M-am trezit aici.
Picioare si maini amortite. Minte amortita. Gol in stomac si apusuri de la balcon.
Mi-ai spus aprinde-te si m-am aprins!
Te intrebi despre directii. Iti cantaresti atent fiecare alegere. Iti cari gandurile cu tine si le simti atat de grele...
Si mi-am promis sa nu te simt, dar mainile ma mint.
Seri cu "mama, te mânc de buric". Seri cu scartaitul scaunului din bucatarie. Pe care il amani de vreo 2 luni. Te lupti cu tine. Mergi sa iti alergi gandurile, poate, poate te vor slabi, macar putin. Ramai uimita de cat de mult iti poți schimba parerile. Cum acum judeci mai putin. Nu mai ai timp de idioti insa dai din al tau cuiva care are nevoie.
Te intrebi prea des care-i drumul si daca bine ai ales.
Ii mai faci o cafea dimineata si te bucuri ca ti-a inteles privirea scarbita. Ii spui o gluma buna si o ajuti la bookuit. "Eram moarta fara ea, acum", te gandesti.
Ai fost rasaritul ascuns dupa fum de tigara.
Hang on.
