Don`t know how.. don`t know why..

Ora 1:24 AM..
Ochii mult prea obositi si eu mult prea plina de ganduri..
Incerc sa scriu ceva.. ceva care sa aiba un sens doar pentru ca simt nevoia de a scrie..
Nu prea am idee despre ceea ce vreau sa scriu..
Ma rescolesc prea multe regrete si intamplari..
Din atatea nu gasesc nici un subiect demn de a fi prezentat aici.. acum..
Sau poate am impresia ca nu tot timpu mai am rabdarea aceea de a analiza toate momentele clipa cu clipa..
Sau poate ca incerc sa nu`mi pese..

Stiu.. esti mult prea rece si confuza in povestea asta..
Stiu ca ghiozdanul pe care trebuie sa il porti de atata timp in spate a reusit sa te traga in jos..
Dar mai stiu si ca nu vreau sa mai aud tipete si usi trantite..
Mai stiu ca nu vreau sa aud toate acele vorbe..
Si categoric stiu ca nu vreau sa mai traiesc cu nelinistea asta in suflet!

Imi pare rau ca nu`mi mai amintesc ultima data cand i`am zambit unui om din suflet..
Imi pare rau ca bratele acelea care ar trebui sa fie undeva in jurul meu probabil sunt acum prea ocupate pentru sentimentalisme..
Sau poate nici nu`mi observa ploaia din suflet..
Poate ca inca nici nu stiu de existenta mea..

As vrea sa fiu iar eu.. cea care face orice fara sa`mi fie frica de obstacole..
As vrea sa fiu mai puternica..
As vrea sa fiu iar eu cea care infrunta viata cu zambetul pe buze..

Recunosc.. am avut o zi oribila..
Simteam ca lumea se duce pe langa mine..
Aveam impresia ca toate privirile sunt atintite spre mine si ma urmareau..
Aveam impresia ca am devenit o nebuna in aceasta lume si simteam cum mainile mele tremurau incontrolabil..
Cand am ajuns langa bancuta..
Cand am auzit incet vocea ta am izbucnit in plans..
Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraz, dar nu m`am gandit nici o clipa sa ma opresc din tot ce faceam..
Pana la bordura aceea parca n`am fost eu..
Frigul acela a fost o ocazie buna ca sa mai trag de timp..

Atunci nu vroiam sa te vad..
El era singurul care ar putea sa imi dea putere..
El a reusit oricum..
Atunci nu vroiam sa aud de termenul "acasa"..
Atunci furtuna era mult prea puternica pentru a incerca sa o controlez..

Ca si una din acele zile in care nu as regreta daca m`as intinde putin pe sinele unui tren si as astepta ca el sa vina..
Azi a fost o zi in care incercam sa nu`mi pese..
Am vrut sa uit de mine si de viata mea..
Cu starile astea si cu tzigarea in mana parca nu mai simt durerea aia ala tuturor taieturilor.. al cicatricilor.. si loviturilor sub centura..

As vrea sa pot scrie tot ce simt..
Doar ca nu stiu ce simt.. nu stiu ce vreau acum..
Mi`e greu sa vad ca nimeni nu e langa mine..
Is doar eu.. un mess deschis degeaba.. si o pagina de blog deschisa tot timpul..
Poate ca nu realizez ca mai sunt si alte persoane care imi sunt alaturi.. dar sincer.. parca acum nu vreau sa ii vad.. simt.. si sa ii apreciez la adevarata lor valoare..
Mi`e greu sa vad ca timpul trece si tot timpul am senzatia ca eu stau in loc..

"sippin` whisky out of bottle.. not thinking `bout tomorow"..
Suna minunat nu?
De ceva timp tot imi vine sa plang.. asa.. din orice..
Dar pana la urma nu plang..
Raman asa tacuta si parca doare mai rau tacerea asta..

Vreau zapada..
Vreau frig..
Vreau patine.. si o ciocolata calda....:)
Si pe tine..

Destinul mi te duce in cale.. pana la un moment dat..
Cand toate parca se intorc cu c*ru in sus..
Urasc asta..
Va trebui sa il fac eu sa mi te aduca aproape..
I mean.. just here.. with my head on your shoulder..
Tears rolling from my eyes..
Just all the shit we usually talk `bout..
All the things that make me laugh..
And the moments when I`m sure that nothin`s better than a hug from you..

Si pentru ca n`am apucat sa`tzi spun..
Good night my angel..