Just as simple as that.

Sunt un copil batran eu. Un suflet ce poate cuprinde toata lumea in el cu o inocenta si-o dorinta de-a trai ce depaseste bariere. Eu sunt visatoare, eu vad lucrurile mai mult cum ar putea fi, decat asa cum sunt. Si tu.. tu esti un copil batran deasemenea. Dar altfel. Tu esti prezent. Prin toti porii te simt aici. Simt cand ma vrei. Tu esti definitia lucrurilor palpabile, Tu gandesti si analizezi si-ai o determinare data dracului. Tu faci tot ce trebuie facut. Tu esti tot ce nu sunt eu. Iar eu sunt tot ce tu nu esti.

Pentru mine asta-i sfant. Pentru mine, asta-i religie. Modul in care ma cauti prin pat desi ai somnul adanc. Modul in care, primul lucru pe care-l fac cand ma trezesc e sa caut sa-ti aud vocea. Modul in care iubirea mea te-a schimbat si te-a format. In care ti-a permis sa visezi si sa slabesti fraiele. Modul in care tu ma tii cu picioarele pe pamant. Desi nu vreau de multe ori sa vad, tu esti  in genunchi, tinandu-ma de glezne si-mi spui "Haide! Ridica-te!"

Simt cand faci tot ce poti sa ma ai langa tine si simt fiecare clipa in care ma pretuiesti. M-am vazut de multe ori mai buna decat sunt. Ai stat in tot acest timp rabdator, mi-ai lasat libertatea si intelepciunea sa ma intorc la cel ce ma pretuieste, cel ce mi se potriveste, cel ce ma ajuta sa ma formez.

Imi amintesc si acum momentele cand circulam noaptea prin ceata aia de-o puteai taia cu cutitul. Momentul cand am venit spre tine si tu ma asteptai afara spunandu-mi la telefon "stiu ca esti tu! tu esti!" Ziua in care mi-ai adus lalele. Zilele cand plangeam amandoi. Cand dansam si lumea se oprea in jurul nostru. Zilele cand am inteles ca imi esti atat de potrivit. Pentru ca doar tu ma vezi intru totul. Doar tu ma stii in totalitate cand sunt rea, cand sunt buna, cand ma prostesc, cand iubesc si cand traiesc. Traiesc cu adevarat doar cu tine. Tu esti viata mea si tu ma alimentezi sa fiu mai buna in fiecare zi..

Vreau sa-ti multumesc. Pentru tot ce faci pentru noi. Pentru orele in care ai lucrat, si-ai lucrat si te-ai zbatut. Vad asta in fiecare clipa. Vad cat de mult vrei sa ne fie bine. Vad modul in care iti pui capul pe perna seara, obosit, si inca zambesti, Vad, ca dupa tot ce faci tu inca mai ai putere sa zambesti pentru noi, pentru mine. Dupa ce ai alergat o zi intreaga inca mai ai putere sa vii acasa si sa faci ce eu n-am facut. Vad ca desi tu nu ai, te agiti sa ajuti pe altii. Vad ca iti dai inima si tot sufletul din tine ca sa faci tot ce trebuie facut. Iti multumesc pentru Andrei, pentru toti cei pe care ii faci fericiti din jurul nostru.

Nu stiu cand va fi data nuntii noastre, nu stiu cand iti voi spune ca Maia e pe drum. Stiu doar ca abia astept sa ajungi acasa, sa iti sarut ochii si fruntea, sa ma bucur ca acum te am, acum ne avem unul pe celalalt. Iar restul, nu conteaza atat de mult.

Pentru mine, asta-i sfant. Asta-i religie. Asta pretuiesc si in asta cred. Asta imi da putere si speranta. Noi si iubirea noastra.

Tu esti iubirea mea. Tu esti ingerul meu. In tine, in noi cred. Si-asta imi ajunge.

Love

Here we go again. This time, stronger.

Te am cum nu te-am avut pana acum. Te am cu zambetul pana la urechi, cu dorinta si iubire. Iar pentru acum, asta e tot ce-mi trebuie.

I see our unborn kids in your eyes.

Autostrada cu soare

       In ultima vreme lucrurile au fost agitate in viata mea. Al dracului de agitate, un amalgam de emotii, trairi, decizii si resturnari de situatie. Sunt si acum intr-un proces de schimbare, care ma solicita si care ma pune la incercare. Dupa o vreme lunga de acumulat, am rabufnit si-am provocat o furtuna. 
Ma trezesc acum, acasa, cu un sentiment de dor si de liniste, dorul acela placut, care nu doare atat pe cat te face sa zambesti. Dorul de copilarie, dorul de vocea bunicului si de gemul de prune al maicii. Dorul de "mami, imi dai bani sa imi iau ceva?", dorul de "du-te curata curtea cainilor". Acum nu ma mai roaga nimeni sa fac treburi prin casa. Acum le fac eu, cu drag si cu o responsabilitate pe care nu o vedeam inainte.
Lucrurile ruleza cu o viteza pe care n-am vazut-o poate, sau n-am vrut sa o vad. In toata situatia asta, privesc din mijlocul problemei si din afara ei, in masura in care pot, nevoile ce mi s-au schimbat, invataturile care au venit odata cu asta. Am simtit mereu nevoia sa analizez, sa ma pun pe treaba, sa faca lucruri care de mule ori nu tineau de mine. Mereu am fost pusa pe lupta, asteptand indicatii din partea vietii si traind ca un "copilot" atent la obstacole si cu garda sus, mereu pregatit sa actioneze impotriva lor. 
Citeam un articol al Mirelei, iar titlul era "Cui ce ai de demonstrat?". Si m-am gandit. Ce am de demonstrat si cui? De ce dumnezeu asa avea ceva de demonstrat, la douajdoi de ani, cand viata doar se intampla. Cand ai vuiet, tot timpul din lume, dorinta si multe necunoscute. Vreau sa traiesc. Sa-mi traiesc cei mai frumosi ani cu mainile si sufletul relaxat, fara sa trag de sfori si fara sa controlez atat de mult ce mi se intampla. Vreau sa imi pun capul pe perna zambind, iar singurele ganduri sa-mi fie de multumire pentru ziua frumoasa ce-a trecut. 
Vreau sa reduc din griji, sa inmultesc linistea si satisfactia. Vreau sa ma bucur de mine si de cate am sa-mi ofer. 
Uitasem ce inseamna sa ascult un Tudor Gheorghe, sa mi se umezeasca ochii si sa nu pot exprima fiorul, bucuria si linistea ce-o am in suflet. Daca tot vreau sa fac o gramada de lucruri, mai bine mi-as aminti dracului mai des sa fac ce-mi place. Da, cred ca asta e un lucru bun de-a incepe de acum inainte. 

