Ma intrebi mereu de ce nu stau locului. De ce nu-mi place nici gresia din bucatarie, nici cearsaful roz. Nu stii de ce eu caut parchet incalzit si cearsafuri albe.
Nu stii nici acum ca nu-mi place frigul. Dar, de fapt, nu-mi place sa stau intr-un loc care nu-mi ofera nimic. Ci fug mereu si mereu in alte locuri, adun zambete, nopti pline, lacrimi si gemete, adun sarutari si soapte. Si merg mai departe. Pentru ca, dupa cum inca nu ti-ai dat seama, eu nu pot sa stau locului. Eu alerg mereu, si desi privesc in urma, nu incetinesc. Sa nu crezi ca nu ma opresc.
Ma opresc de multe ori, dar tu nu ma vezi. Ma opresc doar noaptea, cand sunt doar eu cu mine. Atunci pun frana si ma uit in jur. Daca vad din nou aceeasi gresie rece, pornesc iar...
N-o sa ma opresc. N-o sa ma opresc decat atunci cand va fi cald la mine-n suflet si sufletul imi va fi plin.
Privesc in fata si nu stiu ce ma asteapta. Gonesc spre un viitor care imi e necunoscut si care are miros de fericire. E un viitor bazat pe nu-stiu-ce, dar pe care mi-l doresc al dracului de mult, tocmai pentru ca e asa. Tot ce stiu acum e ca timpul se scurge al dracului de repede, fie asta si pentru ca nu stau in loc. Iar eu ma uit bine de tot in jurul meu. Pentru ca stiu ca voi tanji mai tarziu dupa vremurile astea.
"Inebunesc de ciuda ca nu pot sa-l ajut. Si as face orice, subliniez ultimul cuvant, doar ca sa-l stiu fericit. Dar, pentru ca nu pot sa fac nimic, imi tin speranta ca va fi bine mai incolo. Intr-adevar bine."
Just wait a little bit girl. Just a little bit. It will be warm and your eyes will shine. Just a little bit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu