Gust amar de tigari si razboi. Oboseala si durere de cap. Bucurie scurta si epuizare. De avut nu prea avem nimic. Avem doar un prezent care vine impachetat in hartie roz patata de vinul varsat pe podea. Lacrimi imi stau ingramadite in spatele ochilor si se imbulzesc spre iesire fara sa stie ca usa-i inchisa. Ne clatinam pe picioare si incercam s-ascundem razboiul ce-l ducem pe umeri. Incercam sa rezistam, hai c-am mai dormit putin aznoapte.
Nu imi gasesc linistea interioara. Nu imi gasesc calea si butonul de reset. Poate ca la urma urmei nici nu exista unul.
Asteptam un nenorocit de concediu sa ne poata sterge mintile mancar pentru cateva nopti. Speram sa putem evada, sa nu mai simtim atata greutate pe umeri si tamplele gata, gata sa plesneasca.
Mi-e dor sa stau singura. Sa stau cu orele, sa scriu, sa-l aud pe Passenger si sa fie liniste.
Simt ca am intrat intr-un cerc nesfarsit, plin cu lucruri de facut si fara prea multe solutii la indemana. Cu mult prea multe doleante de indeplinit, temeri, sentimente de vina si neajunsuri.
Stai si te intrebi cum dracu faci sa iesi? Cum le opresti sa te mai oboseasca, cum sa reusesti sa nu mai fi atat de incarcat emotional. Seamana cu-n cutremur. Tii de bibelouri, te sprijini de usa, iti vine sa fugi dar trebuie sa rezisti. Mii de ganduri iti invadeaza mintea si nu gasesti cum sa mergi pe-o singura cale. Cum sa scoti toate emotiile alea afara fara sa ranesti, cum sa ierti si sa zambesti, cum sa mergi sa bei o cafea si sa te bucuri ca uite, e senin si soare.
Does it take courage to learn how to cry?
Mai aprinzi o tigara, incerci sa plangi din toti raunchii, si mergi sa bagi la spalat. Speri ca-n felul asta se vor linistii toate. Speri sa mai stergi inca una de pe lista, si incet incet sa mai scada din ele.
Vrei sa plangi pentru tot. Pentru c-ai vrea sa o ajuti dar n-ai cum. Pentru ca nu mai ai timp de ei deloc. Pentru c-ai vrea sa o iubesti cat de mult mai poti, dar trec zilele si tu nu dai nici macar un telefon. Pentru ca ai vrea sa nu-i mai pui in carca nimic. Pentru ca ai fost prea rea si te-a dorut mai mult decat ar fi trebuit. Plangi pentru ca nu intelegi de ce nu vine desi ti-o doresti mai mult ca orice. Plangi pentru ca simti c-ai esuat. Plangi pentru c-ai vrea sa-l iubesti mai mult si de multe ori n-o faci. Plangi pentru ca nu poti sa il ajuti, pentru ca simti ca vrei sa-l salvezi. Plangi pentru durerea ce-o simte. Pentru lacrimile ce le-a varsat si pentru ca nu l-a invatat niciodata sa se iubeasca. Plangi pentru ca ai fi vrut sa ii suni si n-ai facut-o. Pentru ca ti-e dor de ei toti, pentru ca stii c-ar fi trebuit sa faci mai mult.
Plangi pentru ca nu stii ce piese-ti lipsesc ca sa nu mai scartai din toate incheieturile si sa nu te mai opresti la margini de drumuri care nu duc nicaieri.
Avem doar un prezent, pe care-l jucam la carti. Uitam cat de important e acum si ne pierdem in labirinturi imaginare. Mai aprinzi o tigara si incerci sa-ti faci mintea sa focalizeze. O ia la goana, se duce in locuri anapoda si te lasa pierdut, cu mainile pe langa corp nestiind incotro s-o iei.
Imi va ramane mereu in minte seara aceea ploioasa, pe fotoliu. Fericirea la sticla de 2 litrisi maini calde. Mirosul din colna de lemne. Iepurii din cotet si biserica de pe deal. Prosoapele asezate perfect. Bucata de hartie care tine una inchisa la dulap.
Stingi tigara, mergi sa-ti oferi un orgasm si-apoi bagi la spalat. Poate, poate lista va deveni mai scurta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu