Noptile

Mi-e dor. Nu stiu de ce mi-e dor. De iubire, de libertatre, de mine, cel mai probabil. Mi-e dor de un iunie calduros. 

Azi am baut Bacardi Breezer. Dar parca n-a fost ca si-atunci. Parca nimic nu mai e cum a fost atunci. Nu pot sa-mi dau seama ce-mi lipseste atat de mult. Probabil copilul ce-l aveam atat de bine infipt in mine, in suflet, si-n fiecare particula ce ma compune. M-am pierdut. M-am pierdut atat de rau in viata mea incat nu mai am putere decat sa jelesc trecutul. Si rad, dar putini stiu ca-s la pamant. Putini ajung acolo incat sa merite sa vada asta. 

Cum as putea sa inlocuiesc nevoia aia nebuna de iubire? 

Cum as putea sa imi umplu sufletul in vreun fel?

E 4 dimineata, eu ma aflu intr-o nu-stiu-ce casa, intr-un oras ce nu-mi ofera prea multe, cu haine care nu-mi apartin, la un calculator ce nu-mi apartine. Si-atunci, de ce oftez, si-mi vine sa-mi sterg sufletul de praf?

Da, am ras, am invatat oameni sa simta, sa nu le fie frica, sa aiba curajul sa recunoasca ca le e teama. M-am plimbat, m-a plouat, si intrebarea de baza e... care mi-e viata?

Poate, din cat de multe-am incercat sa ofer celorlalti, am ramas cu aproape nimic. Le-am dat iubire, le-am dat curaj, i-am invatat sa fie puternici si le-am spus sa nu le fie frica de ploaie. Am ras cu ei, si parca de fiecare data cand am facut asta am lasat la ei cate-o particica din mine. Iar eu cu ce-am ramas?

Cu vise, cu putere de a fi langa ei, cu regrete, si cu realitatea ca, desi ii pot ajuta pe ei peste masura, pe mine nu ma pot ajuta in clipa asta. Vom visa, vom incerca sa iubim, si vom merge ma departe. Chiar daca mergem in coate si genunghi. 

Si da, Paler avea dreptate... "Si totusi, daca va muri vreodata dragostea noastra, va muri nu din pricina noptii... ci din cauza ca noi insine am amenintat-o prea mult..." [Noptile- O. Paler]

Vreau tot sau nimic de maine.

Azi am vazut o alta versiune a vietii mele. Cea mai veche. Am vazut ca pot sa mai simt fiorii cand ascult o gramada de tineri cantand. Am vazut ca pot fi si apreciata.
Si nu conteaza daca pan-acum n-am vazut asta. Conteaza ca acum stiu ce-mi doresc. Imi doresc iubire, imi doresc respect. Imi doresc apreciere, la fel de mult cat am oferit.
Is tanara. Am viitorul inainte. Si nu vad de ce m-as descuraja sau de ce m-as oprii sa ma multumesc cu indiferenta si cu rasfat. Stiti cum e? E ca si atunci cand te saturi sa-i ajuti pe ceilalti. Si incepi dintr-o data sa realizazi ca te-ai lasat pe tine pe ultimul loc. Pentru a oferii. Ce? Iubire. Cui? Cui n-o stie aprecia. Vreau sa conduc. Vreau sa dansez, sa rad, vreau sa pot iubii din tot sufletul. Vreau sa-mi fie apreciata iubirea.
Daca altora le-a fost greu, atunci ce sa mai spun eu? Imi stau marturie toate lacrimile, toate sacrificiile si toate noptile cand nimeni nu mi-a fost alaturi.
Da, imi doresc un barbat care stie ce inseamna iubire. Imi doresc un barbat care sa vrea sa se distreze cu mine, care vrea sa iasa cu mine. Imi doresc un barbat caruia sa nu-i fie rusine sa stea cu mine si sa spuna ca ma iubeste. Imi doresc pe cineva langa mine care vrea sa accepte noi provocari, si nu fuge. Imi doresc pe cineva care e in stare sa ia viata in piept si sa faca lucruri noi. Imi doresc pasiune, iubire, fiori, nerabdare, momente incitante, distractie, fericire si atentie. Si dac-am gresit am incercat sa-mi repar greseala. Si daca am pus iubirea pe primul loc a fost pentru ca am vrut sa dau tot ce am mai bun din mine ca sa arat cat de mult pot sa iubesc.
Si se pare ca n-am facut bine. Chiar deloc. N-am facut bine in cazul de fata.
Pentru ca m-am ales cu regrete, amintiri, si-atat.
Ei bine, Maria... e cazul sa-ti amintesti ce-ti doresti.
Va fi si mai bine!

Iubiiiiii

"Imi trec prin minte rupturi de vis. Imi amintesc o perdea portocalie prin care treceau razele
soarelui. Imi amintesc caldura din suflet si zambetul ce-l aveam pe fata. Parca ma priveam de undeva de sus si timpul s-a oprit in loc. N-aveam nici un motiv sa ma indoiesc, sa plec, sa plang. Eram pur si simplu fericita. Mi-am dat capul pe spate pana am intalnit cateva raze de lumina. Radeam, si-apoi ti-am privit chipul. Doamne... Asta mi-a fost primul gand. Ma gandeam cat de multe-ai schimbat in mine si ma gandeam daca-i real ce simt. Atunci am simtit ca traiesc cu-adevarat. "
Dureros, dar mi-e dor de-o stare in genul ala. De ce mai mi-e dor? De o zi cu un soare arzator. De-o clipa cand, atunci cand ma saruti, am impresia ca Pamantul o ia la fuga in jurul Soarelui. De barca aia din parc. De 11 iulie. De ziua aceea petrecuta in ploaie, in piata. De ultimul Craciun. De Madi. De un pahar de Martini cu lamaie. De Tom & Jerry pe care nu le-ntelegeam, dar le iubeam. De mirosul pielii tale. De copilarie. De noi. De "...atunci cand o sa fiu mare, o sa ma fac doctorita, ca tusi Camelia". Mi-e dor de inghetata de pepene. Si de Costinesti.
Mi-e dor de multe. Cert e ca va trece. Vor trece toate, si vom iubi din nou. Vom fi iar noi. Pana una alta, ce-ar fi sa raman eu cea optimista? Vor urma si zile mai bune, desi mi-e dor de tine. Pana data viitoare, il citez pe Silviutz... "Ma inclin, la revedere."
P.S: N-are cum sa nu fie bine!

"Te-am iubit, fraiere!"

Durere. Si ochi obositi. Si oameni "destepti" care-mi spun mie ce-i bine si ce nu.
Persoane care nu stiu ce inseamna responsabilitate si sacrificiu. Oameni care sunt obisnuiti sa faca doar ce vor, cand vor, cum vor si unde vor. Si m-am saturat sa ma prefac a e ok. M-am saturat sa spun.. "Okai, cum vrei tu." M-am saturat sa stau dupa fundul lor asa, de drag. M-am saturat sa am asteptari care nu sunt niciodata indeplinite.
Si da, m-am saturat sa tin teorii care nu ajung niciodata la urechile cui trebuie. M-am saturat sa explic de iubire, de sacrificiu, de puterea de a face un lucru doar de dragul celui iubit. M-am saturat sa incerc sa demonstrez lucruri banale. M-am saturat sa explic despre faptul ca atunci cand faci un angajament, inevitabil trebuie sa schimbi ceva.

"Acum imi salta sufletul de bucurie, iar peste doua zile renunt. Trezesti in mine bucurii, tristeti, fericire si agitate atat de mult incat mi-e frica ca voi exploda. Si nu va fi de bine."

Cati dintre voi n-au spus: "Azi nu fac asta pentru ca n-am chef.", "Maine nu merg acolo pentru ca nu-mi place.", "Peste o luna nu schimb nimic in viata mea pentru nimeni.", avand totusi pretentia ca ceilalti sa va pupe fundul in acelasi sclipitor mod cum o faceau mereu. Si culmea, e vorba mereu de persoanele care va iubesc. Nu, nu ne gandim la repercursiuni, la sentimente, la ce suflet gol lasam in urma, ne gandim doar la noi. Si atat. Si Doamne bine-i sa ranim atat de mult persoanele ce le iubim, ca apoi sa devenim noi insine victime si sa ne scuzam, si sa incercam sa luptam tot pentru binele nostru. Ca deh, ce conteaza ceilalti? Noua sa ne fie bine!
Mi-e greata. Mi-e greata de atitudini de dispret si regretul de pe urma. Mi-e greata de pupici trimisi exact in dos si de vorbe spuse pe la spate. Mi-e greata de voi, cei ce incercati ori sa ma-ndulciti, ori sa-mi spuneti.. "Daca iti convine bine, daca nu iar bine!" Zii sa mori tu ca nu-ti pasa. Spune ca nu-ti pasa de nimic, ca apoi sa vii si sa faci pe victima.
Am scos din suflet vise, dorinte si le-am pus pe tava. Si de fraiera, am asteptat acelasi lucru. Am uitat ca nimic din ceea ce pare a fi real, cu siguranta nu e. Am uitat ca nu voi ma definiti, am uitat ca nimic nu-i mai pretios decat sentimentul de reciprocitate. Si de unde, frate? De unde sa ceri daca nu exista?

"Nu-ti place cand ti se intoarce spatele, nu? Nu-ti place cand tot ce iubesti mai mult te respinge, asa-i? Atunci fa bine si gandeste-te. Sau nu. Oricum nu se schimba nimic. Probabil am nevoie de mai multa durere ca sa pot renunta. Sau cine stie?"

Ah, mi-e sufletul atat de incetosat incat nu mai caut nici o cale. Nici macar solutii nu caut. Caut doar un loc cald unde sa ma pot adaposti. Caut un refugiu. Nu vreu sa inteleg. Nu cred ca pot. Vreau doar sa pot sa "dorm", fara sa-mi pese daca ma mai pot trezi, sau nu. Sau mai bine spus, nici eu nu stiu ce caut, sau daca mai caut.
Si nu, nu-mi sunteti superiori. Cu nimic. Si nici nu veti putea fi. Pentru ca, vedeti voi, iubirea se simte, la fel ca si cuvintele. Ah, ce incerc aici? O las asa. Candva va fi bine. Cand? Asta nu se stie.

Smile sunshine.

Nu ma intrebati de ce n-am mai postat. Am scris, dar n-am mai postat. Whatever.
E 10 a.m. si simt gustul unei cafele cu mult lapte. Am picioarele reci si o durere minunata de spate. Citesc bloguri, jurmale, si realizez ca viata chiar isi continua drumul. Ma regasesc in scrierile voastre, rad cu voi si plang impreuna cu voi. Ah, cate au trecut. Ma rog doar sa vina timpul sa pot pleca. Sa-mi iau buburuza si sa merg.
Mi-e dor sa ascult Pitis si Holograf. Mi-e dor sa fie vara si sa simt aerul sarat. Da, pot spune ca-s o norocoasa. Desi de cele mai multe ori nu simt asta. Sunt norocoasa nu pentru ca am lucruri materiale, sau familie, sau etc. Sunt norocoasa pentru ca sunt desteapta. Si implinita.

Am ajuns la vorbele lui Silviu. Respectul se castiga, nu se impune. Si da, e o imbecila. M-am saturat si eu de primele ore din saptamana, si cele de joi. Nu, nu-i cum se spune. O urasc. Si atat. Next.

Pot spune ca ieri a fost una din cele mai frumoase zile din viata mea. Am carat mobila, am ras, am stat in ploaie, am stat in gara, am facut ore intregi dragoste si am adormit ca un prunc. La 10 jumate. Evident, in dimineata asta n-am fost in stare sa ma trezesc pentru info. Vine Pastele si vine vara. (Yeeeey!) E 1 aprilie. Da, sunt fericita, si nu-i nici o gluma.

PS: AR 92 REX 8->

Senzatii.

Era evident. Era logic. Poate ca eram prea oarba sa-mi dau seama.
S-a ajuns din nou aici. Zambesc. Am familia in jurul meu, am prietenii aproape, te am pe tine.
Si poate se poate si mai bine. Dar binele asta de acum imi e atat de confortabil incat nu pot renunta la el. Vor veni altele. Altii. Alta apa murdara va trece pe Cris. Conteaza sa nu uit unde sunt. Sa nu uit ca inca sunt un copil. Sa nu uit ca sunt persoane care inca au nevoie de mine. Sa nu uit ca in fond, sunt o visatoare cu zambetul pe fata. Ce e mai departe de asta, conteaza mai putin.
Mie bine. Mi-e bine pentru ca desi sunt atatea cauze care m-ar putea face sa cad la pamant, pot sa zambesc. Si vin alte zile. Mai luminoase, mai ploioase.
Vine vara. Vine iar vara si desi imi simt degetele inghetate incep sa simt iar fiorii aceia. Nu ma intrebati care. Stiu eu prea bine.

Eu.

"De parca nu ma mai vrea universul...timpul imi sterge amintirea,imi sterge simtul,imi sterge versul...Imi schimba chipul,vietii fura sensul,imi urmeaza pasii,imi imita mersul..."

Am asteptat schimbari. Am asteptat ceva. Si am primit raspunsul. Intrun final, l-am primit. Am inteles ce am de facut eu. Nimic. Am realizat ca nu-s deloc singura. Si daca cei care ma iubesc ma parasesac doar pentru ca ma hotarasc sa nu mai fac nici un sacrificiu, foarte bine. Ma voi opri aici. Ma opresc aici in a face sacrificii pentru ceilalti. Daca i-am ajutat atat inseamna ca sunt destul de puternici sa ma inteleaga acum. Si nu, n-am nevoie de mila. Am nevoie de putere. Si credinta. Si iubire. De la toti. In ce forma, nu mai conteaza. Pentru ca acum e unul din acele clipe cand nu mai pariez tot ce am. Pe nimic aproape. Pariez pe cei care sunt aici, si-mi dau un ghiont si ma ajuta sa merg mai departe. Pariez pe cei care au stiut sa-mi spuna adevarul in fata cand a fost de zis, fara sa ma minta frumos. Pariez pe cei care au crezut in mine, chiar daca am cedat. Pariez pe cei care mi-ai demonstrat ceva. In schimb, nu.. nu mai pariez aproape nimic pe cei care imi promit multe dar nu fac nimic. Nu mai pariez nimic pe cei care n-au facut un sacrificiu ca sa-mi fie aproape. Nu mai pariez pe nici unul din cei care credeam ca ma sustin. Doar credeam. Nu. Visez, dar visez cu grija. Si ma gandesc la mine. Pentru ca recent am simtit ca pot ramane in cateva clipe fara nimeni. Fara nimeni! Si asta este. Nu conteaza. Conteaza sa va pot demonstra ca daca deja v-ati pariat banii pe mine, nu veti pierde. Si daca veti pierde ma voi asigura sa ma inapoiez fiecare fisa. Nu-mi mai pasa de promisiuni, de rugaminti, de minciuni frumoase. Nu.

"Ai uitat cine sunt cumva? Ai uitat ca acum sase luni eram iubita ta scumpa? Daca raspunzi nu, tin sa te anunt ca te inseli. Te inseli pentru ca te lupti. Te lupti cu indarjire sa-mi demonstrezi ca nu gresesti. De parca ar mai conta. Si stii.. is lucruri marunte. Si daca pentru tine nu conteaza, foarte bine. Tin sa te anunt ca zile mai distruse ca astea n-au mai fost. Si nu m-ajuti deloc. Ia-o cum vrei. Atata am de zis.. uneori, desi doare enorm, imi inabusi durerea si imi plec capul. Pentru ca ai uitat ce conteaza pentru mine. Ai uitat ca nu conteaza nimic, decat sa fi tandru, sa imi vorbesti cu drag. De ce imi spui scumpa mea maria doar in scrisori? Doar cand ai impresia ca ma poti pierde? De ce uiti?"

Am ramas asa.. undeva suspendata in aer, fara sa mai pot gandi. Am ramas prinsa intr-o lume in care nu stiu cum sa imi tin echilibrul. Ma tin de unul incerc sa ma apuc si de celalalt. Si sper. Sper ca am ramas ce-am fost pana acum. Pentru ca voi sunteti parte din mine si eu parte din voi. Si daca va fi sa fie altfel, nu stiu cum va fi. Stiu doar ca atunci va trebui sa va uniti mai mult decat ati fost vreodata. Prin mine.

Mi-e dor de tine. Mi-e dor sa am certitudinea ca va fi bine. Mi-e dor sa fumez Vogue rosu si sa mananc pufarini. N-am mancat din vara. Mi-e dor. Sunt acolo mereu, stii asta.

Multumesc. Aici va multumesc voua. Multumesc ca m-ai ales asa. Multumesc ca ai vb cu mine cand plangeam. Multumesc ca ti-a pasat. Multumesc ca mi-ai multumit ca sunt aproape de tine. Multumesc ca mi-ai plans in brate. Multumesc ca am loc in sufletul tau, si al ei, si al ei.. si al vostru.

Fratilor... ce va ramane, nu se stie. Sunt mult prea invaluita in fum incat sa o iau pe vreun drum. Sunt multe. Multe care m-apasa, de care nu stie nimeni. Multe care le stiu doar unii, multii care-s in sufletul meu, al vostru. Diferenta e ca acum ma gandesc la mine. Daca nu va mai ramane nimeni aici, va fi dureros, dar va trece. Acum am incetat sa ma gandesc la altii. Nu-mi mai pasa. Daca raman fara parinti casatoriti, fara iubit, fara cea mai buna prietena, fara colegi.. Imi pasa sa pot merge mai departe. Pentru ca e atata durere in sufletul meu incat acum nu mai am putere si pentru voi. Pentru ca daca nu ati realizat pana acum, acum e momentul. Acum puteti demonstra cine sunteti. Acum cine s-a numit al meu, e cazul sa demonstreze ca merite sa fie al meu. Pentru ca eu stiu cine sunt. Si cred ca asta e cea mai mare realizare de pana acum.

"Stii si tu,a trebuit sa plec,dar oricum vreau sa spun ca am atins al meu tel,caci am iubit,am fost iubit,uneori am gresit..Cred ca acum imi permit sa spun ca nu am regrete..."

Poate...

Cate se mai schimba dom`le!
Doamne.. nebunia asta nesfarsita cu balul a inceput sa ma oboseasca groaznic. Ajung tarziu acasa si tot ce imi doresc sa strang in brate e preasfintitul meu pat. Imi programez existenta, ma dau peste cap intamplari ce nu-s deloc in plan, iar tu ai grija sa ma tii la acelasi nivel. Nu mai am repere. Nu mai am tipare deloc.
Nu mai stiu unde incepe sentimentul si unde se termina obijnuinta. Nu stiu cat de gol poate fi sufletelul meu cand cad, si nu stiu cat de repede se poate umple la loc.
Ideea e ca viata mea e o extrema. Viata mea e orice in afara de normal. Astept iarna si ma intreb daca sa merg sau nu la premiera New Moon- Twilight Saga. Astept sa ma suni si sa imi spui ca esti hotarat sa stau doua zile cu tine, fara sa conteze unde.
Trec zile, trec nopti, lacrimi si zambete.
Trec si lasa in urma tot o alta eu, din ce in ce mai schimbata si mai extrema.

Ideea e ca mi-e dor. Mi-e dor de nu stiu ce. Ma doare spatele si am nevoie de o imbratisare. Ascult o voce superba si fredonez si eu in gand.
Cred ca mi-am descoperit melodia vietii mele. Cred ca sufletul meu se chinuie sa devina din ce in ce mai puternic, si sa stea in picioare. Cred ca ceea ce se intampla e menit sa se intample. Pentru ca la o adica, au trecut toate.

Am avut niste experiente socante si unele impresionante. Am avut parte si de maini reci si de dorinta de a le incalzi un copil. Imi vine sa plang.
Si nu stiu de ce. Mi-e dor. Mi-e.. nevoie de tine. Imi esti necesar.
Desi de ceva vreme strang din dinti si pumni si inchid ochii, tind sa sper ca va fi si altfel. Pf.. imi curg lacrimi si ma simt slabita emotional. Probabil ca nu stiu unde sunt, probabil incerc sa trag de tine sa ne gasim un culcus in lumea asta mare. Probabil mi-e atat de teama sa nu imi dai drumul la mana incat as fi in stare sa ma si leg de tine, doar, doar sa nu te pierd. Si imi fac rau singura, si-ti fac rau si tie.
Stii.. viata mea e un intreg carusel. Acum cobor si imi coboara si moralul. Dupa care reusesti, de doua ori mai rapid decat as fi reusit singura sa ma ridici, sa ma spergi de praf si sa imi saruti fruntea.

Ce pot sa zic..
Imi simt existenta foarte evident. Imi simt orice lacrima, orice zambet ce apare pe fata mea. Poate m-am indepartat de ceea ce conta cu adevarat, poate nu-i deloc cum cred. Poate exagerez, poate nu-s decat un om ce inca mai spera la schimbarea lumii. Poate cred prea tare ca mori atunci cand uiti sa fi copil, astfel incat incerc sa-i aduc pe toti in copilaria lor pierduta.
Poate nu stiu cine sunt, iar singurul lucru ce imi reda fiinta exact asa cum e, esti tu.
Poate totul e cum spun ceilalti, si eu chiar voi da cu capul rau de tot.Poate nu ma vei intelege niciodata. Poate nici eu nu ma voi intelege. Poate viata mea e doar un.. poate.


Poate.. te iubesc. Nu, SIGUR o fac.

Mi-e dor. Ma doare.

Doare. Doare pentru ca nu stiu unde ma aflu. Doare pentru ca nu pot spune nimic, pentru ca nu stiu ce sa fac. Atat am de spus.
Te iubesc.

Smiling

Imi simt existenta pana in oase si asta ma bucura. Sunt o norocoasa, pentru ca vreau sa fiu. De luni de zile aceeasi apa murdara curge pe Cris. Singura diferenta e ca nu mai sar in ea. Ma confrunt zilnic cu gunoaie, cu vorbe duse de vant, cu un cord aparent ranit si fuga in cautarea pansamentelor. Totusi, ma abtin in a face pe victima. Si desi ma apar, ma trezesc dupa cateva ore si-mi spune simplu: "Poti mai mult de-atat.". Si desi ies nervoasa pe usa, imi aprind o tigara si cant. Si am puterea sa visez, sa ii fac si pe ceilalti sa viseze si sa ma bucur de existenta, nu doar sa trec prin ea. Da, is la fel de dezordonata. La fel de aiurita. La fel de extrema. Inca sunt eu cea care rade isteric la un banc sec, inca imi incep ziua cu vocea lui si cu o cafea, inca mai port tenisi si bluze largi. Cand ma trezesc intr-o situatie dificila, te iau de mana fara nici o frica pentru ca stiu ce-mi doresc. Stiu ca viata-i mult mai frumoasa decat asa cum o vedeti voi. Photoshooting, cuvinte, noi, stele, cafea si tenisi. Imi iubesc viata pentru ca stiu ca e exact asa cum mi-o cladesc eu.
Si desi am obrajii umezi, te aud razand si rad si eu. Stii.. nu ma pot ajuta in nici un fel. Sunt un norocos. O visatoare. Inca ti-as putea da 50 de motive sa zambesti ca suntem noi. Ti-as putea da 50 de motive sa zambesti ca traiesti. Sa fim seriosi... cum poti numi normala o persoana care scrie versuri, se uita la meciuri, alearga prin ploaie, iubeste chimia, soriceii, nu e inebunita dupa haine si nu e in stare sa stranga bani?
Sunt fericita. Sunt nebuna, desteapta, copila, matura.. sunt eu. Si datorita tie, sunt un copil intr-un magazin de bomboane. Si tu esti cea mai dulce dintre toate.

"Sunt frumoase, sunt prine de faima si au stiut cum sa-ti vorbeasca. Dar pune una sa-ti scrie un cantec. Sau sa iti spele vasele. Stii ceva? Extrema, nebuna, exact asa cum sunt, sunt a ta. Si n-o sa las pe nimeni sa te faca mai fericit ca si mine. Pentru ca eu, ei bine... eu sunt tot ce n-au fost ele vreodata. Si tu o stii prea bine."
P.S.: Te iubesc:)

Stiti visa?

Azi va vorbesc despre vise. Despre ceea ce iti spune ca merita sa traiesti. Despre ceea ce poti face cu adevarat.
Pentru mine nu exista normal. Nu exista categorie in care sa ma incadrez. Nu suport normele si definitiile. Traiesc in extreme si imi e foarte bine asa. Tocmai de asta nu vad nici un motiv sa fiu judecata pentru ca alerg prin ploaie, pentru ca am curajul sa ies afara imbracata in pijamale sa ma uit la stele. Nu exista limite ale viselor. Decat cele pe care ti le impui tu. Pentru ca eu vreau ca fiecare zi din viata mea sa merite traita. Vreau ca la 40 de ani sa ies cu copiii sa ma plimb cu rolele. Vreau sa nu existe nimic ce m-ar putea determina sa nu mai fiu copil in adancul sufletului. Vreau sa iubesc, sa am curajul sa cant mereu, sa am curajul sa fur prune verzi, sa ma regasesc in flori, sa rad cu lacrimi chiar daca voi avea o gramada de alte probleme pe cap.
Diferenta dintre mine si voi, e ca voi nu stiti pentru ce traiti. Mi-e sila cand vad ca sunteti atat de diplomati. Cand sunteti maturi si seriosi chiar si cand echipa voastra favorita de fotbal da un gol in prelungiri.
Nu, viata nu e un film. Asa e. Dar poate fi mult mai mult de atat. Poti sa traiesti fericit. Poti sa ajungi mare, sa iti castigi existenta din ceea ce faci cu placere, poti sa ajungi departe. Ce ai de facut? Sa stii sa te ridici de doua ori mai puternic dupa fiecare lovitura sub centura primita, sa stii sa iubesti cu adevarat viata, sa lupti mereu ca sa ajungi tot mai sus, sa inveti sa ai incredere in tine, sa iubesti, sa Il iubesti pe Dumnezeu, sa ai incredere in tine indiferent de cum ai arata, indiferent de cat de putin te asemeni celorlalti.
O pereche de blugi, un weekend la mare, o calatorie cu bicicleta sau trenul, primii fulgi de zapada. Voi nu stiti sa traiti. Poti spune ca ai trait o viata fericita atunci cand ajungi acasa, dupa o zi obositoare la serviciu, dupa o cearta cu una dintre prietene, arunci niste chei pe masa, faci de mancare, aprinzi televizorul si adormi? Poti spune ca iubesti atunci cand, dimineata, inainte de a-ti incepe ziua, uiti sa il saruti pe cel de langa tine si sa-i spui cat de norocoasa esti ca il ai? Poti spune ca esti fericit atunci cand uiti ca un gratar se poate face oriunde? Poti spune ca stii sa traiesti atunci cand nu ai curajul sa dormi pe plaja chiar daca ai copii? Poti spune ca ai reusit in viata atunci cand stai 10 ore intr-un birou si te multumesti cu situatia aceea?
Nu, dragilor. Poti sa traiesti cu adevarat si la 80 de ani. Nu doar sa existi. Pentru ca viata ne ofera mult prea multe posibilitati de a fi fericiti. Pentru ca noi suntem mult prea ocupati sa platim facturi, sa facem liste, sa uitam ca traim. Si nu asta e marea problema. Problema e cand realizezi ca viata a trecut pe langa tine si iti dai seama ca nu te-ai bucurat nici pe departe de ea.
Sunt de acord cu voi ca avem greutati. Atunci e de aplicat maturitatea. Atunci trebuie sa stii sa lupti.
Stiu ca traim inconjurati de oameni si ca nu putem face chiar tot ce ne taie capul. Singura diferenta e ca eu nu traiesc pentru ceilalti. Traiesc pentru mine. Pentru ceea ce sunt datorita lor. Pentru faptul ca exista dovezi clare ca poti sa fi copil chiar si la 50 de ani. Si eu voi fi una dintre ele.
Asa ca incetati sa traiti dupa cum spun ceilali. Pentru ca aveti o singura viata.
Tocmai de aceea nu voi ezita niciodata sa traiesc cum vreau eu. Pentru ca am visele mele. Iar voi, daca ma judecati pentru asta, nu sunteti decat niste legume care traiesc pentru a muri.

"Ma vad pe mine peste 30 de ani, razand in hohote, facand poze cu copiii mei si cu cel de langa mine. Ma vad un psiholog destept, ma vad o femeie independenta. Ma vad indragostita si cu acelasi ras de copil nebun. Ma vad asa, pentru ca voi fi asa, pentru ca fiecare din noi, visand si iubind, poate face lumea asta mai buna"

Sunt fericita atunci cand..

Atunci cand sunt iubita.
Atunci cand rad.
Cand zambesc si numai eu stiu motivul fericirii mele.
Tigara de dupa.
Soarele care rasare.
Cand sorb prima gura de cafea si fumez prima tigara dimineata.
Cand omul de langa mine imi zambeste.
Cand ma intind in pat dupa o zi plina.
Cand savurezi un anumit lucru de dragul celui care s-a chinuit sa il pregateasca.
Cand cineva ma cauta doar sa intrebe cum sunt.
Cand raman cu mustata de la laptele baut.
Cand ma impac dupa o cearta zdravana.
Atunci cand rad pentru ca m-am asezat intr-un musuroi de furnici.
Cand ploua cu soare.
Cand e furtuna, iar eu sunt la caldura.
Cand primesc primii ghiocei.
Cand ne visez pe noi.
Cand ma patez din cauza dulciurilor.
Cand cei din jurul meu vor sa schimbe lumea.
Cand merg cu bicicleta.
Cand impart o prajitura si trisez.
Cand stau intinsa pe iarba.
Cand fac dragoste in aer liber.
Cand ma dau in carusele.
Cand merg cu trenul.
Cand sunt pe plaja si marea ma spala.
Cand simt gustul sarat al marii.
Cand ma bat cu bulgari de zapada.
Datorita lui.
Atunci cand incep sa simt apropierea sarbatorilor de iarna.
Cand miroase a brad.
Ma urc pe stanci.
Ma ma uit la stele intinsa pe mijlocul drumului.
Sunt tinuta in brate.
Port cercei din cirese.
Fac baloane.
Cand ma gandesc ca aproape am devenit un om mare.
Cand am scris prima scrisoare.
Cand inca nu stiam ca oamenii mor.
Gasesc comori. In oameni.
Cand rascolesc sertarele bunicii de la tara.
Cand simt mirosul de fan proaspat.
Arunc cu pietre in fantana.
Raman singura acasa.
Ma tavalesc prin praf.
Sar in beltile de la ploaie si nu ma judeca nimeni ca fac asta.
Citesc o poezie ce imi lasa in urma zambet pe fata.
Primesc lacrimioare.
Vad focri de artificii.
Cant cat ma tin plamanii la un concert si sa simt fiori.
Ma rog intr-o biserica goala.
Rup din painea calda.
Mananc vata pe bat.
Primesc baloane colorate.
Cand vad un cal alb.
Cand am avut primul secret.
Cand reusesc sa transform plansul unui copil in ras.
Cand castig la loz in plic.
Mananc caramele.
Merg la colindat.
Fac un om de zapada.
Cand obisnuiam sa ling turturi.
Cand aveam mainile verzi de la nuci.
Cand jucam remy pe strada.
Ma bat cu apa.
Cand vad fluturi.
Cand prind norocel si imi pun o dorinta.
Cand merg la pescuit.
Cand cineva se joaca cu parul meu.
Cand mananc inghetata si ma uit la film.
Merg la gradina zoologica.
Plang de fericire.
Iubesc.
Castig la cruce.
Cineva imi admira pozele.
Cand am impresia ca am simtit parfumul lui.
Cand stam in pat pe intuneric.
Cand mancam impreuna.
Cand ma trezesc dupa 3 ore dormite in timpul zilei, somnoroasa.
Cand nu-mi pasa unde ma aflu, pentru ca simt bratele lui in jurul meu.
Cand realizez ca tot ceea ce fac are un sens.
Cand cei din jurul meu ma fac sa cred asta.

Sunt fericita acum, aici, pentru ca am persoane in jurul meu care imi amintesc sunt o parte din vietile lor.

Certitudini

E adevarat ca n-am mai scris de ceva vreme. Am scris putin.. si am scris fara a publica. Cert e ca acum chiar simt nevoia sa scriu. Sa vorbesc. Sa spun cuiva tot ce am pe suflet.. Cuiva care stiu ca ma asculta si tace. Cuiva care sa inteleaga de ce o cafea se poate bea si la 11 PM. Cuiva care sa zica.. "Nu trebuie sa-mi zici mai mult. I guess I know how you feel."
Ai spus candva ca nu exista certitudini. Nu puteai avea mai mare dreptate. Nu exista nici un lucru de care sa poti fi ferm convins. Bine, exista. Dar acelea nu sunt date de noi. Si nu le putem contesta. Ma refer la chestiile lumesti. Ma refer la noi.. la prietenii, la colegi, la iubiti, iubite. Spun asta pentru ca am mai muscat-o. Am mai muscat-o si a dorut. Dar nu la fel de tare. Uneori cred ca e imposibil sa te atasezi de o persoana fara sa fi sigur pe anumite chestii. Nu poti sa ai un anumit sentiment pentru cineva fara sa ai anumite certitudini. Sa fi sigur ca veti fi legati.Si trebuie sa-ti asumi riscul.
Nu, nu asta ma doare. Nu faptul ca s-a terminat.. sau faptu ca, practic ne-am schimbat. Doare ca nu mi-am asumat riscul. Am bagat mana in foc ca vom ramane asa. Dar.. cum am zis.. certitudinea nu exista. Cred ca tot ce-am invatat pana acum se poate aplica. Faptul ca trebuie sa mergi mai departe. Sa mergi tu. Fara sa ii lasi pe ceilalti sa te opreasca. Doar ca uneori asta poate sa doara. Poate sa doara faptul ca nu te mai simti legat de cei ce ti-au marcat trecutul. Nu copila.. nu e usor. Dar poate asa e mai bine. I still care.. do you know?

"Stii copile.. Iubesc cuvantul "comic". Am invatat ce inseamna "semmi baj (shemy boy)". Am invatat sa inteleg si sa apreciez iubirea ta pentru batrana doamna. Am invatat sa fac mutrele tale. Am inceput sa iubesc senzatia aia de apartenenta a cuiva. Iubesc senzatia aia.. cand esti somnoros si ma astepti. Cand ma strangi in brate, desi nu ai inchis usa. Iubesc faptul ca stam imbratisati. Stam pur si simplu. Si faptul ca-mi dai sfaturi. Mereu bune. Si faptul ca m-ai schimbat. Faptul ca adorm si ma trezesc cu glasul tau ma face sa ma topesc. Iubesc faptul ca ma iubesti si faptul ca atunci cand sunt cu tine, sunt EU."

Saptespe!

Da! In sfarsit!..
Ce-am invatat intr-un an de zile?
Hmm.. am invatat mai multe decat am invatat in restul 16. Am invatat sa iubesc mai mult, sa ofer mai mult, sa lupt mai tare. Am invatat sa nu-mi fie frica sa fiu eu. Mi-ati marcat aproape un an din viata. Am inteles ca poti, dar nu vrei. Am inteles ca nu sunt cum credeam ca sunt. Am invatat sa ma simt frumoasa. Am invatat sa merg mai departe. M-ati ajutat sa imi fie bine. Prin faptul ca m-ati lasat cu forta de a lupta. Prin faptul ca, desi am cazut, m-am ridicat de doua ori mai puternica.
Verde, alb si rosu. Pasiune, fotografii si dezamagire. Dorinta, gri si un nou inceput. Galben, padure si trecut. Alb, iubire si bine. Vis, prezent.. si tu.
Sunt inconjurata de persoane ce ma iubesc, de oameni ce imi vor binele. Sunt inconjurata de cei pentru care as face orice. Sunt inconjurata de cei care mi-au umplut sufletul de bine. Intotdeauna.
Tu copile.. mi-ai umplut sufletul si m-ai facut sa ma simt iubita. Cert e ca suntem noi doar de 2 luni. Dar mi-esti mai drag ca oricand, iar ce-ai schimbat tu in mine, n-a schimbat nimeni.
Prostoaco.. tu mi-ai aratat cine sunt, si mi-ai dat putere. Cred ca de aia esti alaturi de mine si acum. Pentru ca ne stim in stilul nostru, pentru ca ne pasa.
Voi.. m-ati sunat sa ma intrebati.. "Esti bine ma proasta?".. Voi mi-ati dat una peste spate sa merg mai departe. Voi sunteti motivul pentru care traiesc. Si daaa.. mi-e bine.
It`s my life.. It`s now or never!

Atunci credeam..

Imi amintesc acum perfect prima clipa cand te-am zarit. Mi-ai parut un inger, prea putin un barbat. Iti mai aduci aminte copile? Primul sarut pe banca de la umbra. Prima data cand ti-am spus te iubesc. Atunci credeam ca te iubesc. M-am inselat. Acum esti lumea mea. Acum mi-esti inger si suflet pereche. Si atunci credeam ca te iubesc. Nu copile. Acum te iubesc. Acum simt pentru tine ce n-am simtit pentru nimeni. Am plans in bratele tale, am plans de fericire si tristete. Ai devenit o parte din mine cand am inteles ca tu esti lumea mea. Am inteles ca n-o sa ma lasi sa plec atunci cand m-ai sarutat desi n-o meritam. Am inteles ca ma adori cand mi-ai luat capul intre maini si mi-ai spus: Te iubesc!. Am inteles ca tot ce ni se intampla e menit sa ne tina tot mai strans unul langa celalalt.

Abia astept copile. Abia astept sa-ti simt gustul buzelor si sa ma arunc in asternuturi cu tine. Abia astept sa nu-mi mai pese. Abia astept sa ma trezesc dimineata in bratele tale, cu picioarele incrucisate printre ale mele, iar eu sa-ti spun: Buna dimineata. Te iubesc. Abia astept sa simt iar fiorii aia incredibili pe care-i simt pe coloana vertebrala de fiecare data cand te vad. Asa cum i-am simtit prima data, asa cum ii simt de fiecare data cand imi apari in fata. Abia astept sa-mi spui ca ma iubesti, iar eu sa-ti pun "Noaptea esti doar a mea-Directia 5". Te iubesc copile. Iti spun asta pentru ca esti doar al meu. Pentru ca te simt doar al meu. Pentru ca nu-i sentiment mai frumos in lume decat cel pe care mi-l provoci tu.
Atunci credeam ca te iubesc. M-am inselat. Acum o fac.

Noi

"Stateam intinsa in patul moale. Eram asa, intr-un fel de amorteala continua, ca si cum nimic nu ar fi putut sa imi distraga atentia. Simteam nevoia sa fumez o tigara. M-am apropiat de balconul intunecat si am simtit fumul pe nari. Era bine. Ma gandeam la faptul ca eram mereu intr-o analiza continua. Desi stiam ca nu-mi face bine. Am inceput incet sa ma gandesc cum ar fi daca as fi si eu genul de persoana care doar traieste clipa. Si atat. Cred ca din lipsa de cunoastere, n-as putea fi eu. Desi stiam ca nu-i bine sa despic fericirea in patru. Ma gandeam daca te voi pierde vreodata. Ma gandeam daca vor interveni momente de plictiseala sau obijnuinta cronica. Am incetat sa ma mai gandesc. Tigara mi se fuma singura. Am apasat-o de fundul scrumierei si m-am intors in asternuturi. Ti-ai miscat incet picioarele printre ale mele si atunci m-am trezit. Ma tineai strans in brate. Da, eram a ta."

"Stii copile.. zambetul tau ma face fericita. Astazi cand mi-ai zambit m-am gandit cat pot sa fiu de norocoasa. Tu ma faci sa rad.. tu ma ajuti sa merg pe strada zambind. Cred ca tot ceea ce faci ma intregeste. Stii, mi-e greu sa ma supar pe tine. Pentru ca vad ca incerci pe zi ce trece sa ma faci tot mai fericita. Vad ca-ti pasa. Iubesc rasul tau de copil. Iubesc toate emotiile pe care mi le provoci. Te iubesc pe tine exact asa cum esti. Cu glume, cu zile epuizante, cu ore intregi de oboseala adunate, cu emotii ca de prima zii."

Eu

Am o stare.. asa, de oboseala interioara. Pe langa oboseala fizica e cea interioara care ma rupe. Cred ca toate ma rascolesc mai mult decat credeam ca este posibil. Toate ma dau peste cap mai mult decat ar trebui. Si-ajung seara acasa, dupa o zi extraordinar de complexa. O zi cu tine, o zi plina de iubire si o zi frumoasa. O seara obositoare si plina de poze. Iar noaptea.. eh, noaptea vine si ea. Cu lacrimi, pumni stransi si oboseala cronica. In schimb, stand in maisna cu tigara in mana am realizat ca eu am fost, sunt si voi ramane mereu cea cu aparatul in mana. Cea din spatele pozelor. Eu voi fii mereu cea care va va spune: "Zambeste.. fii naturala.. lasa-le toate si bucura-te de viata.". Eu o sa fiu mereu cea care da sfaturi si are idei bune. Eu voi fi cea care iti va ridica moralul.
Cred ca am invatat sa traiesc pentru ceilalti intr-un fel. Am invatat sa traiesc pentru a va vedea zambetele pe fata. Traiesc pentru ca am un rost. Acela de a va schimba voua vietile. Iar eu, ei bine eu lupt desi voi nu ma vedeti. Lupt pentru mine, pentru noi toti. Si zambetul imi apare atunci cand voi ma vedeti cineva. Atunci cand eu sunt un "cineva" pentru voi, sunt si un "cineva" in viata mea.

"Copile, sarutul tau mi-e mangaiere iar tu imi esti inger. Ma faci sa rad si sa adorm zambind. Ma motivezi sa lupt pentru mine.. pentru noi."

Sometimes

Cateodata chiar si cei puternici mai cad.
Stii.. sunt mereu cu capul pe umeri, gata sa te strang in brate daca ai nevoie. Sunt mereu acolo cand simti nevoia de un prieten. Toti prietenii mei stiu asta. Dar uneori.. ajungi sa uiti de tine.
M-a dorut rau.. dac-ai stii. M-a dorut c-ai vrut sa doara. Ai vrut sa te asiguri ca nu ies pe usa zambind. Si stii cum e? Fie ca vrei, fie ca nu.. faci mai mult rau decat iti poti inchipuii. Si ca la orice om.. odata si odata, mi se mai umple si mie paharul. Vroiam sa scriu azi despre faptul ca ti-am fost alaturi. Si am realizat pe drum incoace, cu lacrimi in ochi ca nu asta conta cel mai mult. Cel mai mult conta faptul ca eu eram cea care avea nevoie de o imbratisare. Eu eram cea care simtea nevoia sa planga si sa-i spuna cuiva tot ce doare atat. Pentru putinele dati, eu eram cea care simtea durere, si o realiza.

"Stii ingerasul meu.. cred ca nu exista sentiment mai frumos decat cel de a te avea, atat ca prieten, cat si ca suflet pereche. Imi curg lacrimi de bucurie cand vad cat de mult iti pasa. Copilu.. azi ti-am simit nevoia mai mult ca oricand. Vroiam sa fii aici, sa-mi spui ca ma adori, sa-mi soptesti ca va fi bine si sa-mi stergi lacrimile. Astazi sufletul mi-a fost mai gol decat credeam ca poate fi. Am fost eu cea puternica astazi, pana cand am cazut singura in genunchi. "

Stii, doare al naibii. Doare al naibii cand esti sprijin pentru ceilalti, iar tu nu poti sa spui cat doare. Tu doar stai si ii asculti pe ei. Ei iti spun ca nu mai pot merge mai departe, ca s-au saturat de viata.. Iar tu le spui sa fie puternici. Oare de ce nu merge sa te ajuti si pe tine atunci cand simti ca nu mai poti merge?

"Ia-ma de mana si hai sa mergem in lume. Hai sa uitam de ei si sa fim noi. Hai ajuta-ma sa-ti fiu sprijin si sa te iubesc. Fii tu cel care ma face sa zambesc cand adorm si cand ma trezesc. Promit sa-ti fiu printesa. Promit sa-ti arat stelele si sa fiu eu cea mai stralucitoare din ele."

Invatam sa mergem mai departe. Pentru ca suntem tot timpul noi. Suntem noi, cei care-am fost candva cu un caiet in mana sau cu ochii la stele. Noi putem merge mai departe.

Words [1]

01:39 AM
Mi-e dor de zambetul tau si de cearsafurile ude.

01:55 AM
Vreau sa te iau de mana si sa ne urcam intr-un tren spre nicaieri.
Iti simt mirosul in orice, si te vad in fiecare om de pe strada. Mai strange-ma in brate odata!

Ador sa par copil, sa ma comport ca si un copil si sa gandesc matur. Alint toate persoanele dragi mie, mai ales pe tine. Ador ca ceilalti sa ma aprecieze, desi nu le spun niciodata asta. Imi place Comic Sans MS si inghetata de pepene verde. In decursul unei ore pot plange de 5 ori si zambii de 10. Mi-e frica de intuneric. Si de soricei, desi tin unul in camera cu mine. Am momente cand mor de somn si nu vreau sa dorm, si momente cand as vrea si nu pot. Ah.. de fiecare data cand mananc inghetata ma patez. Cand trebuie sa fiu serioasa, sa par matura fac cele mai mari prostii din lume.

Astazi ti-am fost aproape. Azi am simtit in adevaratul sens al cuvantului ce inseamna Credinta. Si s-a terminat cum nu se putea mai bine. Adorm tot mai des cu sentimentul ala de libertate in suflet.. si cu ideea ca maine ma voi trezi nerabdatoare sa te aud din nou. Ai puterea sa-mi faci orice suparare sa dispara. Merg pe strada cu o tigara tare si sunt desculta. Cant si iubesc. Plang si sper. Si daca am acum nervi si ma intreb de ce Doamne iarta-ma ne punem in situatii care mai de care mai oribile, facandu-ne rau unii altora, sunt sigura ca peste jumatate de ora, atunci cand te aud.. si vreau sa-ti spun cat de prost ma simt.. doar visez. Vocea ta imi face orice stare aiurea sa dispara, iar eu dupa un minut din vocea ta, am si uitat de ce eram nervoasa sau plangeam.

Nu suport sa ma vada cineva plangand. De aceea o fac cel mai mult inainte sa dorm. Sunt greu de iubit. De aceea putini o fac. Si imi e bine asa. Detest cand cineva drag mie face repetat un lucru care mie nu-mi place, desi stie asta. [Cius!] Sunt copila acum, pentru momentele cand trebuia sa fiu, si n-am fost. Am des starea aia de dor.. un dor aiurea, inteles de putini, nu de unu lucru anume.. ci asa, in general. Mi-e dor de.. candva. Am momente cand ma distrug singura si ma refac singura. Imi place ciocolata alba. Si sarutul tau. Si florile de camp. Explic viata in 5 cuvinte: "iubire", "credinta", "putere", "copilarie", "vis". Iubesc desenele cu Louie. Pentru mine TV= MTV, Cartoon Network, Hbo. Sunt foarte curioasa. Si uituca. [daaa.. stiu 8-|].

02:06 AM
"Mai ai?"
"Putin.. staai!"

02:08 AM
"Si eu te ador!"

Scriu

Scriu pentru ca iubesc scrisul. Iubesc sa-mi vars emotiile in cuvinte. Scriu pentru ca odata asternute pe foaie, cuvintele nu se uita. Nu mi-e usor sa-mi las gandurile citite de aproape oricine, nu mi-e usor sa ma descarc in fata voastra. Totusi.. imi e sufletul plin atunci cand imi inving frica si ma trezesc ca dintr-un somn agitat. In primul rand, nu scriu pentru voi. Nu aberez porcarii fericite ca sa va fac pe plac. Scriu ceea ce sunt, ceea ce simt. La fel cun n-o sa zambesc vreodata din obligatie, la fel cum n-o sa par fericita daca nu sunt.
Sunt doar cuvinte. Cuvintele sunt tot ceea ce am mai scump. Cuvintele sunt cele care imi fac visele sa prinda forme.
Astazi o sa vorbesc despre destin. Destin, soarta.. ce-o fi. Eu nu cred in el. Eu cred in clipele pe care ti le faci cu mana ta. Clipe cand ti-e greu, plangi si cazi ca sa te ridici din nou, mai puternic ca inainte. Clipe cand stai cu o ceasca de cafea in fata si astepti o incurajare. Clipele cand oferi iubire si cand te bucuri.

Ce I-ati cere voi lui Dumnezeu daca ati putea?

Am realizat ceva. Eu nu i-as cere fericire. I-as cere pace si liniste. Ca sa ma pot trezi intr-o dimineata adunandu-mi fortele sa iasa totul cat mai bine. Sa ma pot gasi dupamasa intr-o gara cu un aparat foto in mana, sau sa pot fi noaptea, cu lacrimi in ochi, mult prea satula de voi, la el in brate. Sa-mi gasesc puterea ca apreciez ce am, sa lupt daca vreau mai mult. Nu I-as cere lui Dumnezeu nici bani, nici lucruri. I-as cere intlepciune sa-mi pot urma viata cum imi doresc.
Zilele astea ma fac sa cad intr-o prapastie adanca si apoi ma ajuta sa ma sterg de praf si sa renasc.
Am decis ca tot ce ma ranit atat de mult recent, n-a fost decat o perioada cand trebuia sa merg mai departe. A fost asa, de suprafata, totusi dureros si rece. A fost un dezechilibru de gandiri si fapte. Si-atat.
Vreau sa ii las in urma pe toti cei ce ma trag in jos, vreau sa fac ce mi-am propus. Vreau sa mananc inghetata de pepene verde si sa-I dedic o zi intreaga lui Dumnezeu. Vreau sa merg intr-o calatorie fara destinatie. Vreau sa particip la o chestie de voluntariat. Vreau sa am curajul sa-ti cant o melodie. Vreau sa am curajul sa-ti arat cine sunt si sa inveti sa ma iubesti asa cum sunt.

"Iubeste-ma copile. Canta-mi, sopteste-mi, fi copil alaturi de mine. Saruta-mi fruntea si ajuta-ma sa visez. Promit sa fac la fel."

This love..

Am in spate o gramada de trairi, care puse cap la cap ma rascolesc mai puternic decat credeam ca este posibil vreodata. Eram in urma cu 2-3 ani in acelasi loc in care sunt acum. Eram la fel, cu o rochita de bumbac pe mine, cu o cordeluta in par si cu un zambet pe fata. In ciuda tuturor.. vara asta am renascut. Am renascut cu noi aripi, cu o noua speranta in suflet, cu o mare putere si iubire.
Am avut o zi grea.. am plans cat pentru 10 ani.. m-am framantat si am incercat sa le fac sa iasa toate bine. E aiurea cum atunci cand esti dispus sa oferi cea mai multa iubire ptimesti niste bobarnace peste ochi si-ti dispare tot avantul. Tu stii tot ce-mi doresc, tu ma ajuti sa reusesc, vocea ta e cea care ma linisteste dupa o zi agitata. Nu e nimeni langa mine acum.. dar stiu ca acolo undeva, tu iti doresti sa fi aici. Inima imi spune ca tu esti cu mine pe-al vietii drum.

"Strange-ma in brate, iubeste-ma si alinta-ma. Esti darul meu cel mai presus de la Dumnezeu. Te caut la fiecare pas, vreau sa rad si sa plang cu tine. Vreau sa-ti tin mana intr-a mea si sa te fac sa zambesti. Iti multumesc ca faci orice tristete sa dispara. Dar cel mai presus, iti multumesc ca pot spune ca suntem.. NOI."

Ma gandeam azi la exemplul de putere si iubire ce l-am primit de atata timp incoace. Si am descoperit ca asta sunt. Desi strang tare din dinti si-mi ascund lacrimile, facand in sinea mea pe victima, am invatat ca exista un singur drum. Drept inainte.
Toate trairile si toate framantarile nu fac decat sa ma ambitioneze si sa ma faca mai puternica.
Nu stiu multe, dar sigur stiu ca acum am tot ceea ce mi-am dorit vreodata. Mi se face si acum pielea de gaina cand imi amintesc ca mi-ai spus "esti draguta mea frumoasa".. Cred ca nu exista fericire mai mare decat sa simti nevoia aceea acuta de a apartine cuiva acoperita. Sa ma simt a ta. Fara dar, fara nimic altceva. Si-mi salta sufletul de fericire cand ma gandesc ca sentimentul e reciproc.

" I don`t know much.. but I know I love you.. "

Mi-e dor tare de melodia " Que sera, sera" si de mine cu zambetul pe buze facand curatenie si cantand cat ma tin plamanii.
Tie prostoaco, n-am sa-ti spun multe. Doar ca incep sa simt dorul iesirilor in noapte si escapadelor in pijamale si papuci de casa. Mi-e dor sa te vad framantandu-te si zambind. Mi-au curs lacrimi cu tine, mi-au aparut zambete si-am ras pana ne-am tinut de burta. Cu fiecare iesire ma indentific, ca fiind adevarata eu. Am tot mai des momente cand am curajul sa fiu eu in adevaratul sens al cuvantului. Totusi, curajul l-am luat de la tine. Si vreau sa-ti multumesc pentru asta. Mi-e dor sa cantam "Forever young" si sa ne dam palme peste spate ca uitam amandoua teoremele. Am rostit atatea vorbe de dor, si-atatea dorinte... Ti-am spus toate visele pe care le-am avut.. Si-acum esti aici. Esti aici cand tot ce-mi doream candva s-a indeplinit. Ai fost aici si cand am plans si cand am zambit. Si cred ca e de datoria mea sa-ti arat aprecierea. Timpul nu mai are rabdare sa ma lase sa le savurez pe toate cum ar trebui. Totusi, capitolul asta e mult prea frumos ca sa caut greseli de ortografie. Povestea in sine imi depaseste asteptarile. Da! Sunt a ta! Si sunt fericita.

"Buna dimineata copile! Astazi mi-esti mai drag ca ieri si maine mai drag ca azi. Iti multumesc ca ma-nveti sa iubesc."

Noi.. ieri, azi si maine..

Ascult Bryan Adams si mi-e sufletul cat lumea. Imi vin in cap momente cand eram atat de oarba si de copila, incat acuma mi se pare ca n-am fost eu. Sunt din ce in ce mai multumita ca mi-am dat seama cat de mult pretuiesc si mi-am dat seama ce merit cu adevarat. Mi-apare o lacrima in coltul ochiului cand ma gandesc ca poate nu-i drept ce ni se-ntampla, poate timpul zboara mai repede decat putem noi crede, poate e menit sa fie asa. Ma gandesc ca timpul nu mai sta in loc cum statea candva.
Ma gandesc ca poate viata merita sa fie traita visand. Si nu cred ca regret ceva din cate-au fost. Regret doar, clipele cand puteam sa fiu mai buna si n-am fost.

Vorbeam ore in sir despre restul vietii noastre, planuri si ganduri desarte..
O psiholoaga si-o scriitoare faimoasa, o iubire ascunsa si stearsa..
Fa fi totul la fel cand o s-avem 30 de ani?
Ma gandesc intr-una ca poate raman la fel, dar poate ca n-am dreptate mereu..
Realizez ca anul asta va trece si el, si nu ne vom intoarce la fel..
Hai sa mai privim odata cerul, copii sa mai fim pana mai putem..
Hai spune-mi tot ce n-ai avut curajul sa-mi spui pan-acum..
Spune-mi tot ce-n suflet ti-a fost scrum..
Caci mergem mai departe si nu putem incetinii..
Timpul nu ne-asteapta indeajuns ca sa nu mai fim copii..
Amintirile ne-apar ca niste flashback-uri mute..
Incercand parca sa ne spuna: "Du-te! Du-te!"
"Nu mai e timp de asteptat..
Ai iubit, ai fost iubit, acum timpul
Nu mai e ca in noaptea de mai
Cand stateai sub stele si totul parea un rai!"
Nu stiam de ura sau norme moderne..
Stiam decat c-avem deasupra un cer plin cu stele..
Ne aveam una pe alta cand tineam genunghii stransi la piept
Si speram sa treaca totul, speram sa nu mai fie atat de nedrept..
Stiam c-avem un Tata ce ne purta in brate
Cand toti ceilalti pareau sa ne-atace..
Te voi suna mereu sa-mi amintesti cat de copila sunt..
Te voi suna sa-mi spui ca merita sa crezi..
Voi auzi din nou glasul cel voios si scump
Iar tot ce-a fost va ramane un vis..
O farama de cantec surd.

Erai voioasa si zambeai.. Erai ce altii nu aveau curaj sa para..
Erai zambet si iubire. Si credinta mereu vie.
Esti umarul meu de sprijin si cel ce ma ridica.
Esti cea care "state" pe un nor de vise
Esti tot timpul cea puternica..
Esti cea care-ai fost aici, mereu si mereu
Si cea pe care n-o voi lasa niciodata la greu.

Joi

E o seara de joi, plumburie si plina de insecte. In timp ce soarele-mi batea in ochi si-mi distragea atentia ma gandeam la toate caruselele astea ce ma poarta prin viata. Si realizez ca nu-s decat un amalgam de vise ce invata sa iubeasca. Am fost parca agatata de-un vis in toata vremea asta. Si m-am trezit undeva intr-un orasel mic si plin de suflete, intr-o dupamasa cand razele soarelui pictau saruturi pe tamplele mele. Si am mai realizat ceva. Ca visul meu a fost de fapt o farama de realitate. Ma trezesc dimineata cu un zambet imens pe fata, nerabdatoare sa-ti aud din nou glasul. Trec peste zile intregi fara nici un regret si invat sa fiu ceea ce sunt cu adevarat. Si cred ca siguranta asta de sine ce mi-o asum e din cauza dragostei imense ce-o primesc. Stii cum e, atunci cand oamenii sunt iubiti se simt plini de incredere. Simt ca Dumnezeu ma tine in brate iar eu nu stiu de unde sa ma adun ca sa-i pot multumi intr-atat. Este ca si cum ai amesteca o inghetata de pepene verde cu vanilie. Sau capsuni cu miere de albine. Orice as face, numai cu ceva dulce te pot compara. Dulce, misterios, datator de pacate si placeri nebanuite. Ma abandonez saruturilor si mangaierilor tale. Esti mai parfumat si mai catifelat decat cafeaua. Ochii tai poarta in ei arsita taramurilor la care visam atat. Tu esti copilul meu. Eu... printesa ta. Parca traiesc un vis exotic, cu parfum tare, cu multe flori si-o mireasma imbietoare si soare arzator. E un vis din care nu vreau sa ma trezesc prea curand. Nici nu vreau sa judec prea mult, sa fiu prea rationala. O sa ma las dusa de val, sa vedem unde ma duce. Ma faci sa ma simt speciala. Dupa mult timp, simt ca-i pasa cuiva. Cineva chiar isi da silinta ca eu sa ma simt grozav. Poate fi adevarul, poate fi doar o dulce amagire, desi, slabe sanse. Traiesc clipa, fara sa dau prea mult, ce-i drept. Ma las rasfatata si gust din aroma aceea dulce ce mi-o dai.. Ma faci sa rad, ma faci sa visez. Vreau sa ma faci sa zbor... Ce pot sa spun?.. Iau fiecare zi cum vine, cu stres si pumni stransi la piept, cu emotii si alte moduri in care ma indragostesc de tine.

Candva.. in timp si spatiu

Mi-as fi dorit sa nu fi facut parte din toate.. Mi-ar fi placut sa merg din nou unde am fost, unde m-am simtit cel mai in siguranta. Mi-e dor de-o casuta mica de pamant, mi-e dor de momentul cand mi-ai spus.. " Sunt mandru de tine.. ". Mi-e dor de mine, cea in slapi sau tenisi. Mi-e dor de vremea cand ma trezeam cu lacrimi in ochi si speram sa fie doar un vis. Mi-e dor sa mai fiu iar copil.
Macar am ramas cu curajul sa le spun pe toate-n fata.. Am curajul sa-ti spun ca m-ai dezamagit. Sau ca meritam mai mult. Am fost mereu in dreapta cuiva, desi multi au plecat, iar eu am ramas undeva agatata in timp si spatiu, singura sau nu. Am gresit, n-am stiut sa-ti raman alaturi, am mers mai departe. Si poate-mi doream alta viata, poate-mi doream sa fiu un alt eu. Mi-as fi dorit de ziua mea un simplu la multi ani.. nu critici si reprosuri. Poate-mi doream sa fiu mai puternica si poate-mi doream sa stiu sa fiu si rea.
Cert e ca atunci cand vei pleca din viata mea, voi stii sa-mi tin capu sus si sa fiu mandra de cine-am fost.. ti-am fost mereu alaturi.

Ma uit la ea.. zambeste si lacrimi mi-apar..
Sunt fata in fata cu viata si trebuie fiu tare.
Stateam singura si-uneori imi doream sa dispar.
Aveam nevoie de-o vorba buna si vroiam sa-mi cer iertare...
Vroiam sa m-i cer iertare chiar daca nu v-am gresit.
Vroiam doar sa stiu ca m-asculta si-are rabdare..

Am vazut mai multe decat trebuia sa vad, am simtit mai multe decat credeam ca pot vreodata sa simt, si-am merg mai departe, desi nu credeam ca voi putea vreodata.

"Mi-e dor de sarutul tau.. mi-e dor sa-mi zambesti si sa ma strangi tare la piept. Mi-e dor de-un copil ce mi-a schimbat viata.. "

O sa ne-amintim la o tigara de toate cate-au fost. O sa radem ca niste prosti de cate-am tras.. Am iubit, am urat, am plans, am ras, am cantat impreuna. Am alergat pe strazi si ne-am strans in brate. Au trecut toate, vin altele si noi inca ne tinem capul sus.
Am doar un suflet visator si-un pahar murdar in care m-ascund. Ma intreb mereu daca sunt ceea ce-mi doresc. Ma-ntrebam daca sunt multumita de viata mea.
To timpul credeam ca nu-s buna de nimic. [Voi mi-ati impus-o.] Parca doar ieri eram un copil c-un caiet in brate pe niste scari goale. Parca doar ieri visam s-ajung cineva. Parca doar ieri ma-ntrebam cum va fi azi.. Nu stiu, maine.. cine stie?
Uram gandul ca esti bun doar dac-ai faima. Uram sa fiu acel cineva in costum. Visam sa-mi duc viata in tenisi si sa cant. Azi m-am lecuit de ei. De oameni goi si falsi.
Si da, la un moment dat eram undeva jos. Cerseam iubire si speram iubire. Cu puteri, sau ajutata de altii m-am ridicat.
Si-am ajuns aici. Acum, sunt exact ceea ce eram ieri. Diferenta e ca acum vad lumea cu alti ochi.

"Vreau sa ma iei de mana si sa plecam in lume. Vreau ca macar tu sa ma faci demna de mine, daca eu nu pot. Vreau ca macar tu sa-mi spui ca sunt cineva. Vreau ca tu sa-mi saruti iar fruntea incretita de griji si suparari. Vreau sa-mi dai puterea sa fiu eu. Mi-e dor.. "
P.S.: Iti multumesc pentru.. noi.

Day dreamin`

Ma regasesc dupa o zi nebuna stand cu castile in urechi si cu sufletul cat lumea. M-am trezit nerabdatoare si cu o multumire in suflet. Fiecare zi mi se descopera ca tot mai frumoasa, si tot mai plina de neprevazut. Imi aduc aminte de mine, cea de anul trecut si realizez ca in adancul meu e un copil ce nu s-a schimbat deloc.. E un copil care inca cauta iubire, un copil care viseaza, un copil care plange si iubeste. Totusi, o alta parte din mine imi spune ca sunt alta.
Ascult Taxi-Cineva inaintea ta.. si ma intreb pana cand o sa mai ascult melodia asta?.. Cand va fi ziua in care voi spune.. Stop!.. si te voi lua in brate pentru totdeauna?
Am intrat in magazin, imi cautam aiurea prin geanta, nu puteam sta locului. Si atunci te-am zarit. Zambeai subtil si te uitai in jos.
Mi-a crescut sufletul atat de mult incat mi-era frica sa nu-mi auzi bataile inimii care imi arunca sangele prin vene mai repede ca oricand.
Stiu doar ca am simtit soarele pe ploeape, si ma uitam pierduta la buzele tale. Buze perfecte. Si m-ai facut sa ma simt ca si un copil rasfatat. M-ai facut sa te vreau langa mine. Imi cautam totusi vreo urma de indoiala in suflet, dar atunci ti-am simtit respiratia pe gat si m-am trezit ca dintr-un vis urat. Si-ador zambetul tau de copil. Si gropitele. Si felul in care incerci sa pari mare. Si incruntat. Si-ador felul in care vorbesti. Si felul in care ma tii in brate.
Ascult Spin si Outlandish. Si n-am in memorie decat secunda cand ti-am zarit privirea si atunci cand buzele tale le-au atins pe ale mele ca intr-un zgomot mut.
Treceam pe langa fiecare banca si inima-mi spunea sa ma opresc. Si-am vazut in ochii tai si verde, si albastu, si negru. Si ceva-mi spunea ca simt cativa fluturi zburandu-mi prin stomac. Cnad ai plecat, si te vedeam indepartandu-te am ezitat. Vroiam sa te strig si sa merg sa te mai sarut odata. Totusi, n-am facut-o. De ce?.. Nu stiu..
Stiu ca am ajuns acasa, si ma intrebam daca era un vis sau realitate. Si am adormit iar, cu zambetul pe buze. Te-am visat spunandu-mi ca vrei sa fugim in lume. Si ca m-ai luat de mana, si-ai spus.. multumesc ca mi-ai aparut in viata. Si stiu ca m-am trezit uda leoarca, dorindu-mi sa fie realitate. Acumt ma vad de undeva de sus, cu un zambet imens pe buze, si cu gandul zburandu-mi departe..
Vreti sa stiti ceva?
Daaa.. sunt fericita!