Imi povesteste Passenger despre all the little lights care s-au stins si despre altele care-au prins viata cand iubesti. Mi se pare miraculos cat de tare ne deplasam. Ce viteze am prins si oare cum ne vom putea opri vreodata. Cand vom putea sa ne bucuram pe-ndelete de lucrurile care ne dau viata si cate zori vom prinde zambind, avand timp sa ne bem cafeaua. Cand ne vedem casa pe lumina, ziua?
Eu pe-a mea nu o mai recunosc. Ma surprinde cateodata cat e de frumoasa umpluta de lumina zilei, ce frumos se plimba soarele prin perdele si-n asternuturi.
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu