"Imi trec prin minte rupturi de vis. Imi amintesc o perdea portocalie prin care treceau razele
soarelui. Imi amintesc caldura din suflet si zambetul ce-l aveam pe fata. Parca ma priveam de undeva de sus si timpul s-a oprit in loc. N-aveam nici un motiv sa ma indoiesc, sa plec, sa plang. Eram pur si simplu fericita. Mi-am dat capul pe spate pana am intalnit cateva raze de lumina. Radeam, si-apoi ti-am privit chipul. Doamne... Asta mi-a fost primul gand. Ma gandeam cat de multe-ai schimbat in mine si ma gandeam daca-i real ce simt. Atunci am simtit ca traiesc cu-adevarat. "
Dureros, dar mi-e dor de-o stare in genul ala. De ce mai mi-e dor? De o zi cu un soare arzator. De-o clipa cand, atunci cand ma saruti, am impresia ca Pamantul o ia la fuga in jurul Soarelui. De barca aia din parc. De 11 iulie. De ziua aceea petrecuta in ploaie, in piata. De ultimul Craciun. De Madi. De un pahar de Martini cu lamaie. De Tom & Jerry pe care nu le-ntelegeam, dar le iubeam. De mirosul pielii tale. De copilarie. De noi. De "...atunci cand o sa fiu mare, o sa ma fac doctorita, ca tusi Camelia". Mi-e dor de inghetata de pepene. Si de Costinesti.
Mi-e dor de multe. Cert e ca va trece. Vor trece toate, si vom iubi din nou. Vom fi iar noi. Pana una alta, ce-ar fi sa raman eu cea optimista? Vor urma si zile mai bune, desi mi-e dor de tine. Pana data viitoare, il citez pe Silviutz... "Ma inclin, la revedere."
P.S: N-are cum sa nu fie bine!
soarelui. Imi amintesc caldura din suflet si zambetul ce-l aveam pe fata. Parca ma priveam de undeva de sus si timpul s-a oprit in loc. N-aveam nici un motiv sa ma indoiesc, sa plec, sa plang. Eram pur si simplu fericita. Mi-am dat capul pe spate pana am intalnit cateva raze de lumina. Radeam, si-apoi ti-am privit chipul. Doamne... Asta mi-a fost primul gand. Ma gandeam cat de multe-ai schimbat in mine si ma gandeam daca-i real ce simt. Atunci am simtit ca traiesc cu-adevarat. "
Dureros, dar mi-e dor de-o stare in genul ala. De ce mai mi-e dor? De o zi cu un soare arzator. De-o clipa cand, atunci cand ma saruti, am impresia ca Pamantul o ia la fuga in jurul Soarelui. De barca aia din parc. De 11 iulie. De ziua aceea petrecuta in ploaie, in piata. De ultimul Craciun. De Madi. De un pahar de Martini cu lamaie. De Tom & Jerry pe care nu le-ntelegeam, dar le iubeam. De mirosul pielii tale. De copilarie. De noi. De "...atunci cand o sa fiu mare, o sa ma fac doctorita, ca tusi Camelia". Mi-e dor de inghetata de pepene. Si de Costinesti.
Mi-e dor de multe. Cert e ca va trece. Vor trece toate, si vom iubi din nou. Vom fi iar noi. Pana una alta, ce-ar fi sa raman eu cea optimista? Vor urma si zile mai bune, desi mi-e dor de tine. Pana data viitoare, il citez pe Silviutz... "Ma inclin, la revedere."
P.S: N-are cum sa nu fie bine!
Un comentariu:
daca tu esti optimista mai pot zambii si eu, totu va fi bine..... si eu ma gandesc si mie dor de multe:( :*
Trimiteți un comentariu