu-i mai pretios decat sentimentul de reciprocitate. Si de unde, frate? De unde sa ceri daca nu exista?
"Nu-ti place cand ti se intoarce spatele, nu? Nu-ti place cand tot ce iubesti mai mult te respinge, asa-i? Atunci fa bine si gandeste-te. Sau nu. Oricum nu se schimba nimic. Probabil am nevoie de mai multa durere ca sa pot renunta. Sau cine stie?"
Ah, mi-e sufletul atat de incetosat incat nu mai caut nici o cale. Nici macar solutii nu caut. Caut doar un loc cald unde sa ma pot adaposti. Caut un refugiu. Nu vreu sa inteleg. Nu cred ca pot. Vreau doar sa pot sa "dorm", fara sa-mi pese daca ma mai pot trezi, sau nu. Sau mai bine spus, nici eu nu stiu ce caut, sau daca mai caut.
Si nu, nu-mi sunteti superiori. Cu nimic. Si nici nu veti putea fi. Pentru ca, vedeti voi, iubirea se simte, la fel ca si cuvintele. Ah, ce incerc aici? O las asa. Candva va fi bine. Cand? Asta nu se stie.
Persoane care nu stiu ce inseamna responsabilitate si sacrificiu. Oameni care sunt obisnuiti sa faca doar ce vor, cand vor, cum vor si unde vor. Si m-am saturat sa ma prefac a e ok. M-am saturat sa spun.. "Okai, cum vrei tu." M-am saturat sa stau dupa fundul lor asa, de drag. M-am saturat sa am asteptari care nu sunt niciodata indeplinite.
Si da, m-am saturat sa tin teorii care nu ajung niciodata la urechile cui trebuie. M-am saturat sa explic de iubire, de sacrificiu, de puterea de a face un lucru doar de dragul celui iubit. M-am saturat sa incerc sa demonstrez lucruri banale. M-am saturat sa explic despre faptul ca atunci cand faci un angajament, inevitabil trebuie sa schimbi ceva.
"Acum imi salta sufletul de bucurie, iar peste doua zile renunt. Trezesti in mine bucurii, tristeti, fericire si agitate atat de mult incat mi-e frica ca voi exploda. Si nu va fi de bine."
Cati dintre voi n-au spus: "Azi nu fac asta pentru ca n-am chef.", "Maine nu merg acolo pentru ca nu-mi place.", "Peste o luna nu schimb nimic in viata mea pentru nimeni.", avand totusi pretentia ca ceilalti sa va pupe fundul in acelasi sclipitor mod cum o faceau mereu. Si culmea, e vorba mereu de persoanele care va iubesc. Nu, nu ne gandim la repercursiuni, la sentimente, la ce suflet gol lasam in urma, ne gandim doar la noi. Si atat. Si Doamne bine-i sa ranim atat de mult persoanele ce le iubim, ca apoi sa devenim noi insine victime si sa ne scuzam, si sa incercam sa luptam tot pentru binele nostru. Ca deh, ce conteaza ceilalti? Noua sa ne fie bine!
Mi-e greata. Mi-e greata de atitudini de dispret si regretul de pe urma. Mi-e greata de pupici trimisi exact in dos si de vorbe spuse pe la spate. Mi-e greata de voi, cei ce incercati ori sa ma-ndulciti, ori sa-mi spuneti.. "Daca iti convine bine, daca nu iar bine!" Zii sa mori tu ca nu-ti pasa. Spune ca nu-ti pasa de nimic, ca apoi sa vii si sa faci pe victima.
Am scos din suflet vise, dorinte si le-am pus pe tava. Si de fraiera, am asteptat acelasi lucru. Am uitat ca nimic din ceea ce pare a fi real, cu siguranta nu e. Am uitat ca nu voi ma definiti, am uitat ca nimic nu-i mai pretios decat sentimentul de reciprocitate. Si de unde, frate? De unde sa ceri daca nu exista?
"Nu-ti place cand ti se intoarce spatele, nu? Nu-ti place cand tot ce iubesti mai mult te respinge, asa-i? Atunci fa bine si gandeste-te. Sau nu. Oricum nu se schimba nimic. Probabil am nevoie de mai multa durere ca sa pot renunta. Sau cine stie?"
Ah, mi-e sufletul atat de incetosat incat nu mai caut nici o cale. Nici macar solutii nu caut. Caut doar un loc cald unde sa ma pot adaposti. Caut un refugiu. Nu vreu sa inteleg. Nu cred ca pot. Vreau doar sa pot sa "dorm", fara sa-mi pese daca ma mai pot trezi, sau nu. Sau mai bine spus, nici eu nu stiu ce caut, sau daca mai caut.
Si nu, nu-mi sunteti superiori. Cu nimic. Si nici nu veti putea fi. Pentru ca, vedeti voi, iubirea se simte, la fel ca si cuvintele. Ah, ce incerc aici? O las asa. Candva va fi bine. Cand? Asta nu se stie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu