Vreau tot sau nimic de maine.

Azi am vazut o alta versiune a vietii mele. Cea mai veche. Am vazut ca pot sa mai simt fiorii cand ascult o gramada de tineri cantand. Am vazut ca pot fi si apreciata.
Si nu conteaza daca pan-acum n-am vazut asta. Conteaza ca acum stiu ce-mi doresc. Imi doresc iubire, imi doresc respect. Imi doresc apreciere, la fel de mult cat am oferit.
Is tanara. Am viitorul inainte. Si nu vad de ce m-as descuraja sau de ce m-as oprii sa ma multumesc cu indiferenta si cu rasfat. Stiti cum e? E ca si atunci cand te saturi sa-i ajuti pe ceilalti. Si incepi dintr-o data sa realizazi ca te-ai lasat pe tine pe ultimul loc. Pentru a oferii. Ce? Iubire. Cui? Cui n-o stie aprecia. Vreau sa conduc. Vreau sa dansez, sa rad, vreau sa pot iubii din tot sufletul. Vreau sa-mi fie apreciata iubirea.
Daca altora le-a fost greu, atunci ce sa mai spun eu? Imi stau marturie toate lacrimile, toate sacrificiile si toate noptile cand nimeni nu mi-a fost alaturi.
Da, imi doresc un barbat care stie ce inseamna iubire. Imi doresc un barbat care sa vrea sa se distreze cu mine, care vrea sa iasa cu mine. Imi doresc un barbat caruia sa nu-i fie rusine sa stea cu mine si sa spuna ca ma iubeste. Imi doresc pe cineva langa mine care vrea sa accepte noi provocari, si nu fuge. Imi doresc pe cineva care e in stare sa ia viata in piept si sa faca lucruri noi. Imi doresc pasiune, iubire, fiori, nerabdare, momente incitante, distractie, fericire si atentie. Si dac-am gresit am incercat sa-mi repar greseala. Si daca am pus iubirea pe primul loc a fost pentru ca am vrut sa dau tot ce am mai bun din mine ca sa arat cat de mult pot sa iubesc.
Si se pare ca n-am facut bine. Chiar deloc. N-am facut bine in cazul de fata.
Pentru ca m-am ales cu regrete, amintiri, si-atat.
Ei bine, Maria... e cazul sa-ti amintesti ce-ti doresti.
Va fi si mai bine!

Iubiiiiii

"Imi trec prin minte rupturi de vis. Imi amintesc o perdea portocalie prin care treceau razele
soarelui. Imi amintesc caldura din suflet si zambetul ce-l aveam pe fata. Parca ma priveam de undeva de sus si timpul s-a oprit in loc. N-aveam nici un motiv sa ma indoiesc, sa plec, sa plang. Eram pur si simplu fericita. Mi-am dat capul pe spate pana am intalnit cateva raze de lumina. Radeam, si-apoi ti-am privit chipul. Doamne... Asta mi-a fost primul gand. Ma gandeam cat de multe-ai schimbat in mine si ma gandeam daca-i real ce simt. Atunci am simtit ca traiesc cu-adevarat. "
Dureros, dar mi-e dor de-o stare in genul ala. De ce mai mi-e dor? De o zi cu un soare arzator. De-o clipa cand, atunci cand ma saruti, am impresia ca Pamantul o ia la fuga in jurul Soarelui. De barca aia din parc. De 11 iulie. De ziua aceea petrecuta in ploaie, in piata. De ultimul Craciun. De Madi. De un pahar de Martini cu lamaie. De Tom & Jerry pe care nu le-ntelegeam, dar le iubeam. De mirosul pielii tale. De copilarie. De noi. De "...atunci cand o sa fiu mare, o sa ma fac doctorita, ca tusi Camelia". Mi-e dor de inghetata de pepene. Si de Costinesti.
Mi-e dor de multe. Cert e ca va trece. Vor trece toate, si vom iubi din nou. Vom fi iar noi. Pana una alta, ce-ar fi sa raman eu cea optimista? Vor urma si zile mai bune, desi mi-e dor de tine. Pana data viitoare, il citez pe Silviutz... "Ma inclin, la revedere."
P.S: N-are cum sa nu fie bine!