joi, 12 noiembrie 2026

 Despre ce sa pot scrie decat despre ploaie?

Ploaia-i trista. Cred ca de aia am fugit atat de ea. Zic astia ca asta e solutia, sa te imprietenesti cu dusmanul. Ia zi, ploaie, cand bem un pahar de vodca? Sa ne spunem ce nu ne-am spus. Sa ne dam mana ca si cum anii n-au trecut. 

Cred ca ne-am obișnuit cu aparenta asta de "sunt bine pe exterior". Toate-s la locul lor, uite cum lucesc. 

Cand te întâlnești cu propriile frici nu-i tocmai confortabil. Cand iti admiti ca da, viata-i de multe ori de cacat, hai sa vad ce pot scoate bun din asta. Stii ce poti scoate bun, dar uneori te ocupi in a te autodistruge. 

Trebuie sa pui mana sa recladesti. Iti schimbi parerile si te asiguri ca ti-ai baut medicamentele. Care, fie vorba intre noi, au fost abuzate lately. Alea care te tin pe drumul drept, asfaltat. 

Atatia ani nu ti-a fost bine in tine incat acum trebuie sa inveti cum sa te iubesti. Afli ca cineva te vede "dulce". Cum se poate simti asta? Sa afli ca esti dulce? Iar apoi, te razgandesti. Girl, you can be so many ways, he only dreams on. 

How does it feel to be someone's dream?

Iti analizezi mișcările si gandurile. Te surprinzi copilaroasa. Vrei sa demonstrezi. Vrei sa fii ascultata. Vrei sa te simti bine in viata ta. 

Nu mai ai nici cea mai mica armura si iti etalezi neputintele ca la piața, pe-un nailon murdar. Hai, striveste-o pe asta daca poti. Sau cumpar-o, ia-o de la mine. 

Iubirea? Cred ca iubirea are si ea anotimpurile ei. O mana pe coapsa face minuni, zice-se. Loc safe al lumii asteia? Tablia patului mi-a simtit cele mai întunecate dorinte. Combustibil, zici? Cand explicatia de ce un microfon e mai probabil sa fie asezat sus si o transmisie mi-au schimbat ziua. 

Stii ceva? Is multe insirate pe nailonul ala. Vinovatia nu-i mai, a luat-o unu duminică, in Obor. Am prea putin timp de invatat, incasat, incercat, invatat sa traiesti cu curaj ca sa-i mai fac loc si ei. 

Te bucuri de faptul ca-i joi azi. 

Pe măsură ce trec anii, te transformi intr-un magnet pentru oamenii cu energie potrivită cu a ta. Criza de la 40 de ani (sau 30, whatever) se cheama ca rezistenta la imbecilitate scade. Si cresc altele. Inveti sa comunici din priviri. Ajungi sa pretuiesti o discutie care te umple de emotii. 

Un pahar de vodca baut impreuna. Un "hai sa le spargem gura". Bucile ei si o tigara impartita. 

Ti-am spus ca mi-a placut chimia de mica? Eram buna la chimie. As turna si-acum sute de pahare Berzelius, doar sa gasesc formule magice. Care sa-mi creasca pulsul. Care sa ma faca sa ma entuziasmez. 

Da, stiu, e tarziu. Acum m-ai fi certat. 

Ce din mine sau din tine a creat grija asta? N-am un răspuns. Eu raman cu "dulce", sa stii. 

Merg la dus, trebuie sa aflu cum e sa fiu dulce. 

Niciun comentariu: