2022

 Celui care m-a tinut de mana in 2022.

Celui care s-a asigurat ca nu ma opresc. Care, tinandu-ma de mana, m-a tras dupa el. Care a avut rabdare si intelegere mereu. Care n-a criticat, n-a obosit (nici macar cand abia se mai tinea pe picioare), nu s-a plans vreodata. In fata caruia imi vedeam gafele, dar care nu m-a facut vreodata sa ma simt prost pentru ele. 

Iti multumesc pentru rabdare si ajutor. Pentru intelegere neconditionata, pentru iubire fara margini, suport si daruire. Iti multumesc pentru ca mi-ai fost iubit si amant. Confident si prieten. Singurul care a contat. 

Pentru noptile lungi si zilele grele. Pentru "ce mai paci?". Pentru "te iubesc pana la eloliene". Pahare de vin si tigari fumate in balcoane. Pentru restul care vor urma. Pentru bucuria de a te avea. De a ma mandri cu tine si de a te urma pana la sfarsitul lumii. 

"Rămân aici, la poarta primelor săruturi

Rămân aici, unde am topit stângaci primul ghețar

Și mă gândesc cum dintrе tot ce-am strâns în brațe

Numai iubirea ta ardеa în roșu nuclear"

Ceilalti, au devenit ceilati. Toti ceilalti. Putini, dar buni. Tu, dragul meu, ai rupt bariere si mi-ai fost stanca atunci cand imi fugea pamantul de sub picioare. Ai ramas aici, cu cea mai calda inima din lume. Cu cele mai bune intentii si cea mai frumoasa iubire din cate mi-a fost dat sa vad sau simt. Pentru toate astea, iti multumesc. 

Singurului care a contat vreodata, bunului meu prieten, iubitului meu drag

Gratitude

 

 "Știi cum e, perfecționismul e greu. Nu poate fi ușor totuși sa iti doresti mereu sa fii mai bun."

         Are spatele drept, picioare frumoase și zambet pe buze. Paseste ferm si vorbește clar, fiind in acelasi timp delicata. Cum poți sa fii delicat dar ferm în același timp? Are unghiile înguste, degete subțiri și fine, precum o mână de fetiță care încă n-a ajuns la pubertate. Cu mainile ei fine ridica greutăți și da cu pumnu-n masă. Evident, fără sa dea efectiv cu pumnul în masa. Nu se plânge niciodată, chiar și atunci când nu mai poate, tot mai poate puțin. Nu îți arată niciodată care-i sunt părțile slabe și nu cunoaste cuvantul "nu pot".

         Lucrează cu oameni de tot felul. De la egoisti la îngâmfați. De la leneși la bârfitori. Lucrează cu oameni care au nevoie de confirmări, persoane care se tem sa se afirme, oameni prea plini de ei sau oameni goi pe dinauntru. Și le vorbește fiecăruia pe propria limba. Pentru ca-i citește dincolo de ceea ce ei afișează, le simte nevoile si-si face timp sa le dojeneasca rănile. Vede potențialul si-i ajuta să și-l atingă. Ascultă (cateodata mai bine decat un psiholog) și te face sa vezi soluțiile. Te învață sa iti intinzi aripile și iti pregateste drumul spre zbor. Sau mai bine spus, iti da șansa sa ti-l pregătești singur. Te învață sa cauți soluții și să rezolvi probleme.

 

         “Divinitatea ţi-a dat arme pentru a rezista la cele mai supărătoare întâmplări. Ea ţi-a dat măreţia sufletului, forţa, răbdarea, perseverenţa. Tu trebuie să te serveşti de ele. Ori, dacă te plângi, mărturiseşte că ai predat armele cu care ea te înzestrase. ." Epictet

 

           Te învață sa fii independent, însă cand îi ceri ajutorul se uita-n ochii tai și te asculta. Cat de rari sunt oamenii care asculta într-adevăr. Te ajuta fără ezitare, iar dacă, totuși, puteai găsi rezolvarea și singur, te îndruma sa o gasesti și fără ajutorul ei.

        Vede oportunitatea în orice situație și muncește din greu. Nu îi sunt străine situațiile dificile pentru că le-a gustat și ea. Cel mai probabil s-a lovit de ele și de multe altele în plus. Mult mai solicitante și cu apăsări grele pe umeri. Ceea ce e atat de intrigant la ea nu reprezinta faptul ca a simtit greul. Ci zambetul larg pe buze, pozitivitatea, entuziasmul specific omului naiv și neîncercat de viață. Și totuși, cum le poate avea? Nu doar ca le are, ci faptul ca pare ca le are necondiționat și le împarte și celorlalți.

De unde își iau super eroii puterea? Cum trec peste încercări fără sa para vreodată obosiți? Se spune ca un conducator inteligent își ia în subordine oameni mai buni decat el. Cum ar putea ea vreodată să-i găsească? Mi se pare aproape imposibil. Dacă te uiți însă la atitudinea ei, răbdarea și vorbele frumoase, n-ai crede ca lucrează cu oameni. Din contra, se vede ca a invatat sa îi iubească. Iubește oamenii, cu tot cu defectele lor, altfel n-as putea vreodată să îmi explic de unde izvorul asta de pozitivism. Pozitivism care nu a fost fals niciodată. Care nu ți-a fost servit pe tavă, doar așa, sub forma unor vorbe goale fără de conținut.

        

"Rezilienta nu înseamnă capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc. Nu mai revii același om. Rezilienta înseamnă sa înveți ceva din acel șoc, sa te adaptezi situației și să devii mai bun."

 

        Cred ca asta îi e țelul. Din orice situație și mereu sa devii mai bun. Sa ieși din zona de confort, sa te cunoști, să-ți fii critic și să te împingi sa devii mai bun.

Deși spuneam ca are capacitatea de a-ti vedea fricile, nesiguranțele sau frustrările din spatele vorbelor sau a atitudinii, n-o să-ți spună vreodată. Te vede complet, de parc-ar avea un radar în loc de ochi cu care te scanează din cap până-n picioare, nu te va face sa te simți mai puțin bun. Știe foarte bine cum sa pună problema, mai ales în cazul lucrurilor mai sensibile, si le da mereu de capat. Știi și tu că-ți știe gandurile de cele mai multe ori, dar simti parca ca n-o sa profite de asta vreodata. Sau va profita, dar pentru a scoate ce-i mai bun din tine, nicidecum pentru a-ti face rău vreodată. Parcă simți ca sunt in siguranta gandurile tale la ea.

      O vad în situații care pe mine mă încremenesc și care mă fac sa devin foarte defensiva. Situații enervante, atitudini nepotrivite, oameni obraznici. Cum o rezolva ea? Vorbește calm dar apăsat. Mangaie unde alții obișnuiesc să lovească. Pare ca nu se teme de nici o situație. Te intriga foarte des…  oare cum s-o fi gandit la asta? Oare cum reușește atat de bine să-și controleze emoțiile?

 

"Dintre toate lucrurile care sunt pe lume, unele depind de noi, iar altele nu. Cele care depind de noi sunt opiniile noastre, mişcările noastre, dorinţele, înclinaţiile şi aversiunile noastre – într-un cuvânt, toate acţiunile noastre.“ Epictet

 

        Are mereu spatele drept, spiritul tanar, cu o inteligenta emotionala cum rar ti-e dat sa vezi. Atunci cand te invarti in cerc obisnuieste sa te prinda de umeri si sa te scuture. Sunt momente cand ti-e greu sa accepti și primul gand ce-ți vine e "ce vrea de la mine?". Apoi mai trece puțin timp și după ce în sfarsit ești asumat, începi sa razi de unul singur. Evident, ii multumesti în gând.

 

"Oamenii valorează cât vor, unii au un preţ foarte mare, alţii foarte mic; fiecare valorează cu atât mai mult cu cât se respectă mai mult; consideră-te liber sau sclav, depinde doar de tine." Epictet

 

      Are un lipici la copii cum rar îți e dat să vezi. Iubește copiii atât de mult încât parcă toți o simt și se apropie precum un magnet să-i mulțumească pentru tot binele făcut. Se lăsa pe genunchi și vorbește cu ei de la egal la egal, lucru care-i vine atât de natural, încât nu pare să fi știut vreodată ce înseamnă sa fii adult.

 

       Față în față îi spui rar "mulțumesc". Iar cand o faci, iti dorești si speri să-ți citească și de data aceasta gândurile si sa inteleaga pentru cat de multe lucruri îi ești recunoscătoare. Pentru tot ajutorul oferit. Iar cel mai valoros ajutor, faptul că, voit sau nu, te-a ajutat fiind un model. Mentor. Exemplu de urmat. Si nu doar ție.

 

"Aceasta este legea binefacerii, între doi: unul trebuie să uite îndată că a dat, celălalt să nu uite niciodată că a primit." Seneca

 

"Nimic nu este mai onorabil decât o inimă recunoscătoare." Seneca

   

House upon the sand

 Cred ca, pana una alta, viata asta nu-i despre concedii. Fericirea nu-i despre cocktailul ce-l bei pe plaja si nici despre zambetul larg ce-l ai cand dansezi in miez de noapte.

Fericirea-i despre zambetul ce vi-l oferiti cand nu mai aveti forță sa va imbratisati. Cand amandoi ati face-o, insa o privire-i indeajuns. Fericirea-i despre muzica ce o asculti zi de zi. Despre drumul ce-l bati zi de zi pana la munca, somnoros. Despre modul in care reusesti sa te aduni, fara artificii si ovatii. 

Te aduni iar, iti zambesti in oglinda si iti mai faci o cafea. Acum, nu mai e despre facut poze. Acum traiesti mai potolit, fara prea mult rec. Mai mult play. Incepi sa razi cand realizezi ce avant aveai, de-atatea ori prostesc.

Te intelegi mai mult, te iubesti mai mult, inveti zi de zi sa fii mai bun. 

Iti lasi inima sa danseze, gandul sa zboare necontenit. Nu te mai urci atat de des noaptea la volan, dar si cand o faci nu e ca si cum ti-ar fi lipsit ca-n alte dati. 

Iubesti azi si maine, mananci un patratel de Milka cu Oreo si iti e de ajuns. Ochii lui albastrii care zambesc si mana calda. 

Was it hell or high water

 Gust amar de tigari si razboi. Oboseala si durere de cap. Bucurie scurta si epuizare. De avut nu prea avem nimic. Avem doar un prezent care vine impachetat in hartie roz patata de vinul varsat pe podea. Lacrimi imi stau ingramadite in spatele ochilor si se imbulzesc spre iesire fara sa stie ca usa-i inchisa. Ne clatinam pe picioare si incercam s-ascundem razboiul ce-l ducem pe umeri. Incercam sa rezistam, hai c-am mai dormit putin aznoapte.

Nu imi gasesc linistea interioara. Nu imi gasesc calea si butonul de reset. Poate ca la urma urmei nici nu exista unul.

Asteptam un nenorocit de concediu sa ne poata sterge mintile mancar pentru cateva nopti. Speram sa putem evada, sa nu mai simtim atata greutate pe umeri si tamplele gata, gata sa plesneasca.

Mi-e dor sa stau singura. Sa stau cu orele, sa scriu, sa-l aud pe Passenger si sa fie liniste.

Simt ca am intrat intr-un cerc nesfarsit, plin cu lucruri de facut si fara prea multe solutii la indemana. Cu mult prea multe doleante de indeplinit, temeri, sentimente de vina si neajunsuri.

Stai si te intrebi cum dracu faci sa iesi? Cum le opresti sa te mai oboseasca, cum sa reusesti sa nu mai fi atat de incarcat emotional. Seamana cu-n cutremur. Tii de bibelouri, te sprijini de usa, iti vine sa fugi dar trebuie sa rezisti. Mii de ganduri iti invadeaza mintea si nu gasesti cum sa mergi pe-o singura cale. Cum sa scoti toate emotiile alea afara fara sa ranesti, cum sa ierti si sa zambesti, cum sa mergi sa bei o cafea si sa te bucuri ca uite, e senin si soare.

Does it take courage to learn how to cry?

Mai aprinzi o tigara, incerci sa plangi din toti raunchii, si mergi sa bagi la spalat. Speri ca-n felul asta se vor linistii toate. Speri sa mai stergi inca una de pe lista, si incet incet sa mai scada din ele.

Vrei sa plangi pentru tot. Pentru c-ai vrea sa o ajuti dar n-ai cum. Pentru ca nu mai ai timp de ei deloc. Pentru c-ai vrea sa o iubesti cat de mult mai poti, dar trec zilele si tu nu dai nici macar un telefon. Pentru ca ai vrea sa nu-i mai pui in carca nimic. Pentru ca ai fost prea rea si te-a dorut mai mult decat ar fi trebuit. Plangi pentru ca nu intelegi de ce nu vine desi ti-o doresti mai mult ca orice. Plangi pentru ca simti c-ai esuat. Plangi pentru c-ai vrea sa-l iubesti mai mult si de multe ori n-o faci. Plangi pentru ca nu poti sa il ajuti, pentru ca simti ca vrei sa-l salvezi. Plangi pentru durerea ce-o simte. Pentru lacrimile ce le-a varsat si pentru ca nu l-a invatat niciodata sa se iubeasca. Plangi pentru ca ai fi vrut sa ii suni si n-ai facut-o. Pentru ca ti-e dor de ei toti, pentru ca stii c-ar fi trebuit sa faci mai mult. 

Plangi pentru ca nu stii ce piese-ti lipsesc ca sa nu mai scartai din toate incheieturile si sa nu te mai opresti la margini de drumuri care nu duc nicaieri.

Avem doar un prezent, pe care-l jucam la carti. Uitam cat de important e acum si ne pierdem in labirinturi imaginare. Mai aprinzi o tigara si incerci sa-ti faci mintea sa focalizeze. O ia la goana, se duce in locuri anapoda si te lasa pierdut, cu mainile pe langa corp nestiind incotro s-o iei. 

Imi va ramane mereu in minte seara aceea ploioasa, pe fotoliu. Fericirea la sticla de 2 litrisi maini calde. Mirosul din colna de lemne. Iepurii din cotet si biserica de pe deal. Prosoapele asezate perfect. Bucata de hartie care tine una inchisa la dulap.

Stingi tigara, mergi sa-ti oferi un orgasm si-apoi bagi la spalat. Poate, poate lista va deveni mai scurta.