       

       Am o dorinta in suflet pe care n-o prea pot materializa. Vreau, intelegi? Vreau al dracului de mult. Ma tine insa  in loc frica raspunsului pe care l-as putea primi. 
        Si ma deranjeaza ca lucrul ala nu mi-e prea confortabil acum. Insa, daca as face presiuni, as ajunge sa fac ceea ce incercam sa nu mai fac. Cum dracu ies din incurcatura asta? Imi place si ma enerveaza in acelasi timp.. damn it.. :)

Note to self: Mi-am dat seama cat de mult imi place un barbat care emana masculinitate prin toti porii. Cat e de bine sa te simti mica si.. fericita.

Hopefull

Am scris in ultima postare despre bani si nefericirea de a-i avea sau nu.
Acum n-am prea multe cuvinte. Doar atat. Nimic nu-i mai important pe lume decat apropierile dintre oameni. Cand te doare  pe tine durerea altuia mai mult decat il doare pe el.
Lucrurile se indreapta undeva. Vom vedea si unde.
Pana una alta, iti tin mana intr-a mea.

Si totusi vine toamna

Alergam zi de zi. Ne dorim masini, case, si o gramada de cacaturi. Asculta-ma, iti zic.. Ce faci cu ele? Ce faci cu ele cand te trezesti dimineata incomplet? Ce faci cu ele cand te bate soarele direct pe piele si n-ai cuvinte sa vorbesti? Cand te simti rupt in doua si nu poti nimic.

Baby, as putea trai fara bani o viata. As putea trai fara ei. As putea trai si fara tigari. Si fara masini. Dar cum sa poti spune in cuvinte? Cum sa poti exprima in cuvinte ce simti atunci cand casa-i goala? Cand, pentru prima data in 22 de ani am mers acasa si era usa incuiata. Cand, pentru prima data, eu eram aceea care a facut mancare si curatenie. Cand n-a trebui sa-mi spuna cineva ce sa fac. 

Doamne, cat adevar era in textul ala. "Iubeste o femeie care nu citeste." Iubeste-o. Iubeste femeia aia care are nevoie de masini. Care are nevoie de masina de spalat vase si care vrea sa se plimbe in mertan. Iubeste-o pe aia care adoarme razand. Iubeste-o pe aia care tipa daca n-o suni toata ziua, iubeste-o pe aia a carei teluri se masoara in acte sau bani. 

Am incercat sa trezesc in oameni lucrurile alea ce nu le poti exprima in cuvinte, lucrurile alea care trec dincolo de ceea ce putem percepe la altii, le putem doar simti. Mi-as fi dorit sa pot sa-ti arat cat de mult valoreaza un zambet. Cat de mult costa o dupamiaza cu zambete. Cat de mult conteaza o atingere si cat de insemnata e iluzia aia pe care-o numim iubire adevarata.

Am ajuns sa-mi doresc sa nu mai avem nici un leu. Am ajuns sa imi doresc cu desavarsire sa nu ne ramana altceva de facut decat sa iubim. Decat sa incepem dracului sa traim. Sa iesim la plimbare pentru ca n-avem bani sa mergem la film. Sa realizam ca nenorocita aia de plimbare valoreaza mai mult decat toate filmele din lume.Sa ne dam seama ca avem atatea de facut si tot timpul din lume (sau n-avem timp deloc, care-i exact acelasi lucru). Mi-as dori sa putem reveni la lucrurile de baza.

Si poate doar apoi vom incepe dracului sa traim. Cand incetam sa ne punem singuri funia la gat.

Cum faci oare sa te iubesti mai mult?

Mi-as dori sa stiu raspunsul la intrebarea asta. Mi-as dori sa pot sa maschez naivitatea si inocenta atunci cand nu-si are rostul. Mi-as dori sa stiu sa ma iubesc pe cum iubesc pe altii.

:)

"Nu.. Eu am fost bărbatul care credea că responsabilitățile și lucrurile bune pe care le făceam demostrau adevărată condiție umană și mai ales onorarea definiției unui om adevărat.
Si-au trecut zile, și au trecut luni și ani și am ajuns să nu mă pot opri din a-i caută zâmbetul în alte chipuri de femei. Forme care n-au știut să ofere nimic, nimic care să se ridice la lucrurile simple pe care le primeam fără să merit .. De la ea. Am ajuns să-mi fie dor de mofturile și modul ei de a se alinta. Am ajuns să o caut în fiecare femeie care-mi pășește pragul vietii, dar n-o găsesc. I-am avut sufletul în mâini, pe degete lacrimile ei dăruite mie și n-am știut ce să fac cu toate astea. Pentru mine reprezentau necunoscutul și tăcerea. Oamenii pe care i-am cunoscut au vrut să-mi ajungă până în cele mai întunecate camere ale inimii însă n-au reușit pentru că ea a aprins lumina în fiecare cameră și mi-a cumpărat bețișoare parfumate. Acum am oglinzi pe pereți și oricine intră se poate vedea. Nefiind capabili să se accepte pe ei, neputând să ceară mai mult, decât asistarea la propriul innec. Și vor da vina pe mine, când în final ea e cea răspunzătoare, pe ea nu poți s-o uiți.. N-ai cum s-o uiți"

Nunca te olvidare..

Zilele astea am fost trista. Inca sunt.
Ma gandesc ca poate in timp se va diminua durerea. Insa daca va disparea complet, asta nu cred.

Imi vei lipsi. Imi va fi dor de tine. Stiu ca nu are rost sa soptesc cuvinte unei cruci de piatra.
Sper doar ca ceea ce ti-am spus sa-ti fi fost deajuns. Sa iti fi dat seama cat de mult te-am iubit si inca o fac. Sa fi fost mandru de mine. Sper ca toate zambetele ce mi le-ai oferit sa fi insemnat ce am inteles eu ca au insemnat.

Mi-ai fost stalp, model, inger.

Imi e dor de tine.

"despre bunici (ar trebui folosit singularul) nu vorbesc. din respect si din prea mult dor. ei au fost tot ce n-am stiut eu ca e mai limpede in viata mea. cei la care n-am putut sa ma uit cum mor."

"si am plans pentru toate. pentru ca atunci cand bunicul a murit, am stiut ca ar fi vrut sa mai stea. a fost singurul care cand m-a parasit, inca ma iubea. am plans pentru ca o data cu el, mi s-a terminat copilaria. "

Vreau sa pot sa mai plang. Sa mai plang rauri si sa iasa tot afara.

De tine, D., mi se rupe sufletul cel mai tare. Stii ca sunt aici si te iubesc, nu?
Sper ca ceea ce urmeaza sa fac sa te ajute, nu sa te supere. Sper.

Tigle

Am simtit de multe ori durerea. In multe forme. Credeam ca cea mai puternica durere pe care am simtit-o a fost cand ma zbateam din toate puterile, si urlam, si ma luptam sa treaca. Sau atunci cand stateam in genunchi c-o rama in brate si aveam impresia ca am lacrimi si-n vene. Sau atunci cand n-am fost crezuta.

Dar nu. A fost intr-o dupamasa insorita cand desi stiam ca nu-i totul roz, imi pusesem zambetul pe buze si-mi doream sa ramana acolo. Am intrat in camera agitata, pusa pe facut bagaje, pregatita sa impachetez si m-am lovit de liniste. Liniste, cu un film tampit pe fundal. Ma luptam sa fiu auzita, sa fiu simtita, sa fac in vreun fel sa dispara bariera aceea ce nu-mi mirosea a bine.
Stiu doar ca m-am trezit ulterior, dupa ceva vreme, tinand o tigara in mana, in timp ce ma uitam pe geam la casele din jur. Ma uitam la acoperisurile lor, la forma lor, la tigla ce le acoperea. Erau atatea culori... atat de diferite, atat de multe lucruri pe care nu le vazusem pana atunci.. Era o voce pe care o auzeam, dar pe care n-o ascultam. Imi simteam corpul vibrand, si tigara aia care se termina a dracului de mult. Atata liniste.. atata liniste. Nu vreau sa mai simt linistea aceea niciodata. Nu vreau sa mai vad atatea tigle pe casa si sa ma minunez de ele. Nu vreau sa-mi mai cante in cap cantecul ala niciodata.

"But don't nobody, please don't ask me why
'Cause all I did was love him"

I lost my keys.

           Nu mai stiu. Nu imi mai amintesc atatea momente din viata incat imi vine sa ma cutremur. Nu stiu unde s-au scurs anii aia, unde-au disparut momente, seri, saptamani si ani intregi. Unde s-au scurs toate noptile mele cu stele, unde-au plecat zilele alea pline de zambete, tristete, impacare si.. bine.
          Nu stiu ce mecanism al dracului de-a ma vindeca am, insa parca mi-e umpic ciuda pe el. Parca as vrea sa-mi amintesc, sa pot simti macar putin din tot ce-am simtit candva, din tot ce credeam ca ma definea candva. Ma si definea, actually. Acum, lucrurile stau altfel.
Sunt intr-o continua agitate, intr-un amalgam de lucruri care mult prea rar imi dau cate un moment de respiro. Care ma urca la cer si dau cu mine de pamant si nu imi ofera clipa aia in care sa ma pot speria. Dupa ce am alergat in sus si-n jos, ma trezesc cu fruntea plina de picaturi de transpiratie, respiratie agitata si corpul tremurand. Si nu mai stiu incotro sa ma indrept.

       Imi amintesc in schimb noaptea aceea racoroasa. Cand eram cu ochii la stele, singura, pe banca aia inconjurata de atata liniste si stele. Multe, multe stele. Dupa ce mi-am simtit toata pielea inundata de mirosul lui si de vocea lui care imi zicea "ce-ai facut? ce mi-ai facut? cum mi-ai facut asta?" racoarea aceea mi-a prins bine. Nu i-am raspuns. Mi-am raspuns mie in gand. Oh, cate-as mai putea sa fac si cum.. si cate-as mai putea simti. Dar nu.

        Imi amintesc cand omul pe care eu il admir mi-a spus "Doamne cat de mult pot sa te admir pentru.. Mi-as dori sa pot fi ca tine." Cand am ramas cu ochii goi, cu mainile curgandu-mi pe langa corp si ma gandeam.. nu, inca nu ai de ce sa ma admiri.

         Stii momentele alea, cand nu mai conteaza prea mult ce se intampla. Cand te uiti la o pereche de ochi calzi care-ti vorbesc mai frumos decat unui dumnezeu si-l vezi ca ar face orice sa te poata ajuta. Cand iti da sfaturile alea pe care nu le dai nimanui. Pentru care ai platit preturi mari.
Mi-ai zis azi ca sunt cel mai mare maestru al cuvintelor pe care-l cunosti. M-ai lasat iar fara cuvinte. Pe mine, maestra cuvintelor.

            Mi-e dor de tine mamica. Mi-e dor de tine pentru ca desi nu ma puteai intelege in toate, ma simteam mereu confortabil cu tine. Ai stat si-ai ascultat toate tampeniile ce ti le-am povestit, ce acum nu mai conteaza nici cat negru sub unghie. Si m-ai iubit. Si ma iubesti inca, la fel de mult cat o fac si eu. Mi-e dor sa uit de problemele mari pentru ca is prea ocupata sa-ti povestesc nimicuri. Mi-e dor sa ma certi, sa te imbratisez, sa te sun de la 1000 de km si sa-ti spun ca ai 5 ore sa faci 500 de km ca vin spre tine si tare mi-e dor sa te vad.
Mi-e dor sa-mi povestesti de casuta ta, de aia ce te enervau, de romanca aia faina, de ce mult ai crescut..
Sunt mandra de tine. Sunt mandra ca rezisti bine acolo, ca ai crescut frumos mamica. Ca ai alta minte, dar aceeasi blandete in privire.

          Puiule, uite unde am ajuns. Ma faci sa zbor si ma si cobori cu picioarele pe pamant. Si ma faci sa vreau sa fiu o mai buna eu. Si-asta mi-e deajuns.

Magic

Poate nu am cele mai bune cuvinte sa-mi descriu starile. In schimb, am zambete si dorinta sa fac placinta cu branza.
Cafeaua e buna azi.

E atata caldura, de unde vine?
Te-ntrebi caci esti doar in tricou
Iar vantul bate nebun

Ia-o de mana, citeste-i in stele    
Minte-o ca e cea mai frumoasa

Cheam-o mai aproape, langa pieptul tau
Sa simta si ea galopul inimmii tau

Saruta-i gandacul de pe deget
Scoate-i din par firul de iarba
Ea iti va zambi si-si va aminti, in iarba

Seriously?!

"Nu trebuia sa vorbesti atata."

My friend, cuvintele sunt tot ce am. Teoretic ar trebui sa ma cunosti indeajuns incat sa stii asta. Si daca incerci sa-mi iei cuvintele e ca si cum mi-ai pune cutitul la gat. Deci nu, nu voi tacea niciodata, pentru ca in momentul ala voi incepe sa mor.

Si daca ne adaptam sa fim pe placul celor care se sperie de cuvinte, devenim din start statistica, cum zicea prietenul meu Palahniuk.

"dar de unde sa stie Puric din astea cand dezastrul lui incepe de la freza?"

Invata sa elimini din apropiatii tai oamenii care nu se mandresc cu tine. Auzi?

Vama Veche

Am avut asa, un soi de aer de Vama in mine.

Dac-ai stii...

"Uite ca a trecut si asta. Si vin altele, poate la fel de frumoase, la fel de pline de iubire. Poate ca nu va fi doar bine, dar vom merge mai departe... Pentru ca, sa nu uitam, suntem niste luptatori.
Ce sa va mai spun? M-am simtit la 30 de cm de sol. Si imi urlam in minte ca nu merit atata fericire. Da, a fost fericirea suprema. A fost zgomot mare, dar parc-a fost si liniste. La un moment dat nu mai auzeam nimic. Simteam zeci de imbratisari, caldura sufleteasca, iubire si liniste. Si lacrimi de fericire.

Mamica, imi place sa te redescopar zi de zi. Imi place sa am impresia ca te cunosc, si totusi, sa redescopar tot alte lucruri, care ma fac sa tin si mai mult la tine. Imi place sa stiu ca-ti pasa mamica. Si-mi place ca tii la mine asa cum is.

Stiu ca vin vremuri cacacioase. O, da! Dar sa nu uitam ce am invatat. Am invatat sa tintesc cat mai sus. Si sa nu regret ca imi doresc mai mult. Nu vreau sa stiu viitorul. Vreau sa fiu in asa fel, sa iasa bine. E ciudat. E in ceata totul. Cred ca vreau ceva, dar de fapt nu-mi doresc deloc asta. Vreau liniste. Si Info Pro toata ziua.

Si vreau sa ma mai tii odata in brate mamicuta. E atat de bine acolo...

E asa, o senzatie... Simti ochii putin inlacrimati, si nu stii de ce... Iti vine. Iti vine sa te eliberezi. Iti vine sa spui cuiva... Hei, iti multumesc ca existi. Iti vine sa fi din nou copil.
Cred ca nimeni n-ar putea descrie ce simt acum. Decat tu. Si nu, nu stiu daca-i vis... Nu stiu daca-i corect, mai bine, mai vis... Stiu doar ca mi-e dor de o pereche de brate care sa stie sa simta...

Mi-e dor. Va fi bine candva mamica. Stiu asta."

septembrie 2010.
Iti multumesc.

Stop chasing shadows.

"Oare stiti cum e cand, pe langa ca iti sapi singur groapa si sari in ea, iei lopata si pui pamant peste tine?

Se pare ca un om, indiferent cat de puternic se crede, la un moment dat ajunge sa fie exact ceea ce nu a vrut niciodata sa ajunga.
In schimb, cu putina dorinta si ambitie, sa speram ca ies la liman.

O sa fie bine."

Postare din decembrie 2011, nepublicata.

O sa fie bine, da.

Radu Tudoran - Fiul risipitor

"Tu eşti muzica mea! Nu vreau să mai ştiu de nicio altă muzică, afară de tine!

 Aş vrea să am o sută de ani, nu o sută, două, trei, câte sute au pietrele astea, numai să mă ţin de braţul tău!

Odată o să uit şi cum mă cheamă. Daca el m-o striga într-o dimineaţă cu alt nume, am să cred că ăsta a fost numele de totdeauna.

Dacă eu aş muri într-o zi, aş vrea să ştii că ai fost cea mai frumoasă minune din viaţa mea.

-N-ai dormit?
- Nu.
- Nici eu. Ce-ai făcut?
- Te-am iubit.

- Lume, priveşte-mă: sunt tânără şi fără minte - dar îmi place un om, mai mult decât soarele, mai mult decât cerul - şi pentru asta mi-ajunge tinereţea, nu-mi trebuie minte!"

P.S.: Asa e cand nu mai ai impulsul de-a vomita toate cuvintele din tine, desi stau ingramadite sa iasa afara. Cauti cuvintele altora si le reproduci. Cumva, cumva, trebuie sa scoti afara starile din tine. 

Cum dam viata vietii din noi?

P.P.S: Trebuie sa citesc cartea asta neaparat.

O zi care a trecut

"Băi, e greu când cel de lângă tine nu înţelege. Când pui înaintea lui pe o masă tot ce simţi, tot ce gândeşti şi tot ce te doare şi el se uită şi se scarpină în cap. Când începi să diseci fiecare trăire şi aproape că eşti în stare să tai în carne vie doar ca să-i explici, pe rând, fiecare bucăţică din tine... şi el nu face decât să ridice din umeri. 

E greu să n-ai cuvinte să te explici. Să n-ai cuvinte ca să-ţi descrii rănile care nu se văd. E greu. E greu să te vindeci aşa."

Moments

Sunt momente cand realizezi ca ai fi facut lucrurile altfel. Ajungi la maturitatea emotionala necesara sa-ti de-a
o palma peste cap pentru toate prostiile ce le-ai facut, pentru toate vorbele aruncate fara gandul efectului lor,
pentru momentele de incrancenare cand n-ai vrut sa vezi si sa asculti nimic de la celalalt.

Am invatat sa ma bucur de cuvinte simple, dar insemnate, de prezente din viata mea care nu vor fi pentru
totdeauna aici, de gesturi care conteaza cu adevarat.

Da, as fi facut lucrurile cu totul altfel. Si-am invatat al dracului de multe. Am invatat sa ascult. Sa pretuiesc.
Sa ascult tot, chiar daca cuvintele ma supara, sa vad suferinta din spatele lor, sa vad dorinta si nevoia
celuilalt.

Ma supara faptul ca am provocat durere. Si ca inca mai am momente cand ma gandesc la durerea provocata. Si am egoismul de a vrea sa fi fost tinuta minte altfel.

El... pe el il doare. Si pe mine ma doare si mai tare durerea lui. E o durere pe care nici el si nici eu n-o pot
controla. Ii vad ochii obositi de griji si ii observ oftatul. Stiu ca va trece. Insa pana atunci imi doresc din
rasputeri sa-i pot alina catusi de putin durerea, sa-si poata pune capul linistit pe pieptul meu stiind ca va gasi
liniste.

Pe de alta parte, ma bucur. Ma bucur ca oricum am face, ajungem la calea de mijloc. Ajung acasa obosita si
ma asteapta cu masa pusa. Vine si-mi aduce mancare si tigari. Pe cand ma trezesc dimineata, cafeaua e
facuta, la fel si tigarile. Si le-aduce in pat. In fiecare noapte, la orice miscare a mea, ma cauta instinctiv si
ma ia in brate. Ma rasfata. Imi spune ca sunt frumoasa. Ma vrea doar a lui. Cauta modalitati sa ma faca
fericita. Isi face mereu probleme daca nu cumva m-a plictisit.
Nu, nu m-a plictisit nici macar o secunda pana acum. El a inflorit bucuria si frumosul in mine.

Stau cu ochii in calculator si numar minutele pana ajung acasa sa-l pot lua in brate. Daca eu lucrez pe timpul
noptii, el sta treaz si ma asteapta pana ajung acasa sa doarma cu mine. Numar minutele pana ajung sa-i pun
mana pe pielea fina. Numar minutele pana cand imi va saruta fruntea. Sunt o norocoasa.
Sunt o norocoasa ca l-am gasit, ca face parte din viata mea, ca m-a ales pe mine dintre toate, ca ma simt mai rasfatata ca oricand.

Lucrul la care lucrez acum e sa pot sa-l rasplatesc pe cat merita. Sa pot sa invat din greselile anterioare si sa
pot sa-l rasfat pe cat de mult ma rasfata el pe mine. Sa-l ocrotesc la fel de mult cat o face el si sa-i
daruiesc linistea de care are nevoie. Si pasiunea, si daruirea, si increderea, si posibilitatea sa se simta cel mai
confortabil cu mine, si siguranta, si nevoia de copilarie.. si tot.

Mariuca mea, ai progresat. Ai facut lucruri minore si nu va sti nimeni bucuria pe care-o simti pentru ele. Simti cum cresti, simti cum ai rost, simti cum te poti bucura de tot ce ai. Fi fericita si imparte fericire.

Douamiipaispe :)

"Am inceput acum sa scriu pentru ca nu stiu cand voi mai putea sa fiu doar eu cu mine, in liniste, anul acesta.
A fost un an dat dracului. Am trait cele mai intense momente, cele mai minunate si cele mai groaznice din cate mi-a fost dat sa traiesc. Am inceput anul cu o iubire aagitata, dar intensa, cu batai de cap si dorinta de a lupta. A urmat apoi o despartire dureroasa, a dracului de dureroasa, urmata de o avalansa de intamplari rapide, diferite, a fost Boo, care doar eu stiu ce efect a avut, efect care nu a fact altceva decat sa-mi intareasca increderea in mine. Intre timp am explorat parti pe care situatia a facut sa nu le pot explora intr-adevar cand parea momentul potrivit, ci doar mai apoi cand s-a facut liniste. A fost placut, soft and wild, cu ulei de masaj si sex in lift. Apoi a urmat R si Deiu, care au trecut la fel de repede pe cum au venit.
A fost apoi august, august al meu, cu spitale si mama lor de rinichi. Apoi septembrie, 13 (ca asa ne place noua sa ne legam de detalii) cu frisoane, dureri si senzatii ce te fac sa-ti pui armele jos. A mai fost consolidarea unor relatii, cu incredere si liniste. Apoi a urmat un 29, inceputul a ceva ce mi-a adus si imi aduce o mare implinire si un zambet intins de la o ureche la alta. Cu implinirea unor dorinte de rang inalt. 
Am primit cel mai frumos cadou de Craciun, casuta mea, acasa al meu, al nostru, ce ma face sa fiu a dracului de recunoscatoare pentru ca sunt o norocoasa.
A fost un an plin. Foarte plin. Un an in care am invatat sa transform prezentul in trecut daca nu-i ofera prea multe satisfactii. Am invatat ca normele altora nu trebuie sa fie in concordanta cu ale mele. Am invatat sa ma iubesc. Am invatat ca cel mai important lucru e sa-ti hranesti sufletul si sa poti fi fericit cu putinul pe care-l ai. Am invatat sa fur de la fiecare invataturile si lucrurile bune.

Vine un an nou. Care nu stiu ce-mi aduce. Anul ce urmeaza vreau sa imi focalizez cu adevarat atentia pe unele lucruri, sa imi umplu viata de varietate si de bucurii pentru realizarile marunte, dar proprii. Vreau sa am curajul sa fac ce-mi doreste sufletul cu adevarat, sa nu-mi fie frica de nimic. 
Vreau sa am curajul sa raman asa cum sunt, unica, cu o combinatie de dorinte, stari, principii si pasiuni pe care o intalnesti prea des. "
                                                                                                                            decembrie 2013


Scumpa mea, ai grija de tine. Iubeste-te, ingrijeste-te, alinta-te cu ce e mai bun si nu lasa pe restul sa ia de la tine fara sa-ti dea nimic la schimb. Nu-ti fie frica de nici o dorinta, invata sa-ti asculti impulsurile, nu dupa posibila reactie sau judecata a altora. Ai un suflet mare si o pofta de viata cu un optimism incredibil. Nu-i lasa pe ei sa-ti spuna cine esti. Spune-le tu, cu siguranta in glas, cine esti si cat valorezi. Fii relaxata, nu-ti fie frica sa te prostesti. Rade. Iar daca-ti vine, nu ezita, pleaca!
Daca vrei, viata e frumoasa. 

You selfish little bastard

"Esti javra, ai doua fete, nu sti ce e ala fairplay."

