Durere de ochi. E mai mult ceata decat soare, dar bine-i si-asa. Imi vine sa-mi dau cate un bobarnac pentru fiecare data cand stiu ca urmeaza sa gresesc, dar nu ma opresc, nici macar nu franez. Am minunatul dar de a accelera in situatiile periculoase.Si ma trezesc asa, la 10 metri in aer. Si ma gandesc ca poate asa trebuia sa fie, incep si gasesc motive pentru care lucrurile n-au functionat. Iar dupa un timp realizez ca daca nu faceam asa, daca imi asumam riscurile ca orice om normal, nu eram eu. Daca stateam in zona mea de comfort ramaneam la fel ca orice om, anost, fara a avea curajul de a paria totul pe o singura carte.
Si stiu ca-i al naibii de periculos. Acum nu am pierdut nimic. Decat niste posibilitati. Dar s-ar putea ca pe viitor sa pierd si mai mult, sa pierd chiar tot. Si-atunci unde mai e teama aia? Si adrenalina? Si dorinta de a face ceva?
Daca nu exista posibilitatea de a pierde ceva, si a castiga altceva, fiecare om e curajos. In schimb, eu tind sa cred ca asa a fost mai bine.
Am in trecut o vara plina. O vara cand am cunoscut si dezamagire, si dorinta si soare, toate la un loc. A trecut un an in care am sarit cateva trepte. Nu le-am urcat pe rand, ci le-am sarit dintr-o data, ca apoi sa imi rezerv timp sa ma intorc cu privirea inapoi si sa ma privesc. Si nu-mi pare rau deloc.
Vine din nou iarna. O iarna rece, dar una plina de lumina, tind sa cred. Lucrul la care ma gandeam tot timpul cand iarna batea la usa era daca voi avea cui sa tin de cald.
Acum, anul acesta n-o sa ma mai intreb asta. Anul asta ma gandesc la liniste. Si la faptul ca daca Fat-Frumos al meu stie unde sunt, si daca e al meu cu adevarat, va veni la mine.
Ceea ce ramane in fond, doar o pereche de maini reci tinand o cafea calda cu lapte si niste ochi caprui ce sclipesc.
"Well, except for a few small bruises,cuts,and scars,well,I'm fine.Thank you for asking."
Let`s oper our hearts and start to love. Good things might happen. Winter, here we are, hurry up and make us better.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu