Buna dimineata. Te iubesc.

Dimineata racoroasa si cafea dulce cu lapte. Viitor care bate la usa. Par lung si voce de ciocolata.

Atat.

Imi e bine.

In love with my stranger. My angel.

Cum era vorba aia.. "Apare cand nici nu te astepti.."?

Atunci.. Bine ai venit , strainule.

Si nu mai conteaza...
Incepusem sa ma plang de cat de nasoala e viata mea, de cat de mare ghinion au unii si cat de nenorociti sunt altii.
Si-apoi mi-am dat una peste cap. Si la propriu si la figurat.

Am o viata frumoasa. Frumoasa pentru ca indiferent cat e de mare groapa cu noroi in care ma aflu, pana la urma reusesc sa nu mai vad partea proasta.

Stau in noroi pana la subrat si incep sa rad. Si dau din maini si cant. Si-asa ies mereu din groapa aia nenorocita. Razand, iubind, flirtand, simtindu-ma bine in pielea mea.
Si desi acum m-a lovit mai rau ca niciodata, am asteptat. M-am asigurat ca nu ii umplu de noroi si pe cei de langa mine, ca nu cumva sa imi fie si mai rau vazandu-i si pe ei murdari, si am reusit sa ies cu capul sus.
Pentru ca e una din verile mele, cu adolescenti dansand in ploaie, cu paine cu ou facuta la 3 noaptea, cu iesiri "pa" fantana si rasete.

M-a lovit. Destul de tare incat o periada sa adorm cand deja e zi afara, pe aceeasi parte a patului, rugandu-ma la zei sa inceteze gluma asta proasta.
Si-apoi ma gandesc ca daca n-ar fi fost situatia asta, poate n-as fi invatat atatea, poate n-as fi ajuns sa constientizez atatea.

"Regret. Regret ca am fot destul de imatura sa imi ia atat ca sa-mi dau seama ca fac pe cineva sa sufere. Regret ca a trecut atat de mult timp, si n-am avut pana acum puterea sa ma opresc. In schimb, ma gandesc ca poate se va indragosti o femeie cu capul pe umeri de zambetul si de rasul lui. Una care sa-l si merite. Sper ca pe viitor sa-ti fie mai bine decat ti-a fost cu mine copile. Chiar sper."

In momente de genul asta nu mai e nimic de spus. Bere-checked. Carnaciori-checked. Oameni nebuni-checked.
Pa Iuresh, frate!

Credeai ca o sa doara.

Nu te asteptai.

Al naibii, mereu te ia prin surprindere.

Nu te asteptai sa te loveasca iar atat de dur. In schimb te asteptai sa cazi. Sa te doboare atat de tare la pamant incat sa te chinui sa respiri. Si totul parea cuprins din aceasi film prost si vechi. Ti-a afectat toata nenorocita asta de viata, te-a facut sa cazi si ti-a dat palme. In schimb, te-ai socat tu pe tine..
Priveai ploaia aia de necontrolat, erai obisnuita sa te doara, sa scoata tot din tine, in schimb erai uimita ca nu o face. Nu mai durea atat.
A fost durerea aia de inceput, reactia aia de autoaparare care e prezenta mereu, si atat. Pentru ca, nu-i asa, tu ai putut mereu.

Pentru ca am visat. Am visat cu ochii deschisi o zi intreaga, lucru care mi-a dat o tarie al dracului de mare.
Stiu ce vreau. Stiu ca pot ajunge acolo. Stiu ca nici tu, nici nimeni altcineva nu ma va putea opri sa fiu fericita. Pentru ca vara asta, fie ea cu bac picat, oparatii si dureri de cap, e vara mea. Care ma construieste in continuare, care ma face sa vreau, sa stiu ca pot.

Iar tu madam, ei bine tu esti singura care a pierdut in jocul asta de rahat. Vei vedea.

Iar tu,.. tu indragosteste-ma de tine iar, si iar, si iar...Si hai sa facem de mancare si apoi sa mancam la restaurant, hai sa facem sex acum, aici,

oricand, oriunde. Hai sa dormim doua zile si-o noapte. Hai sa ne imbatam, hai sa ne batem cu perne, hai sa ne iubim.

Strong women, stronger love.

• 

E vorba de acea femeie care te face sa-ti intorci privirea pe strada dupa ea. Nu e frumoasa pentru ca e frumoasa la propriu, ci pentru ca iti inspira frumusete, sensibilitate, putere si incredere. Pentru ca in momentul in care privirea ta intalneste privirea ei, pentru o secunda ti se opreste respiratia.

Nu arata ca si un fotomodel, dar tu o vezi cea mai frumoasa. E frumoasa cand poarta esarfe si ochelari de soare, blugi stramti si tocuri sau conversi si sapca.
E frumoasa pentru ca e greu de deslusit, pentru simplitatea ei, pentru sufletul de copil pe care il are, pentru ca apreciaza arta si nu injura, pentru ca parfumul ei te ameteste cand treci pe langa ea, pentru ca nu raspunde la fluieraturi pe strada, pentru ca nu se crede o printesa, pentru ca stie ce inseamna munca, pentru ca pur si simplu ti se pare cea mai frumoasa femeie din lume..
E acea femeie care stie ca nu e niciodata prea tarziu sa stralucesti, e aceea care nu se crede indispensabila, e cea care stie ca atunci cand cheltuiesti banii tai e altfel, e femeia care se inconjoara doar de calitate, e cea care e mandra de mentorul ei, e femeia responsabila, dar si cea care stie paria totul pe o carte, e femeia cu vise, e femeia care iti va canta noaptea la 5 pe banca in parc, e cea care te va lovi cu o perna in cap pentru ca ai trezit-o prea devreme..
Peste tot in jurul nostru se afla astfel de femei puternice. Sunt puternice pentru ca nu le poate dobori orice adiere de vant. Sunt puternice pentru ca invata sa fie independente, pentru ca nu asteapta niciodata lucruri materiale, pentru ca isi vor gasi mereu puterea de a zambi, chiar daca de multe ori nu pot s-o faca decat cu sufletul.
Singurul lucru ciudat la ele e faptul ca au o slabiciune. Au o slabiciune pe care o tin ascunsa inauntrul lor si se roaga ca nu cumva sa cada prada ei. Acea slabiciune e... iubirea.
In momentul cand femeia noastra incepe se iubeasca, cu sufletul si cu toata fiinta ei, s-a transformat.
Din acea femeie puternica poate deveni o persoana care face sacrificii de pe urma carora sufera, poate deveni acea persoana care accepta lucruri anormale, care in absenta iubirii nu le-ar accepta nimanui, poate deveni o victima a propriei frumuseti.
Nici un lucru nu poate sa schimbe o femeie mai mult decat o face iubirea. Pentru ca in momentul in care acea femeie incepe se iubeasca, totul in lumea ei se schimba. Pentru ca iubeste prin flori, iubeste prin zambete fugare si atentie, iubeste prin devotament si nebunie.
Pentru ca desi de multe ori iubirea o intoarce pe toate partile, desi plange nopti pentru a-si apara sentimentele, desi isi trece peste cuvinte si principii, desi ea se ocupa de majoritatea lucrurilor care trebuiesc rezolvate, tot sustine ca El e barbatul in casa, pentru ca il pune pe sufletul ei pereche pe primul loc chiar daca stie ca greseste, ea inca iubeste. Iubeste cu dorinta unui suflet care n-a cunoscut niciodata fericirea, cu zambetul si inocenta unui copil, cu ravna si puterea unui om matur.
Asa e iubirea. Daca nu te intoarce pe toate partile, daca nu te rascoleste pana la oase, daca nu iti taie respiratia si iti da aer, daca nu iti da aripi si apoi te face sa te prabusesti, nu e iubire.
Intrebarea este.. de ce?
De ce femeile acestea nu isi mentin pozitiile si cad prada propriilor lor slabiciuni?
Raspunsul e simplu. E singura treapta care le desparte pe aceste femei de perfectiune. E lucrul care le desparte de perfectiune, le intregeste, le da rost. Pentru ca si acele femei au defecte. Iar defectul lor cel mai mare este faptul ca iubesc. E faptul ca indiferent cat de frumoase ar fi, nu sunt la fel de frumoase ca si atunci cand iubesc. E cel mai frumos si cel mai complex defect al lor. Pentru ca se daruiesc complet, iubesc cu mintea, cu sufletul, cu lacrimi si dorinta.
Rezultatul este acesta. Pana si cele mai puternice femei nu sunt destul de puternice incat sa nu iubesca pe nimeni, dupa cum ne invata si un citat al lui Paler.

Pentru ca asta e modul in care ne schimba iubirea. Ne face mai copii, mai rai sau mai ascultatori. Ne intrageste, ne ucide si tot ea ne da viata.

La multi ani!

La multi ani copila. La multi ani copilariei din tine care nu de multe ori infloreste, la multi ani viselor tale de copil care nu inceteaza sa apara mereu, la multi ani zambetului tau pueril care-ar face bine sa ramana acolo ani la rand, la multi ani lacrimilor de fericire, la multi ani melodiilor cantate din suflet, la multi ani prieteniilor de-acum, la multi ani privirii care incalzeste, la multi ani scumpa mea..

La multi ani mie, si tie, si tie...

Daca..

Daca eram o luna, as fi fost – August
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost – Vineri
Daca eram o parte a zilei, as fi fost – Dimineata
Daca eram un animal marin, as fi fost – Calut de mare
Daca eram o directie, as fi fost – Inainte
Daca eram o virtute, as fi fost – Dragostea
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost – Marie Curie
Daca eram o planeta, as fi fost – Marte
Daca eram un lichid, as fi fost – Apa
Daca eram o piatra, as fi fost – Rubin
Daca eram o pasare, as fi fost – Colibri
Daca eram o planta, as fi fost – Lalea
Daca eram un tip de vreme, as fi fost – Ploaie de vara
Daca eram un instrument muzical, as fi fost – Chitara
Daca eram o emotie, as fi fost – Iubire
Daca eram un sunet, as fi fost – Zgomotul valurilor
Daca eram un element, as fi fost – Hidrogen
Daca eram un cantec, as fi fost – Vama veche - VST
Daca eram un film, as fi fost – Sweet november
Daca eram un serial, as fi fost – Lie to me
Daca eram o carte, as fi fost – Mircea cartarescu _ De ce iubim femeile?
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost – Sara
Daca eram un fel de mancare, as fi fost – Crema de zahar ars
Daca eram un gust, as fi fost – Dulce
Daca eram o aroma, as fi fost – Vanilie
Daca eram o culoare, as fi fost – Mov
Daca eram un material, as fi fost – Matase
Daca eram un cuvant, as fi fost – Dragoste
Daca eram o parte a corpului, as fi fost – Inima
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost – Zambet
Daca eram o materie de scoala, as fi fost – Geografie
Daca eram un personaj din desene animate, as fi fost – Louie
Daca eram o forma, as fi fost – Romb
Daca eram un numar, as fi fost – 4
Daca eram un articol de imbracaminte, as fi fost – Tricou
Daca eram tu... nu plecam.

Fraier. Fraiere

"Nu pot să mă opresc, nu pot să renunţ la singurul vis care l-am avut vreodată - să lupt cât e nevoie pentru acel singur, unic, lucru bun care mi se va întâmpla, şi să nu-i dau drumul niciodată.

Nu asta vrei şi tu? Ştiu că asta vrei, ai fi nebun să nu o faci, dar îţi e frică, mult prea frică să porneşti măcar pe drumul ăla. Stai pe loc şi afişezi mândru un zâmbet atât de fals încât te doare să ştii că îţi reflectă goliciunea sufletului. Laşi anii să treacă şi speri cu disperare că o să cadă din cer o ploaie de fericire şi pentru tine într-o zi, speri că vei fi acolo să o prinzi şi îţi repeţi obsesiv că o să fie bine, doar pentru că aşa ai auzit – dar nu faci nimic, absolut nimic, speri, visezi şi îţi iroseşti dorinţele în stele căzătoare. Ştii când o să te doară cu adevărat tot timpul ăsta pierdut? Când n-ai să mai ai timp. Vezi, asta uiţi, că aici anii se numără mereu, lumea nu stă în loc nici pentru fericirea, nici pentru iubirea, nici pentru durerea ta, iar sângele, cu toate amintirile şi fiinţa ta, îţi curg prin vene exact până când nu o mai fac – ziua aia vine, vine şi te lasă cu un gol mai mare decât tine, şi cu prea multe regete. Păcat, nu? Mare păcat că îţi sclipea viaţa în faţa ochiilor, iar tu nici n-ai văzut-o.

N-am să fiu ca tine, căci asta mi-am promis-o. Am să merg pe un drum întotdeauna nesigur, dar am să ştiu într-un final că a fost drumul meu, iar în el mi-am pus tot curajul, şi ceva mai mult – inima. Mi-am aruncat mereu inima în poveşti ce promiteau “pentru totdeauna”, dar s-a lovit de timp si de un spate întors. Eu n-am învăţat să am grijă de ea nici astăzi, iar pe tine nu ştiu cât de mult te-a interesat, nu ştiu dacă ai observat vreodată cum se rupea în faţa ta, cu un oarecare zâmbet, căci ştia că îţi va fi mai bine.

Si ai stiut, ai stiut foarte bine, ca efectiv nu aveai ce sa faci ca sa te las...cu o singura exceptie.
Ai fost destul de tampit si m-ai cunoscut, se pare, destul de putin incat sa nu stii ca sunt genul de persoana care ramane langa cel pe care il iubeste orice ar insemna asta, pana in momentul in care i se spune in fata "pleaca". Vezi tu, fraiere, din toate greselile tale, nenumaratele tale greseli, asta a fost cea mai mare.

P.S: ti-am spus ca daca iti promit ceva, asa o sa fie? Fraiere, nici pe asta n-ai crezut-o.. "

via Vin rosu si mult calm

Busy for a while. See you soon.

So let`s roll baby!

Just haven`t met you yet...

Inca tanjesc. Tanjesc dupa noptile ochilor lui, dupa zambetul ce-l aveam inainte sa adorm, dupa zambetul de copil ce-l avea, dupa merele verzi ce parca erau mai bune daca erau de la el, dupa drumurile cu taxiul care pareau infinite pana ajungeam la el.

Dar nu-l mai iubesc. Nu-l mai iubesc pentru ca asta e una din acele povesti pe care inainte nu le intelegeam, dar acum stiu ca trebuiesc puse la pastrat pe raftul cu "asa a fost sa fie". Si da, iubirea trece. Trece mai greu decat a aparut, dar trece.

Si-o sa mai iubesc. Fara vreo frica, fara vreo indoiala, fara sa ma gandesc ca "toti sunt la fel...", pentru ca stiu ca nu-i asa.

Am parte zilnic de incercari mici si din cand in cand de incercari umpic mai mari. Si-am descoperit ca pana la urma singura incercare reprezinta de fapt doar aceea care tine de optimismul meu. Incercarea de a nu uita cine sunt si de a tine minte ca indiferent de orice, daca eu lupt, nu voi pierde niciodata. Si daca voi pierde, voi pierde doar lucruri care mi-au fost oferite pentru o perioada scurta de timp, sau lucruri care nu mi-au trebuit.

Si nu regret ca inca imi dau lacrimile la tot ce-nseamna iubire, nu regret ca imi reverv dreptul de-a fi fericita prin propriile mele metode.

...

Imi vine din cand in cand sa plec. Sa plec fara sa dau explicatii, sa bat strazi tragand dintr-o tigara tare, sa ascult muzica buna, sa-mi fie putin frig. Si-i atat de bine sa te intorci noaptea, sa-ti gasesti locul in niste asternururi de culoarea visinie, si sa adormi fara sa-ti mai fie capul plin de ganduri.

...

And I promise you kid that I`ll give so much more than I get... Hmm, I just haven`t met you yet...

P.S.: Mai cateva zile, si scap si de bolovan.

Orgasm ideal. Saptishpe mii. Pahar. Tigara.

Am realizat ca sunt o puternica. Pentru tot ceea ce am facut, pentru faptul ca mi-am sustinut dorintele si ideile in pofida altor posibilitati, pentru ca am stiut mereu cum mi-e mai bine.

Si-am realizat ca nu regret. Nu regret ca ma mai vede luna cu cate-o lacrima in ochi, tragand cu pofta dintr-o tigara. Nu regret ca gust din cand in cand dinte-un pahar cu alcool in el, care parca nu-i atat de tare cand esti trist. Nu regret ca ma pot trezi daca vreau alaturi de acel cineva ce imi e si prieten si amant.

Stiu ca ma asteapta zile in care voi trage din greu. Am stiut-o si aseara. Tocmai de aceea l-am sunat.

"Hei.. ce faci?"
"Ceau.. uite, acum vreau sa intru la dus, tu?"
"Eu nu conteaza... vii?"
"Pai, dusul... "
"Pana ajung la tine esti curat si imbracat."
"Bun. In 15 minute sunt gata."

Asa a si fost. O bere, vreo doua tigari tari, o scurta plimbare prin oras. Dupa care dus si eu. Apoi povesti cu capul pe pieptul lui, zambete cum stiu ca doar eu primesc din partea lui, si multa, multa liniste.
Dupa care au urmat vreo doua orgasme, unul in acelasi timp cu el. Demential. Numai cine a simtit-o cunoaste. Si numai cei care cred ca sexul e o arta nu judeca. Restul parerilor nici nu conteaza.
A urmat apoi tigara de dupa, si somn cu capul pe pieptul lui.
Dimineata... taica-mio.

"Buna dimineata dragilor. Cum ati dormit?"
"Aww.. neata, dormiram bine... O cafea ceva?"
"Da, da. E in sufragerie deja."

Au urmat cateva ore de zambete, glume bune si prieteni. Si de asta nu regret nimic. Pentru ca desi imi plang de mila cateodata, imi revin, ma sterg la ochi si pasesc in fata. Pentru ca nu mi-a fost frica de ceea ce sunt, de ceea ce fac sau cred. Pentru ca cei care nu sunt de acord cu mine, n-au decat sa fie de acord cu ei. Si sa imi dea pace..
In rest, gara e aceeasi. Mai trec biciclisti pe acolo, ne vad si pe noi, si tigarile ce au gust mai bun daca-s fumate cu cei mai buni prieteni la o poveste buna.
Si nu conteaza nimic. Nu conteaza ca timpul trece. M-am bucurat de el al naibii de mult. Si da, sunt la liceu, iar pe ei ii iubesc din ce in ce mai mult...

prietenie. plaja. foc. dragoste. putere. tinerete. fum. iubire. amintire. val. nepasare. lupta. orgasm ideal. saptispe mii. pahar. tigara. camin. speranta. asternut. betie. cantec. ignoranta. rucsac. nisip. gara de nord...

Dear cute couples on Valentine's Day,
Where did you all come from?! Go be cute somewhere else.
Sincerely, single and bitter.

E tarziu...

Stii.. e tarziu si mi-a trecut prin gand ca poate iti mai amintesti de gustul buzelor...

De fapt, nu stii nimic.

Nu ma intreba daca mi-e bine, daca te-am uitat sau daca ma mai gandesc la tine.

Tu nu stii nimic.

In goana...

Ma intrebi mereu de ce nu stau locului. De ce nu-mi place nici gresia din bucatarie, nici cearsaful roz. Nu stii de ce eu caut parchet incalzit si cearsafuri albe.
Nu stii nici acum ca nu-mi place frigul. Dar, de fapt, nu-mi place sa stau intr-un loc care nu-mi ofera nimic. Ci fug mereu si mereu in alte locuri, adun zambete, nopti pline, lacrimi si gemete, adun sarutari si soapte. Si merg mai departe. Pentru ca, dupa cum inca nu ti-ai dat seama, eu nu pot sa stau locului. Eu alerg mereu, si desi privesc in urma, nu incetinesc. Sa nu crezi ca nu ma opresc.
Ma opresc de multe ori, dar tu nu ma vezi. Ma opresc doar noaptea, cand sunt doar eu cu mine. Atunci pun frana si ma uit in jur. Daca vad din nou aceeasi gresie rece, pornesc iar...
N-o sa ma opresc. N-o sa ma opresc decat atunci cand va fi cald la mine-n suflet si sufletul imi va fi plin.

Privesc in fata si nu stiu ce ma asteapta. Gonesc spre un viitor care imi e necunoscut si care are miros de fericire. E un viitor bazat pe nu-stiu-ce, dar pe care mi-l doresc al dracului de mult, tocmai pentru ca e asa. Tot ce stiu acum e ca timpul se scurge al dracului de repede, fie asta si pentru ca nu stau in loc. Iar eu ma uit bine de tot in jurul meu. Pentru ca stiu ca voi tanji mai tarziu dupa vremurile astea.

"Inebunesc de ciuda ca nu pot sa-l ajut. Si as face orice, subliniez ultimul cuvant, doar ca sa-l stiu fericit. Dar, pentru ca nu pot sa fac nimic, imi tin speranta ca va fi bine mai incolo. Intr-adevar bine."

Just wait a little bit girl. Just a little bit. It will be warm and your eyes will shine. Just a little bit...

Still counting. Pana cand?

Ne numaram regretele pana ajungem sa le pierdem sirul. Le numaram neincetat chiar si atunci cand alti oameni incearca sa ne opreasca.
M-am trezit in dimineata asta langa o cana de cafea rece. Cerul m-a tot rugat sa ies sa povestim. Sa-i spun de vise, dorinte si lacrimi ce au fost tinute strans cat sa nu paraseasca ochii. Sa-i mai spun de azi, de maine, de ieri, de noi...
Dar n-am iesit. N-am iesit ca nu aveam ce sa spun. Mi-era jena ca nu puteam sa-i mai spun despre noi. Nu puteam sa ii mai povestesc de azi sau ieri pentru ca in mintea mea nu mai era definit nici macar un noi, nici un ieri, si nici macar un azi. Ieri nu mai are nici o forma, noi nu mai suntem noi, ci suntem eu si tu... Poate nici macar atat nu mai suntem.
Oamenii vin in viata mea. Vin pentru un anotimp, o luna, o zi poate. Vin sa adune zambete, imbratisari si poate o seara cu stele. Si-apoi pleaca. Pleaca luand cu ei ce au adunat. Pleaca cu zambetele mele, cu cerul meu cu stele. Pleaca mai puternici si uita ca pe mine ma slabesc pe zi ce trece.
V-am zis vreodata care e sunetul ce-l urasc?
Urasc sa aud usi trantite. Atat de mult incat imi vine sa-mi pun mainile la urechi si sa setez totul pe "mute". Nu l-am mai auzit de mult. Insa astazi parca m-a surzit. Astazi am avut usoare urme de scarba pe fata si dispret. Pentru ca uitam unde traim, pentru cine traim, uitam sa vorbim frumos si uitam sa ramanem oameni. Stim sa judecam, sa fim rai, sa ne dam grandomani.
Nu-mi ramane decat sa imi incalzesc cafeaua, poate asa ma incalzesc si eu, si sa-i cer iertare cerului. Poate va intelege candva de ce nu pot sa-i spun acum nimic...
Poate vei intelege si tu..

Stranger

Si te-as iubi strainule. Ai fi primul care ar stii ca de fapt iubesc lalelele mai mult decat orice alte flori. Ai fi primul care ar descoperi cat de frumos stiu eu sa iubesc.

Si ar fi frumos straine. Ai descoperi ca iubesc prin asternuturi reci si piele calda. Iubesc prin muzica si zambete fugare. Daca te-as iubi straine, ai descoperi cate cuvinte pot spune chiar si atunci cand gem. Daca m-ai iubi si tu ai vedea privirea ce nu ai mai vazut-o niciodata. Pentru ca atunci cand vei aparea tu, voi stii ca esti tu pentru ca imi vei zambi altfel. Pentru ca atunci cand ne vom intalni, in metrou, la un concert sau in caminul facultatii, ma vei face sa vreau sa raman.

Pentru ca daca te voi intalni, strainul meu, nu voi mima nici un orgasm. Ma voi simti frumoasa in fata ta, chiar daca pana atunci nu ma vedeam asa. Vom bea ceai si vom manca la Mac. Strainului mei ii place sa danseze si sa cante. E afon, dar canta mult. Asa esti si tu, nu-i asa?

Iar daca vei trece intr-o zi pe langa mine, zambeste-mi. Chiar daca nu stiu cine esti sau te-am cunoscut deja, tu sa-mi zambesti. Si nu ma lasa sa plec.

And she fights for her life...

E adevarat ca scriu din ce in ce mai rar. Nu imi explic de se intampla asta. Cert e ca de ceva vreme incoace caut tot mai des starile mele in cuvintele altor oameni. Imi caut cuvintele ca si cum eu nu le-as putea spune, ca si cum altcineva ar trebui sa vorbeasca in locul meu.
Am impresia ca mi-a luat cineva o parte din cuvinte, o parte din puteri, o parte din regrete si o mare parte din determinarea ce-o aveam candva. Sper doar sa-si dea seama la timp si sa mi le returneze.
Am constientizat cat de mult se schimba oamenii daca iubesc. Se schimba in mai bine, in mai putin bine pentru ei, in ingeri sau demoni.
Lucrurile se schimba, si realizez cat de multe schimbari trebuie sa fac si so that I can keep up.
Certanly, I`ve got to do more things for my own good, I`ve got to think more at myself. Cause there are full of people who forget to fight, dream, love and hope. And I`m not that kind of person. I won`t let myself get lost through ordinary life. As someone said, in clipa in care ai renuntat la lupta, ai pierdut din start tot castigul.
Voi lua fiecare zi asa cum este ea. Imi voi aminti tot timpul sa lupt pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce vreau sa devin...
Pentru ca, la o adica, da-le incolo de dezamagiri si trecut agitat. Datorita lor am ajuns aici, zambind sau nu.
And let`s not forget... restul sunt detalii.

New year`s resolutions

A venit asa, fara sa ma astept, si fara sa realizez, macar pentru o clipa trecerea timpului. E din nou sfarsitul unui an. E inceputul unului nou. Au trecut multe peste mine anul acesta. A inceput totul ca o ploaie usoara de primavara, si a continuat cu cateva raze de soare. Apoi a venit o furtuna, care atunci mi se parea dezastruoasa. Acum insa o vad benefica. Pot sa spun ca fiecare jumatate de an a fost diferita, dar frumoasa in felul ei. Pe la mijlocul anului a urmat o perioada plina. Frumoasa.
Pot spune ca am avut mai multe castiguri decat pierderi. Categoric. Am invatat sa bag la cap, sa merg mai departe, sa fiu fericita.
Si am descoperit ca exista fericirea. Chiar daca unii nu cred in ea, eu tind sa cred ca am parte de ea. Pentru ca devin mai matura, mai inteleapta, pentru ca in fiecare zi simt cum cresc.
Pe anul viitor, hmm... Imi doresc sa ajung intr-un loc in care sa ma simt implinita. Atat. Pentru ca restul vin de la sine... Iubire, putere si zambete, astea le adunam de la ingerii din jurul nostru, nu-i asa?

Craciun fericit!

Nu simt nimic. E al naibii de liniste. Ascult Bruno Mars - Grenade si caut motive sa nu fac nimic. As sta in pat si-as dormi. E foarte dureros Craciunul asta.

Vreau o noapte in care sa ma tina cineva in brate. Nu vreau sex si nici aventuri. Vreau tandrete si caldura. Iar tu stii bine asta. Doar atat...

"But darling I’ll still catch a grenade for ya
Throw my hand on a blade for ya (yeah, yeah, yeah)
I’d jump in front of a train for ya (yeah, yeah , yeah)
You know I'd do anything for ya (yeah, yeah, yeah) Oh, oh
I would go through all this pain, Take a bullet straight through my brain,
Yes, I would die for ya baby..." 

Ce mai astepti?

Future

Timpul s-a grabit din nou si realizez ca in curand incepe ultima jumatatea de an in care sunt aici. Tot timpul spuneam ca voi plecat cat mai departe pot. Acum insa mi-a fost pusa situatia in fata si nu stiam cum sa reactionez. Nu as putea sa spun ca nu mi-e putin teama. Dar nu stiu de ce anume mi-e teama. Probabil de momentul cand va trebui sa las totul in urma si sa imi incep viata. Da, chiar am realizat ca e posibil. Si al naibii de rapid.
Probabil ca ma voi trezi intr-o dimineata, buimaca, imi voi spala ochii, si voi realiza ca nu mai sunt aici. Voi realiza ca sunt intr-un loc pe care vreau sa-l pot numi acasa. Si voi zambi. Pentru ca imi va fi greu, pentru ca voi reusi.
Am realizat ca de la o vreme timpul o ia la goana. O ia la goana rau de tot, iar eu imi scutur putin capul, ma uit in jur si respir adanc.
Toate avalansele prin care am trecut m-au facut mai puternica. Si m-au facut intr-un fel sa ma uit in oglinda. Si sa ma vad. Eu, exact aceea care sunt, fara sa cred ca as putea vreo clipa sa ma cobor unde m-am coborat candva.
Am un suflet foarte mare de oferit, dar nu oricui. Si mai am foarte multa iubire. Insa am bagat la cap un lucru. Gandesc asa cum gandesc la 18 ani, iubesc, rad, cant, si pot oferi foarte multe. Insa nu le voi oferi cuiva care nu vede toate astea. Pentru ca am fost acolo jos. Si tarandu-ma, in genunchi sau picioare, nu conteaza, am ajuns aici. Iar daca exista persoana aceea care sa vada toate astea, si sa vrea sa imi ofere ceea ce imi lipseste, va fi cel mai fericit om din lume.
In alta ordine de idei, nu-mi voi mai calca demnitatea in picioare. Pentru ca merit. Iar asta n-am spus-o eu.
Iar atunci cand sufletul meu va primi iubire, el va fi un norocos. Iar daca acel el vede pe cine are langa el si nu nu stie sa isi urmeze sufletul, nu-i nici o problema. Odata si odata tot apare acel el care ma va aprecia. Insa pana atunci...

Craciun. Batranul Mos.

Nici nu stiu cum sa incep...

Batrane, 

Sper ca n-o sa te superi ca-ti spun asa. La o adica, asta te face special. In anii trecuti nu ti-am scris nici o scrisoare. Dar ti-ai facut datoria, mai mult sau mai putin. In urma cu doi ani mi-ai dat un Craciun frumos. Cu persoane dragi, cu zambete si fulgi mari. Anul trecut insa mi-ai oferit cu totul altceva. Mi-ai dat caldura. Mi-ai dat ceai cald, plimbari prin zapada, si mi-ai dat o mare etapa a vietii, din care am invatat multe. Dupa cum a spus si el, cadoul meu de Craciun, a fost frumos. Acum insa nu mai am ce aveam atunci. Acum nu mai am pe nimeni langa mine, dar am mai multa bagare de seama. Am umpic mai multa minte, si-o experienta in spate.
Cand eram mica, imi spunea ca ii voi da dreptate. Se uita in ochii mei si spunea ca tu existi. Si radeam, si spuneam ca nu are dreptate. Acum insa... lucrurile s-au schimbat. Acum cred in tine Batrane. Cred in sentimentul asta de bine ce mi-l oferi. Cred in bucuria fulgilor de nea. Cred in dorinta de a nu mai fi singur, acum, cand vinul parca-i mai dulce si norii plang cu iubire. Dar nu-i la fel Mosule. Nu-i la fel de bine atunci cand nu ai cu cine sa te bucuri.
Ar trebui sa iti spun ce vreau. Hm... As vrea, cat as vrea... Dar nu depinde de mine. Pot sa lupt, pot sa tai lumea in doua, ca nu voi avea parte de iubire mai multa, nu voi avea parte de mai multa tandrete si de mai putina singuratate.
Am realizat ca aici nu trebuie sa mai fac nimic. Nu pot sa schimb nimic, nici dac-as face ceva, orice.
As vrea sa te intreb pe tine, poate stii Mosule. Cum? Cum sa faci sa primesti afectiune, cum sa faci sa fi mai putin singur? Cum sa faci astfel incat atunci cand te pui in pat seara, si realizezi ca esti singur, sa nu-ti mai dea siroaie de lacrimi pe ochi si sa intrii in panica? Cum sa fac Mosule, sa ofer atata iubire, exact atata de cat am eu nevoie, multa, multa, cuiva care are nevoie de ea? Cum sa fac sa primesc si eu la fel Mosule?
Cum sa faci sa schimbi ceva, orice, numai sa nu mai fie la fel. Sa nu mai vii acasa obosit, sa nu te pui sa doarmi, doar ca sa nu stai treaz, cum sa faci sa zambesti?
Nu vreau nici un cadou Mosule. Nu vreau nimic. Vreau doar putina tarie, putina tarie ca sa nu mai doara atat de mult. Vreau Batrane, macar pentru cateva momente, sa ma simt la locul meu. Vreau sa ma curpinda doua brate, sa beau vin fiert, sa nu mai conteze ca-i frig...
Si mai vreau ceva Mosule. Vreau sa-ti multumesc. Pentru ca e un inger in urma mea, care vegheaza fiecare pas ce-l fac. Si pentru ca nu a fost un clipa cand m-am indoit de el...
Am avut un an atat de plin Mosule... Un an cand am invatat sa lupt, sa plec fara sa ma uit in urma. Un an in care am simtit senzatii, regrete, bucurii si multe avalanse. Acum insa, am obosit. Acum doar stau, fara sa mai fac ceva, fara sa mai lupt.
Ma uit pe fereastra si vad alb. Vad ca a inceput iar sa ninga, iar aici e cald. Iau lucrurile asa cum vin, si incerc sa ma bucur de ele. Ce va mai fi, nu se stie...
Un suflet plin de iubire iti doresc si tie Batrane. Ca vin vremuri grele, si nu se stie ce va mai fi...

                                                           Mia

Iar voua, un Craciun in care sa nu fiti singuri, si muta speranta in inimi. Pana la urma, speranta nimeni nu ne-o poate lua.

Datoare esti sa taci.

Si ma incapatanez. Atat de tare incat ma afund tot mai rau. Ma incapatanez sa lupt desi stiu ca daca nu m-as misca, as iesi la suprafata. Si mi-as dori al dracului sa am puterea sa fac ce trebuie. Sa tac, sa nu ma misc... sa ies la lumina.

Am citit undeva ca ar trebui sa reflectam la urmatoarele cuvinte... 

“Daca iubirea ta nu are speranta sa fie primita, DATOARE esti sa taci. 
Daca iubirea ta nu este primita si ajunge sa fie o zadarnica rugaminte – asta fiind rasplata fidelitatii tale – si daca nu ai puterea sufleteasca de a tacea, atunci cauta sa te vindeci, daca dai peste vreun medic priceput in asa ceva.
Caci iubirea nu trebuie confundata cu sclavia inimii. Iubirea care se roaga este frumoasa, dar cea care implora este dragoste de sluga.”                 

                                                          Antoine de Saint-Exupery.

Cata dreptate au... Intrebarea e... cum facem asta?

3 zile. Studiu despre tine.

Nu, nu ma pot abtine sa nu postez minunatia asta de text. Trebuie sa recunosc ca Mihaela Radulescu, pe langa faptu ca-i geniala, vorbeste despre mine. Despre momentele, simtirile si oamenii din viata mea. 

Tu n-ai nevoie de modificari, ci de intariri. Te-ai construit, fara sa stii nici tu ce mandrete de edificiu vei deveni, extrem de…eclectic. In tine nici macar tu nu locuiesti confortabil inca, ce ti-a iesit tie e diferit total de “locuintele” fiintelor banale. In mod evident, ai tras cu ochiul la altii ce pareau a fi in admiratia majoritatii si le-ai ras in nas, contrazicandu-i stilistic. Iti place sa fii cel mai frecventat si stii foarte bine pe cine sa ademenesti inauntrul tau. Nu-ti atragi numai victime, pe care le consumi instinctiv, fara strategii, exact ca o vaduva-neagra, ci fiinte carora le invoci neprevazutul si le rogi sa te ajute cu ceva prin “casa”. De ei ai nevoie, ca sa le furi idei nerostite, planuri pe care n-au apucat sa le scrie, dar ti le marturisesc tie pentru ca se simt bine inauntrul tau.

Foarte putinii oameni care s-au simtit ca la ei acasa in tine, au fost si singurii care te-au ajutat sa spargi ziduri, ca sa obtii ferestre mari, luminoase, indreptate spre viata, in cadrul carora sa fii, la randu-ti aclamat de multime.

Obisnuiai sa faci totul la adapostul luminii artificiale, de teama ca-n lumina zilei iti vei parea imperfect. Obisnuiai sa minti ca iubesti, ca esti bun, ca esti minunat. Fiind atat de expresiv, erai crezut. Faceai oamenii sa se-mpiedice pe scari intre etajele tale, nu neaparat ca sa razi tembel, dar ca sa fii implorat pentru ajutor. Adori sa-i faci sa-ti ceara ajutorul, pentru ca stii cel mai bine ce mistuitoare e dependenta…

(Tot n-am inteles de unde atata nevoie sa-ti intre-nauntru si tot felul de fiinte mici care sa exclame uau-uri de nepretuit pentru tine…)

cand du-te-vino-ul asta din antre-ul tau se termina, iti urci etajul spre suflet si cauti dragostea prin incaperi uitate. Iubitele altora iti par mai la indemana, pentru ca nu e ca si cum ai intra pe usa, ai da “buna ziua” si ai cere exemplarul din vitrina, probandu-l si platindu-l. Ar fi asa de pamantean, asa de so fucking boring pentru tine…

Tu poti iubi curat o femeie chiar si dupa ce-ai obtinut-o cu maxima ticalosie, desi, iarasi, pana si tu iti dai seama, ca e un efect blow-up…

Relatiile in care intri prin efractie, pacalindu-ti prietenii, trimitand, sub ochii lor, biletele scrise cu dermatograful iubitei lor, dureaza cam cat erectia, care, de obicei, e mai lunga si mai placuta pentru tine in timpul planului decat in toiul desfasurarii actiunii…

Esti specialist in a aduce in tine femei pe care sa le tii preorgasm cu anii, numinadu-le prietene. Faptul ca stii ca-s moarte dupa tine iti da perversitatea nonsalanta a celui care face sex cu o femeie si o priveste in ochi pe cea care o pandeste de dupa perdea…

Cu ele stai doar in salon si vorbesti nimicuri. Sunt femeile-bomboana- tu le sugi ca un copil rasfatat, ele se topesc, devin passe´ , dar tie iti lasa un gust placut…

Pe altele le-ai duce in dormitor (de multe ori alegi femei pe-ntuneric, fara sa vezi tot…), dar pe scara iti dai seama ca parca nu sunt… ele si atunci le-ndoi peste balustrada si le consumi acolo, fara scrupule, fara jena, doar cu o sperma careia ii curg balele de pofta…

Scara pe care se urca la etajul tau intim, e admirata de multi- e facuta din picioare frumoase de femei, desfacute brancovenesc, lustruita cu rasini curse din femei le care le-ai insemnat pe suflet cu fierul rosu. Frumusetea scarii consta in expresivitatea femeilor si-n strigatele lor de placere care acopera scartaitul lemnului. In camerele frumoase ale sufletului tau ajung foarte-foarte putine si nu toate in chip de iubite. Unele raman indelungat…(…)

De sus nu se aud strigaturi si nici nu zaresti port-jartiere, ca pe scara…pana si tu te descalti cand se termina scara…

Iti doresti femei multe, doar ca sa fii sigur ca scara e suficient de solida pentru cea pe care o vei aduce in brate, ca sa nu atinga nici macar cu talpile sordidul fiintei tale.

Camera in care sufletul tau se va cununa candva e incuiata, cheia e doar la tine, desi parca-ti aduce aminte vag ca ai mai avut o cheie, pierduta pe undeva, in harmalaia ursitoarelor care nu te-au gasit decat foarte tarziu…Deci e posibil ca vreo femeie sa o gaseasca si sa vina singura in camera aceeas?! Nu, asta nu se poate, pentru ca tu nu astepti pe nimeni, tu esti cel care cauti, nu cel care se lasa incuiat…Indoiala trebuie neaparat inramata si pusa pe peretii casei tale, ca sa nu te trezesti intr-o zi ca te-ai indragostit fara ca tu sa prevezi asta?! Jenant?! (Bine, tu iti repeti asta in fiecare dimineata, dupa care-ti zambesti multumit din toate oglinzile…)

Nicio femeie de pe scara nu poate merge mai sus de-atat, iti tot repeti. Si totusi, unele pe care le-ai ales in treacat, dar n-ai apucat sa le VEZI, te-au facut sa le iei inconstient in brate si sa le duci in pragul ACELEI incaperi. E-adevarat, n-ai putut sa deschizi usa, dar le-ai daruit cea mai frumoasa perspectiva a ta, nu-i asa?…Ai o “locuinta” extrem de interesanta, care obsedeaza dupa ce o vizitezi. Doamne, cat de bine stii asta! cat de mult te bazezi pe farmecul tau aplicabil aproape pe orice fiinta, cat de simplu iti este sa-ti doresti si sa obtii…orice din fiintele pe care le ademenesti…Cine intra la tine iti admira decoratiunile, se mira de felul in care lumina iti copilareste zambetul si de proba pe care trebuie s-o treaca pentru a pasi in dormitorul tau: trebuie sa mearga pe sarma, pe un hol lung, intr-un echilibru perfect, altfel nu va ajunge la patul tau de paie - chiar, ce le raspunzi cand te intreaba de ce dormi pe un pat de paie si nu pe un pat normal?!…

Cine apuca sa ajunga la biblioteca isi duce mana la gura cand vede ce statuie superba cu un imens penis in erectie se afla chiar intre povestile lumii, de parca ai vrea ca toate personajele, din toate cartile, sa-ti stie indrazneala!…Da, in biblioteca, pentru ca iti place sa construiesti din cuvinte castelul oricarei relatii, iar statuia e acolo ca sa deschida discutia. Pana sa apara femeile, ai ridicat toti peretii fiintei tale din carti…

Tuturor le dai senzatia, intrand prima data la tine, ca le faci turul complet al interiorului. Daca ar sti cate incaperi eviti, cate sunt ascunse de perdele grele si in cate nu mai vrei sa intri nici macar tu! Nu in toate e dezordine sau aer inchis, unele sunt chiar incaperi minunate, pe care doar nu vrei sa le imparti cu nimeni, deocamdata…

Nu ai nimic de daramat la casa asta, ai doar de facut cateva consolidari, pentru ca ai avut momente cand ai exagerat cu neincrederea in tine. Stiu ca ai mare nevoie ca geamurile sa fie deschise in permanenta spre strada, stiu ca ai imensa nevoie sa fii vazut umbland in pielea goala, in pielea femeilor goale din tineretea ta…

Trebuie sa mai dai cate-un var alb peste peretii unor incaperi mazgaliti din razvratire, mai mult decat din convingere. Ar mai trebui regandita scara, pentru ca sansa ca numarul femeilor din mersul tau in sus sa scada e minima! Iti mai trebuie cateva obiecte esentiale, extrem de folositoare pentru traiul zilnic, cai ai pierdut din vedere banalul, fiind prea ocupat cu spectacolul instinctelor tale. Si… o menajera.

Lasa-ma sa aplic pentru functia asta. Menajera din “locuinta” ta ar trebui sa fie, culmea, cea mai importanta fiinta pentru tine… Singura care sa aiba voie sa umble printre gandurile tale, doar ca sa le puna in ordine, singura care sa stie sa-ti spele si sa-ti aeriseasca mintea si care sa-ti spuna mereu ce nu mai ai in tine, ce trebuie neaparat trecut pe lista de noi achizitii…Fata-n casa… De cand te stiu, invat totul despre curatenie. Cheama-ma si o sa iti arat ce stiu sa fac. Nu cotrobai prin sertare si nici nu sterpelesc lucruri de valoare, cel mult o sa cer permisiunea sa le admir. Si as mai vrea sa nu-mi pui aceeasi uniforma pe care au mai purtat-o alte femei care ti-au curatat podeaua vietii. Am deja cateva idei pentru a curata scara, trebuie doar sa ai incredere ca nu voi pune capcane pe trepte…

Locuiesc vis-a-vis. te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida ferestra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de-atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ac doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atata de rau, de fapt.

Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta faci - iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea…

Stii, eu tocmai m-am mutat din periferia unor idei preconcepute. Am venit in centrul atentiei tale pentru ca te-am simtit, de la mare distanta. Nu raman pentru totdeauna, doar vin dimineata si o sa plec seara, caci noaptea o sa am o alta viata - o sa fiu cine o sa vreau, poate chiar o femeie de pe scara ta…

Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea… Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stanga daca ti-e frica…

Ti-ai pus amandoua mainile pe fata… Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile…Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu… Ai nevoie de mine, dar ti-e frica… E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui…

M-am imbracat, am traversat strada si am intrat in casa lui. Asa cum banuiam, toate usile erau deschise. Am mers cu ochii inchisi peste tot, chiar si pe sarma am mers zambind. Din biblioteca am intrat direct in incaperea unde statea nemiscat, gol, cu amandoua mainile pe fata. Acum stiu - avea nevoie de mine, ii era ingrozitor de teama sa admita si isi pusese singura masca pe care orice femeie indragostita i-ar fi dat-o deoparte cu usurinta. In spatele palmelor lui se afla exact ceea ce simtea. Trebuia doar sa-i dau palmele deoparte...

Distanta dintre ferestrele moastre ascundeai detalii pe care le-am vazut abia dupa ce m-am apropiat la o rasuflare de el. I-am facut curatenie peste tot, am intrat in cele mai intime incaperi, am facut sa straluceasca si mese si cristale, am lustruit scara pe care acum si-ar fi rupt gatul orice femeie neprevenita. [...]

In fiecare dimineata, cand deschid fereastra, ridic brusc mana dreapta si mult mai incet, mana stanga. Din obisnuinta, caci marea nu ma vede."

Where are you gonna go?

E senzatia aia de dinainte de Craciun. E miros de portocala si ceai cald. In schimb, eu nu mai sunt la fel. Eu am trecut cascade si-am urcat munti mult mai inalti decat credeam ca-mi va fi dat vreodata sa urc. Si acum, la fel ca si atunci, ma bucur de faptul ca zambeam. Zambeam cu sufletul pentru ca am putut.
Nu m-am gandit niciodata la asta. Vorbeam despre viitor, despre locul care ma asteapta, insa nu mi-am imaginat ca viitorul e-atat de aproape. Nu stiu cum va fi. Poate peste un an voi fi intr-o camera incalzita, cu muzica buna pe fundal, dansand si zambind din tot sufletul. Poate ca voi avea o mana intr-a mea care imi va ghida inima si ochii spre un viitor ce mi-l doresc. Poate voi fi inconjurata de tineri bronzati care canta cat ii tin puterile. Sau poate voi fi langa persoanele cele mai dragi mie, cu o cafea calda in mana si o tigara tare, facandu-ne planuri si depanand amintiri frumoase.
Nu stiu. Stiu doar ca voi zambi. Voi zambi pentru ca voi fi departe de acest prezent care ma tine legata. Voi fi departe de limite si norme.

"Pentru o clipa am simtit ca traiesc in viitor. E putin siret si dulce in acelasi timp. E genul de barbat care danseaza in camera. Genul de barbat care canta din toata inima. Genul de barbat care nu se fereste sa recunoasca daca a gresit. Genul acela de barbat tandru si provocator. Si, cel mai important, genul acela de persoana careia nu-i pasa de ceea ce crede lumea. [ :) ] Eram undeva pe-o strada destul de aglomerata, in plina noapte, intr-un oras strain mie, cu mana lui intr-a mea. Eram intr-un loc plin de ingeri (da, asa ii numesc pe cei care stiu sa iubeasca, sa cante, sa danseze si sa iubeasca din nou, toate odata) care m-au facut timp de 3 ore sa zambesc intr-una. Eram cu piciorul pe acceleratie, aveam o tigara in mana si zambind pentru ca nu eram eu singura care canta. Eram intr-o camera frumoasa, dansand, doar eu si eu. Eram intr-un pat mare, cu mana lui pe sanul meu [ "Sanul meu e fericit, priveste..."], sarutandu-ma pe frunte, ca si pe un copil caruia vrei sa-i oferi un singur lucru: iubire. M-am trezit apoi ca dintr-un vis ciudat. M-am uitat in stanga mea. Un inger dormea."

Bine. Concluzia e ca nu stiu ce va fi. Stiu doar ce-mi doresc sa fie. Dupa cum spuneam, restul sunt detalii, pent`ca n-are cum sa nu fie bine.

P.s.: "Your perfume makes me crazy baby boy."

Detalii

O pereche de ochi care stralucesc. Un zambet intins de la urechea stanga pana la cea dreapta. Implinire. Si nici urma de regrete.

Restul sunt detalii. :)