Pai ma gandeam asa, oare care din noi nu-i javra la un momentdat?
Oare care are tupeul sa spuna ca nu e egoist?
Prietene, sunt a dracului de javra. Vreau binele meu inainte de al altora si cea mai importanta persoana din viata mea sunt eu. Si n-am nici o problema in a fi javra, atata timp cat am coloana vertebrala sa recunosc ce sunt si sa fiu responsabila pentru ce fac. Orice persoana de pe planeta asta e destul de egoista sa se gandeasca la binele lui prima data. Chiar si cand nu crede ca face asta. Ca-n iubire. Toti iubim. Si mai spunem ca iubim cu adevarat, fara sa asteptam nimic la schimb, ca asa e iubirea adevarata, bla, bla, bullshit. O fi. Insa, fuck, cine nu vrea sa fie iubit inapoi? Cati din noi nu asteptam ca iubrea sa ne fie impartasita, cu pretentii chiar?
Si-n prietenii. Te ajut ca esti prietenul meu. In schimb, oare suntem prieteni cu oamenii care nu au ce sa ne dea la schimb? O bere atunci cand nu mai avem bani de paine, un "da-i dracului, hai sa fumam o tigara" sau "ba, mi dor de tine". Suntem pe dracu. Mereu vom fi destul de egoisti incat sa cerem. Mereu vom avea pretentii.

Vezi, aici e diferenta dintre oameni de calitate si "balast". In a avea o problema sa recunosti cine esti cu adevarat. In a spune "da frate, asta cred, si ce?"
Si daa, joc teatru, a dracului de bine, ca tot veni vorba de asta.
Ma prefac ca-mi pasa, ca esti important, oricine ai fi, iti spun ca imi pare rau pentru tine in timp ce nu dau doi bani pe povestea ta. Si stii de ce?
Pentru ca esti indeajuns de prost sau limitat incat sa nu vad nici un rost in a ma explica. Nu iti voi spune niciodata adevarul in ceea ce priveste parerea mea pentru ca nu esti capabil sa-i faci fata. Nu ma voi chinui sa iti dau explicatii pentru ca nu le vei da importanta niciodata.

Persoanele care imi sunt dragi, care conteaza pentru mine intr-adevar, vor vedea mereu ca ceea ce spun sau fac nu va fi impachetat in hartie roz, tocmai pentru ca au destula minte sa accepte adevarul asa cum e.
Daca sunt o draguta mereu si sunt de acod cu tot ce spui cu siguranta nu imi pasa cu adevarat de tine.
Daca ma lupt si incerc sa te ajut, daca te lovesc cu cuvinte si iti dau picioare in cur e pentru ca esti cineva in viata mea. Atat.
Pe cat de mult ofer pe-o parte, pe atat de mult mi se rupe de oamenii care n-au cum sa ma inteleaga si accepte.

"nu, prietene. nu sunt ironica atunci cand n-am motive. dar nu intotdeauna mi se pare demn sa ti le etalez. la fel cum nu intotdeauna mi se pare potrivit sa raman cu ultimii la masa. intr-un fel, e chiar misto sa fii primul care pleaca. ai inspre ce sa te uiti inapoi. fie si cu mila. macar cu dezgust. intotdeauna peste umar."

Sunt o egoista. Should I feel bad?
Hahaha!

Halleluja.. halleluja...

        "Ce insemni pentru mine?

Ai aparut in viata mea cand nu credeam ca s-ar putea inampla, te-am asteptat atat de mult si te-am dorit atat de mult, te-am visat atat de multa vreme mai ales cu ochii deschisi cu atatia ani inainte…Imi aduc aminte cum a inceput sa imi bata inima in momentul in care te-am vazut pentru prima data. Chiar nu ma asteptam sa vad in fata mea asa o privire care sa ma patrunda in asa hal cu o asa mare putere si pe langa astea cu asa o sensibilitate nemaintalnita niciodata, dar imi place, si ma bucura nespus ideea ca am ajuns sa fiu al tau si tu a mea.

Am ajuns sa cred ca niciodata nu primesti nimic din ceea ce iti doresti pana in momentul in care chiar meriti. Si eu cred ca meritam amandoi! Si mai ales ne meritam amandoi! Intr-un timp atat de scurt am ajuns sa vad, nu doar sa cred ca ne potrivim de minune, potrivire ce niciodata nu am ajuns sa o traiesc sau sa o simt macar catusi de putin alaturi de cineva. Nu credeam ca voi intalni vreodata pe cineva asa ca tine! 

Esti pentru mine FRUMOSUL ce mi s-a aruncat in fata si pe care il las sa imi intre in viata si in suflet. Esti dulcea mea si vei ramane intotdeauna! Esti femeia pe care mi-am dorit-o intotdeauna, si ma intreb “Unde ai stat ascunsa atat de multa vreme?” Esti dragostea mea, esti femeia langa care imi doresc sa traiesc toata viata, esti femeia care imi doresc sa ramana cea care este, si care sa ma lase sa ii arat cat de mult o iubesc, si care sa inteleaga mai ales cat de mult o iubesc chiar daca nu pot exprima in cuvinte.

Esti ceea ce mi-am dorit de cand am inceput sa iubesc pentru prima data, esti cea care imi citeste gandurile, si care zambeste intotdeauna si care ma face sa zambesc intotdeauna! Esti motivul meu cel mai puternic! Esti cea care ma face sa imi doresc sa ma trezesc langa tine dimineata, sa vreau sa iti simt respiratia aproape, sa te privesc, sa ne privim! Imi place sa te vad fericita atunci cand ma privesti, atunci cand ma atingi, atunci cand te ating, atunci cand facem dragoste, atunci cand fumam, atunci cand vorbim vorbe si discutam discutii…poate chiar interminabile.Intotdeauna mi-am dorit pe cineva care sa stie sa aprecieze ceea ce trebuie apreciat la un om, care sa stie sa puna in balanta partile negative si cele pozitive ale cuiva. Acel om esti tu, si ma bucur nespus de mult ca ai venit!Langa tine si cu tine nu am cum sa ma plictisesc, iti multumesc pentru felul normal de a ma comporta, iti multumesc pt ca esti ceea ce esti, iti multumesc pentru vorbele tale dulci care ma ating de fiecare data la suflet! 

Iti multumesc pentru ceea ce ma faci sa fiu atunci cand sunt cu tine!"

Ba nu, eu iti multumesc!

Just a little bit..

Mi-am scris in urma cu cativa ani o scrisoare pe care, daca ma gandesc bine, nu stiu in ce masura am inteles-o, la mintea ce copil ce o aveam atunci. Iar la final am scris urmatoarele: ".. It will be warm and your eyes will shine.. wait just a little bit girl, just a little bit.."

Imi venea sa scriu, sa dau afara, sa dau si altora din amalgamul asta de sentimente ce-l port in suflet. Si apoi mi-a aparut in fata imaginea in care aveam mainile in jurul lui, afara era un frig de noiembrie, iar eu aveam obrazul si buzele lipite de gatul lui. Doamne ce caldura emana... Aveam buzele lipite de pielea care imi transmitea dorinta, freamat, nevoia de mangaiere si atingere. Si-apoi o voce calda ce-mi spunea "iti multumesc soare.." A mai zis ceva, insa nu am retinut pentru ca eu ramasesem acolo.. la momentul ala cand palmele lui mi-au cuprins fata si m-au sarutat pe frunte. 

Acum, daca stau bine sa ma gandesc, am primit ce mi-am dorit. Acum am ajuns sa inteleg cu adevarat ca trebuie sa muncesti, sa daruiesti, sa lupti, sa crezi ca ai pierdut, sa te trezesti in genunchi, sa incepi sa urci iar pana sa ajungi sa meriti, ca apoi sa primesti ceva ceea ce ti-ai dorit. 

Si doamne cat am daruit, cate julituri am avut in genunchi, in suflet, ce dureri intense am simtit.. Si privind in urma, nu a fost asa mult. A fost greu, dar as mai trece iar si iar prin ele pentru a ajunge la ceea ce-mi doresc. 

Am un inger ce-mi poarta grija si o gramada de motive sa fiu fericita. Si da, mi-e a dracului de bine..

Sa ma topeeesc

Listen while reading.

Dupa cateva momente de euforie, s-a lasat linistea.

Fumez o tigara, beau o cafea care s-a racit deja si ascult Horia Brenciu.
A fost o perioada... Doamne, ce perioada... A fost o perioada atat de grea, care m-a tinut inclestata si a scos la iveala parti din mine de care nu stiam ca exista.. M-am simtit singura. A dracului de singura. Si m-am simtit pentru prima data cu adevarat la pamant. N-am avut putere sa vorbesc ca-mi tasneau lacrimile din ochi, n-aveam puterea sa ma gandesc la nimic. Ma zbateam si cu greu am gasit puteri sa ma linistesc. Apoi, la fel ca si acum, s-a facut liniste. Imi auzeam inima cum se loveste de piept si nu vroiam decat sa dorm. Sa adorm pentru ca obosisem de atata lupta.

Cand ma gandesc cate-au trecut peste mine, cum parca simt si acum fiorii ce m-au rascolit atat, cate dureri, cata oboseala, cate maini dupa care am tanjit si cum au trecut peste mine toate...

Au fost acolo. Ei sunt mereu acolo, desi uneori imi acopar ochii ca sa vad doar ce vreau eu, ei au fost acolo mereu. M-au iubit, au simtit durerea odata cu mine, sau poate mult mai tare decat mine. Doare si acum ca n-au habar sa arate ce simt, insa pentru asta nu stiu daca am puteri, sau daca are vreun rost sa lupt.

Tu.. nu stiu unde te-ai pierdut. Te-ai dus departe si n-am mai putut sa vad nimic.. N-am putut sa vad ce te framanta, n-am putut sa-ti simt zambetul si nu mai stiu cine esti. Mi-e dor de tine, atat de dor mi-e de tine.. Nu stiu ce te-a facut sa uiti ce-i mai important, nu stiu ce durere te-a inchis atat de tare in tine si nu stiu cum as putea sa te ajut. Sper doar s-ti amintesti ca eu sunt cea care te va iubi mereu si-ti va multumi toata viata pentru ca m-ai facut, m-ai iubit, m-ai ocrotit.

Iar tu... Tu esti ingerul din viata mea. Tu nu ai plecat de langa mine niciodata si tu mi-ai tinut mana in palma ta cand simteam ca zilele s-au terminat. Tie iti multumesc si imi plec capul ca n-am stiut sa-ti arat ce simt pe cat de mult meritai. Nici tu n-ai facut-o, insa nu vreau sa mai arunc cu noroi. Au trecut peste tine mult prea multe greutati incat sa vreau sa te mai acuz. Oricum, am facut-o de prea multe ori pana acum. Imi pare rau viata mea.

Cand vorbesc cuiva de toate astea, se uita tamp la mine si-i citesc mila din ochi. Vad reactia altora si realizez c-au fost multe. Au fost multe iar eu sunt o puternica. Sunt mereu cu ochii mari si negrii atintiti in sus, sau cel putin in fata, cu o scanteie ce i-a hranit pe multi cu zambete. Vreau sa-mi zambesc, sa-mi ofer mie multa munca, ca apoi sa pot culege roadele a ceea ce mi-am dorit mereu.

Tie, nu iti spun decat atat. Esti mult prea trist si te-ai pierdut de mult prin soaptele ei. Ai ramas agatat acolo, si din pacate, tot potentialul pe care il ai se duce dracului pentru ca ti-e mai usor sa te ingropi in noroi decat sa pui mana si sa lupti.

Tie, ce sa-ti spun? Ti-am spus poate ce n-am spus nimanui si acum, in vremea asta, ma gandesc la un singur lucru. Nu ai si nu vei avea niciodata capacitatea sa vezi cine te-a iubit si cine ti-a fost alaturi. Ai preferat sa alergi cu adevarul tau in brate. Eu, te-am lasat sa pleci cu el, insa pentru o perioada mi-am luat propria minciuna stransa la piept si te-am urmat. Acum nu. Acum esti doar cineva care la un momentdat a rascolit viata mea si tot inlauntrul meu. Nu te mai iubesc si nici nu vreau sa-mi mai risipesc vorbele mult prea dulci unuia care a fost atat de inchis incat nu a fost altceva decat un gust amar. Laolalta, gust care n-avea cum sa nasca altceva decat un amestec ieftin.

Omuletule, nu stiu ce sa-ti spun. Doar c-ai aprins un foc in mine care nu are cum sa nu insemne nimic. Vreau sa iti privesc ochii cu un pahar de vin in mana si sa-ti cant langa un foc. Pana atunci vreau sa las cuvintele sa ma iubeasca. Atat.

Viata, dupa incercari mi-a dat si premii. Asta tind sa cred ca esti. O comoara pe care trebuie s-o descopar si de care vreau sa am grija. Acum insa, e momentul sa fac efectiv ceva. Sa nu uit ca traiesc intr-o lume cu facturi, scoli, oboseala si munca. Pentru ca am tendinta de a o lua la goana.

Acum, vreau sa treaca raceala asta, sa-mi reintru in ritm, faculta, carti bune, cafele si oameni faini. Stiu ca totul va fi bine.


"Te-am confundat pentru o vreme cu soarta, prima greseala pe care o fac de fiecare data cand ma indragostesc. Confund oameni cu viata, viata mea, singura pe care o am singura pe care ar trebui sa o traiesc ca si cand ar fi singura. Si totusi, ma comport de fiecare data de parca mai am cateva vieti prin buzunar, vieti de rezerva, numai bune de imbracat cand o alta viata crapa pe la cusaturi. Nu stiu daca sunt scuze de oferit pe aici, scuze de luat sau regrete de pastrat in tine. Regrete care te lasa cu ochii in tavan, regrete pentru care fumezi pana iti cad plamanii, regrete pentru care uneori iti bagi pula in tot si te manjesti de sus pana jos doar cu partea aceea simpla din tine, parte dornica de viata, parte care inca mai crede ca ti se cuvine macar o parte din ceea ce iti doresti. "


"Nu stiu pe unde esti, nu stiu pe unde umbli, cum te cheama sau ce gust ai. Stiu ca te voi intalni si numele tau va fi Vara. Stiu ca in acel moment ma voi insura (sper) cu tine. Dar nu stiu babe ce o sa iti spun cand o ma intrebi cum ma cheama. Poate ar trebui sa imi fac cel mai lung nume din lume. Babe..numele eu? Toate randurile astea cu miros de tigari. Daca ai de gand sa ma gasesti babe, fa-o inainte sa o faca altcineva. Nu stiu daca intelepciunea sau nebunia imi spun ca de tine am nevoie, nu de altcineva.."

Just ride...

Listen while reading.. Lara Del Rey - Ride

Dintr-o eroare am ajuns pe pagina mea personala de blog. Adicatelea, aici unde te afli si tu acum. Si-am constatat cu stupoare ca l-am lasat in urma. Nu stiu de ce, nu stiu ce parte din mine mi-a lipsit ca sa mai scriu, insa e timpul sa ma adun din toate partile, si sa ma "acutalizez".

Nu am cea mai buna stare, urmeaza inca un capitol mai umbrit din viata mea, inca o procedura la rinichi de care mi-e groaza. Niciodata nu mi-a fost frica de doctori, de spitale, de operatii. Am stiut ca-i pentru binele meu si am fost mereu optimista. Insa acum mi-e groaza. Si am sentimentul ala groaznic de singuratate. Pentru ca cei care vor fi cu mine, de multe ori nu au facut altceva decat sa ma agite. 

Mi-as dori sa primesc un telefon sau mai multe, sa fiu intrebata cum sunt si sa aud "hai sa bem o bere". 

Din cauza dorintei asteia, l-am sunat. L-am sunat, i-am povestit cum sunt si ma asteptam la altceva. Ma asteptam la o reactie pe care, intr-adevar, nu am primit-o niciodata de la el, insa acum am cautat-o. Raspunsul lui m-a trezit la realitate, mi-am dat refresh si i-am urat o seara frumoasa. 

Nu sunt in apele mele, am un dor ce ma face sa tremur in interior, un dor nu de altcineva, ci de mine. Nu ma mai regasesc in ceva ce inainte ma identifica, nu ma mai simt ca la mine acasa atunci cand sunt acasa si-am dorinta arzatoare de-a pleca. Probabil ma caut pe mine prin locuri nefrecventate, din dorinta de-a ma gasi intr-un alt mod.

O sa fie bine, stiu asta. Pentru ca acum cel mai mult contez eu. Acum imi alimentez sufletelul, il ascult si asta e cel mai important.. 

Fuck

"Sunt momente în care - și nu are importanță cât de mult ești iubită sau cât de frumoasă este viața- te trezești, într-o dimineață de luni, și simți că ai mâncat prea mult, că te-ai îngrășat și că, de fapt, ești supărată pe toată lumea. Ai apăsat butonul ceasului deșteptător de atâtea ori că bateriile s-au consumat. Suna într-un fel liniștitor, dar acum urlă ca o mâță sugrumată și ai prefera să mergi pe cărbuni încinși decât să-ți părăsești patul cald și să înfrunți lumea. Chiar acum, o urăști, cu tot ce implică ea. "

N-am fumat de alaltaieri, n-am mai baut cafea de 4 zile, o tin pe ceai verde cu lamaie, 15 km cu bicicleta zi de zi. Is furioasa, crizata, nervoasa si gata gata sa urlu pe oricare-mi sta in cale. Cel putin asa pare.. Insa vorbesc cu cineva la telefom si nu stiu cum sa fac sa inchid mai repede sa nu ma apuce plansul.
Imi suna telefonul si aud "hai sa mergem in oras sa bem un suc" (cand e CLAR cat de mare e tentatia de a fuma) sau "hai sa mergem in mall" (unde ii plin de kebap si crispy si sa le trazneasca dumnezeu pe toate) pe ideea ca acolo unde sunt tentatii maxime trebuie sa mergi, ca sa fi cu adevarat rezistent. Mai las-o in pula mea de rezistenta, ca nu-s coarda de bungee-jumping, si daca simt ca nu vreau sa exagerez, ca s-ar putea sa cedez, atunci nu-mi fute nervii exact cu ce ma doare mai tare.

Da, dupa cum vedeti sunt bine, ma bucur de vremea de afara, de ciripitul pasarelelor si de soarele asta cald.

Mi-e pofta pe o tigara si o bere undeva la umbra intr-un hamac.
Iar cei ce le puteti savura ati face bine sa fiti mandri de mine, in pula mea, ca beau ceai verde cu lamaie fara zahar si ma pregatesc de pedalat.

O zi frumoasa si voua!