Suflete pereche

 Am realizat un lucru foarte important. Am realizat cat de mult ne mintim singuri crezand in Fat Frumos. 

Ne place o poveste siropoasa pentru ca tindem la ea. Pentru ca toti ne-am dori pe cineva sa ne salveze. Adevarul este ca "predestinati" nu exista. Stii ce exista in schimb?

Potrivire. Munca. Dorinta de a nu-l obosi. Dorinta de a-i oferi lumea la picioare. Cantarirea lucrurilor in asa fel incat niciodata niste rahaturi sa nu devina importante.

Depinde de noi sa facem o relatie sa functioneze. Sa ii spunem stop cand nu ne mai recunoastem in oglinda. Sa tratam mereu cu respect. Sa nu credem ca ni se cuvine totul.

Traiesc o poveste de dragoste cum doar mi-am imaginat, dar care nu mi-a fost dat sa vad vreodata. Ma simt inteleasa, sprijinita, iubita, rasfatata, cea mai norocoasa. Simtindu-ma asa pentru prima data, mi-am pus intrebarea: "daca ma voi culca pe o ureche? Daca imi va pasa mai putin? Daca voi fii mai putin atenta?". Am realizat ca imi e imposibil. Am invatat sa pretuiesc lucrurile mici, un pahar de vin pe ploaie, o poveste despre fotbal sau ierarhie, o criza de ras intr-o dupsmasa sau cartofi prajiti la 2 noaptea.

Suflete pereche nu exista... Mai putin la noi.