A trecut inca o zii.. Parca a trecut o luna..
Mi`am recitit insemnarile.. doar ca sa ma autoincurajez..
Cand nu esti aici.. incerc singura..
Doar ca nu prea functioneaza autoincurajarea asta..
Nimeni nu mi`a zis ca va fi usor..
Desi acum de multe ori am senzatia ca nu mai e loc de dat inapoi..
Ziua trece cum trece..
Cu scoala asa si asa.. da` stiu ce pot..
Dar seara.. ca de obicei ma simt total descurajata..
Am nevoie de o vorba buna..
Am nevoie sa stiu ca totul va fi bine..
Nu stiu daca e de dorul de tine..
Teama ca vom vorbi mai putin..
Sau idea ca era mai bine daca nu se intamplau toate astea..
Dar stiu ca nu mi`e usor acum..
Nu mi`e usor sa trec peste asta..
Dar am invatzat ca sunt lucruri pe care le poti avea doar daca stii sa stai departe de ele.. Facand greseala sa le cauti.. le pierzi...
Stiu ca te`am pierdut.. chiar daca nu te`am avut niciodata..
Stiu ca inca mai am urme vizibile de copila in mine..
Si mai stiu ca mai mult de atat nu pot face..
N`as vrea sa se fi ajuns aici.. crede`ma..
Incerc tot timpul sa alung de la vedere iadul asta numit depresie..
De ce zambesc?..
Ca sa imi demonstrez ca se poate..
Chiar daca e un zambet fals..
Sau pentru ca realizez cat de mult insemni pentru mine..
Si atunci.. cu tarie in suflet.. inchid ochii si Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi te`a dat..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu