Niste raspunsuri...

Mihaela Radulescu a spus pe blogul ei ca are nevoie de niste raspunsuri... Astea sunt cele care am putut eu sa le dau. Pentru celelalte... hai sa punem intrebarile potrivite... 

1. Când ai simțit că părinții tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

        Cred ca singura data cand mi-au spus-o… Sau poate chiar si atunci cand o sinpla privire din partea lor a fost de ajuns pentru a ma face sa ma simt implinita.

 

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

      Tind sa cred ca cel mai tare m-am dezamagit pe mine. Atunci cand am inteles ca puteam mai mult si nu faceam nimic pentru mine.

 

3. Care este cel mai frumos vis pe care l-ai pierdut pe drum ?

          Visul care m-a facut pentru catva timp sa imi dau toate mastile jos. Visul in care m-am ghidat doar dupa o pereche de ochi albastrii.

 

4. La ce ești cel mai bun, ce știi să faci mai bine decât toți oamenii pe care-i cunoști personal?

          Sunt buna in a cicali, a baga de vina si a exagera. J

Glumesc. Cred ca fotografia e domeniul ce-l pot controla destul de bine. Insa nu suficient. Recunosc asta.

 

5. Cine e iubirea vieții tale?

          Hm. Baiatul acela cu iubire in ochi si soare in loc de suflet. Tare mi-as dori sa-l cunosc si eu. Sau daca l-am cunoscut vreodata, tare mult mi-as dori  sa vina la mine.

 

6. Ce funcționează cel mai puțin bine în relația ta?

          In relatia mea... cu persoanele dragi mie, sa spunem. Probabil ca imposibilitatea de a fi pe aceeasi lungime de unda in majoritatea cazurilor.

 

7. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi?

      Modul in care reactionez, impulsivitatea mea, si faptul ca ma enervez repede.

 

8. Care a fost cel mai erotic moment din viața ta în doi?

          Momentul cand m-am simtit mica. Momentul cand am simtit doar piele lipita de a mea, fara nici un fel de textile, fara a se intampla ceva intre noi.

 

9. Cine a avut cel mai perfect trup cu care ai făcut sex (dragoste..)?

          Cred ca singurul barbat adevarat din viata mea. Cel caruia a stiut sa si planga, dar sa si sufere pentru a nu produce suferinta.

 

10. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani ?

      Nu stiu. Probabil ca as umili niste persoane, inclusiv pe mine.

 

11. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moștenit-o de la părinții tai?

          Puterea de a visa. Si sclipirea din ochi.

 

12. Când ai simțit că ai arătat cel mai bine din toata viața ta?

          Atunci cand el m-a facut sa ma simt cea mai frumoasa.

 

13. Care e cel mai prost om pe care-l cunoști?

          Omul care nu are curajul de a face ce simte pentru a fi fericit. Si e plina lumea de ei.

 

14. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

          Sunetul pasilor care pleaca.

 

15. La ce eveniment din viața ta ai fost cel mai emoționat (emoționată)? 

          Cand am fost incurajata de tineri bronzati, fericiti, care dansau si cantau impreuna cu mine. Cand am devenit copil mare.

 

16. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura șansă de a-l avea...)?

      Iubirea.

 

17. Cu cine ai avut cea mai proastă experiență sexuală din viață?  Cu acela care a avut doar interese, intr-un anumit moment.

 

 

18. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viața ta?

          Nu atunci cand am vazut defecte la alti oameni. Ci cand am realizat ca le am si eu.

 

19. În faţa cui te simți cel mai pierdut, emoționat, blocat?

          In fata unui inger.

 

20. Care e cea mai erotică aromă pe care ai simțit-o vreodată?

      Gustul de scortisoara si ceai de mere, cand esti tinuta in brate de cineva care te iubeste. Si e Craciun.

 

21. Când ti-a fost cel mai greu să spui adevărul?

          Cand am realizat ca doare.

 

22. Cine e persoana cu care ai vrea cel mai tare să ai o aventură (one night stand…)?

          As vrea sa am aventuri cu persoana care ma iubeste.

 

23. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viața ta?

          As vrea sa existe certitudini. Si sa ma opresc din luptat uneori. Sa mai invat sa si astept, nu doar sa tin garda sus.

 

24. Cu cine vorbești cel mai des despre sex?

      Cu cel mai bun prieten al meu, cred.

 

25. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?

          Chiar nu mi-am dat seama ca se va ajunge aici. [Tipic.]

 

26. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubești?

          Faptul ca nu m-ar sprijinii. Si nu m-ar ajuta sa invat sa lupt.

 

27. Ce calitate a jumătății tale de viață îţi este cea mai dragă?

          Jumatatea de viata... pai iubesc copilul din barbatul acela puternic, oricare ar fi el. Cred ca e o regula, mai mult sau putin impusa.

 

28. Care a fost jucăria ta preferată în copilărie?

          Un elefant gri pe care il am si acum. Si o casuta in miniatura.

 

29. Care ţi se pare cea mai seducătoare ipostaza a ta?

          Ipostaza care ii produce celui de langa mine fiori, cred.

 

30. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

          Pe cei care si-au demonstrat prietenia tot timpul.

 

31. Care a fost cel mai bun sfat pe care nu l-ai urmat?

          “Gandeste-te si la tine. Nu uita ca traiesti pentru ceilalti, dar nu numai pentru ei“. Tind sa uit chestia asta din cand in cand.

 

32. Pe cine simți cel mai tare nevoia să protejezi?

      Persoana care ma face pe mine sa ma simt protejata, in general.

 

33. Care e cea mai mare fantezie sexuală a ta?

          Pai... o saptamana la munte, in timpul sarbatorilor de Craciun, cu persoana iubita. Cred ca-i destul.

 

34. Care e domeniul despre care ai vrea să știi cel mai mult?

      Oameni. Si fotografie.

 

35. Cine-ţi lipsește cel mai tare în acest moment?

          O pereche de ochi care sa ma faca sa simt liniste, pace.

 

36. În ce privință crezi că ești cel mai puțin înțeles?

          In modul de a gandi, in general. Dar asta nu conteaza prea mult.

 

37. Care e cel mai bun lucru de făcut după sex?

      Daca zic “hai sa futem o tigara” poate mint. Cred ca cel mai frumos lucru e sa stai, sa simti, sa iti auzi chiar si respiratia. Si o imbratisare mare, mare.

 

38. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

          Mia.

 

39. Unde te simți cel mai în siguranță?

      In bratele lui.

 

40. Care a fost cel mai bizar loc în care ai făcut amor?

          Pe plaja. J

 

41. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?

      “Mi-e frica de persoane ca tine pentru ca reusesti sa vezi exact ce e la mine in suflet.”

 

42. Care e persoana care te face să râzi, să te simți relaxat?

      Madi. [ Marasesti, pentru cunoscatori.]

 

43. Pentru ce te rogi cel mai des?

      Pentru iubire.

 

44. Pentru cine din viața ta crezi că ești sau ai fost cel mai bun partener de sex?

      Nu stiu.

 

45. Cine te-a influențat cel mai mult până acum?

          Pai, tati, cred.

 

46. Care a fost primul tău vis împlinit?

          Sa devin cineva pentru altcineva.

 

47. În ce an al vieții tale ai simțit că te-ai schimbat cel mai mult?

          Anul asta. J

 

48. Care a fost cel mai îndrăzneț lucru pe care l-ai făcut (sau l-ai face) cu o persoana de același sex cu tine?

          French Kiss. :”>

 

49. Ce invenție din acest secol crezi ca are cel mai mare impact în viața ta?

          Aparatele foto dogitale, cred.

 

50. Care a fost cel mai romantic moment din viața ta? Iar dacă n-a fost, cum ar arăta el?

      O pereche de maini in jurul meu, o plapuma deasupra noastra, si zambete pe fata. Si parul ridicat pe antebrate la orice fior.

Nopti..

"Nopti care erau candva definite doar de o pereche de ochi albastri,ce,intr-un punct sau altul,nu erau nimic altceva decat lumina... "

Nu trece zi.

Doar fum. Si nimic altceva. Uita-mi inocenta.  Si canta-mi. Vine iarna. Nu trece nici macar o zi... care sa nu doara. 

Vino, sa pot regasi drumul spre mine. 

"It's hard to hold the hand of anyone who reaches for the sky just to surrender... It feels so cold as you go,when you leave...You're a dandelion blown on the breeze wondering where you could be..." 

Ia un loc. Zambeste.

Cred ca bunastarea pe care o ai atunci cand inchizi ochii si pui capul pe perna se transmite in zambetul pe care ti-l pui pe fata atunci cand deschizi ochii dimineata. Am adormit zambind, dupa un "somn usor si vise placute" spus din inima. Si m-am trezit cu o imbratisare. Si desi stiam, nu mi-am imaginat cat de mult conteaza pentru bunul mers al zilei.
Si da, in dimineata asta mi-a venit sa le spun tuturor "buna dinimeataaaaa" cu zambetul pana la urechi si cu o mare sclipire in ochi.

Poate ca la asta are o mica contributie si faptul ca nu m-am trezit cu alarma urlandu-mi in urechi, ci cu un telefon care m-a facut sa zambesc.
Daca n-ar fi durerea asta de rinichi, mama lor de rinichi astazi si maine, ar fi si mai bine. Dar hai sa nu fim egoisti.
O cafea perfecta imi delecteaza simturile si o tigara se fumeaza singura.

Simt ca am crescut.

Am crescut pentru ca nu ma mai feresc sa-mi cer scuze fara sa stramb din nas, pentru o prostie pe care am facut-o. Nu ma mai feresc sa spun direct in fata ceea ce simt. Ascunt Directia 5 si preconizez o zi buna astazi.

Am de la o vreme siguranta aceea ca sunt altfel. Pentru ca zambesc chiar si cu ochii. Pentru ca sunt eu si in training si adidasi, si in pantofi si fusta. Pentru ca nu-i nimic in lumea asta ce ma va opri. Pentru ca trec zilele, iar in viata mea intra si ies oameni minunati, care lasa in urma amintiri frumoase la care ma gandesc zambind. Si nu pot sa spun ca regret ceva.
Regret doar clipele cand puteam sa fiu mai buna si n-am fost. Sau clipele cand mi-a venit sa strang pe cineva in brate, si nu am facut-o. Dar tind sa cred ca si pentru astea am avut motivele mele.

Iar daca ceea ce traiesc acum e doar un vis, nu regret. Nu regret pentru ca acum e viata mea. Acum nu-mi pare rau de nimic. Acum am puterea sa zambesc si sa razbesc tuturor lcrimilor.
Am citit ceva care m-a facut sa zambesc. Si tind sa cred ca asa e.

"People come into your life for a reason, a season or a lifetime."

Si daca azi iti vine sa zambesti, fa-o. E mult prea multa lume ocupata si plina de griji care uita sa zambeasca. Fa-o si pentru ei.

Don Pedro

Aveam nevoie de ploaia asta. Ca sa spele tristetea si lichidul sarat ce-mi inunda ochii. Imi pare rau.
Imi pare rau ca pe zi ce trece, tot mai multi oameni pleaca, oameni dragi mie, carora nu am avut curajul sa le spun vreodata ca-i apreciez.
32 de sortimente de pizza. Le faceai pe toate. Si imi ziceai mademoiselle. Nu, n-ai fost cel mai sfant om din lume. Dar ai tinut la mine.


Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in pace.

Supradoza. Sunt un om rau.

"Da' rrrau. In ultima vreme toata lumea ma scoate din sarite, am cele mai bune (dealtfel si singurele) solutii la orice, sunt o cinica si-un sfert si nu mai inteleg decat prea putin din lume si oameni.

Ca sa nu mai vorbim de cata aroganta... Oare aroganta e un pacat capital? Eu cred ca ar trebui sa fie cap de lista.

M-a apucat un acces de fundamentalism, am abolit nuantele de gri si imi stau atatea lucruri in gat...

Bag de seama ca ar trebui sa dau premii celor care ma suporta. Unii ma mai si iubesc, saracii. O sa fac o lista, o sa o pun bine si o sa acord premii cand o veni lumina si peste sufletul meu ca taciunele.

La mine e anotimpul furtunos. Ma rog, anotimpul-uragan. Avantajul e ca face mult loc pe unde trece. In weekend am aruncat vreo trei sferturi din toate maruntisurile si amintirile adunate in ani buni. Deocamdata ma bucur de senzatia de usurare, desi putin-putin ma intreb oare ce va veni in locul lor.

Oare va fi ceva de la domnul de care imi place lately? Daca apuca sa se apropie, mais biensur. Cateodata si mie mi se pare ca musc :)

Mi-ar placea mult de tot sa am furtuni mai potolite, chiar elegante. Furtuni care sa spuna permiteti-pardon-mersi si sa fluture din gene, soptind de sub o batistuta cu dantela ca nu e ziua lor cea mai buna. Furtunile mele in schimb sunt necioplite, nu bat la usa, o trantesc de perete si vin si se aseaza cu fundul pe masa, dupa ce darama tot in prealabil. Furtunile mele se uita cu priviri care daca nu taie, macar invinetesc, ca sa se simta mai bine.

Chiar si eu, asa rautacioasa si mandra cum sunt in ultima vreme, chiar si eu ma sperii putin cand le vad.

Not at all good days for science.

PS: zilele astea port pulovere moi si protectoare. Imbratisari colorate. Cred ca vreau sa fiu tinuta in brate mult si tare. Mie imi plac imbratisarile by default insa zilele astea gresite si aiurea as face abuz. Oare se poate supradoza de imbratisari mari si puternice? Intreb si eu, na... "

Nu sunt eu. E Danonino. Dar mi se potriveste ca o manusa, asa ca n-am putut sa ma abtin sa nu-l postez si eu. :)

Octavian Paler

"Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obtine niciodata cerându-le sau luptându-ma pentru ele. Cum poti sa lupti pentru tandrete? Sau pentru duiosie? Cel mult poti sa le astepti.


Sunt drumuri ce ne cauta demult.
Si-ajung la noi când noi suntem plecati
În cautarea lor pe alte drumuri.


Nu s-a zis ca adevarul unui om este ceea ce el ascunde?


Dragostea seamana atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confunda.


În singuratate e nevoie de o dragoste sporita pentru a supravietui.


Sunt liber pentru ca nu ma tem sa iubesc ceea ce va muri.


Viata ne-a fost data pentru a o trai, nu pentru a o gândi.


Singuratatea, afla de la mine, n-o umple lumea, ci o singura fiinta. Una care te poate ridica sau nimici.


Greseala oamenilor a fost ca niciodata nu s-au priceput sa se uite langa ei. Li s-a parut ca daca fericirea exista, ea trebuie sa fie inaccesibila sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor.


Dragostea nu este doar un zâmbet, nu este doar o floare, dragostea este un suflet ranit si apoi vindecat de altul.


Trebuia poate sa fim întâi vinovati pentru a învata sa iubim. Trebuia sa gresim pentru a cunoaste sfârsitul greselii.


Iubirea trebuie învatata, încercata si experimentata. Prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavârsita.


Lasitate înseamna nu numai sa eviti sau sa fugi, tot lasitate e si daca nu-ti pasa.


Sa ma tem oare de dragoste mai mult decât de moarte?


Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine!


Exista, poate, o clipa în viata fiecaruia când vede limpede ca nu negatia este rostul lui.


Nu exista, poate, ceva mai trist decât un om care vrea sa fie vesel cu orice pret.


Marea noastra problema nu e sa fim fericiti, ci sa fim mai putin singuri.


La ce mai foloseste o întelepciune care nu îngaduie macar un dram de fericire?


Lumea are prostul obicei sa nu te lase sa uiti exact ceea ce ai vrea sa uiti.


E un lucru destul de cunoscut ca timizii sunt uneori mai curajosi decât curajosii. Ei au îndrazneli de care un om normal nu e în stare. Dupa cum nehotarâtii sunt capabili de pasiuni nebunesti.


Marea loveste digul pe care în seara aceea
n-am avut curajul sa mergem pâna la capat. Piatra uda
luneca si, la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti,
ne puteam prabusi în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atât de atenti,
încât într-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
si îl vom uita în cele din urma,
vom uita ca-ntr-o seara eram poate hotarâti sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca
sau pot înainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit în ce zi ma aflu, în ce an si unde,
sa ascult marea lovindu-se întruna de dig, sa ma întreb
cine sunt, ce vârsta am si ce caut aici.
Si de ce m-am oprit în fata acestui dig,
ca si cum l-as cunoaste?


Daca iubesti un om perfect, n-ai niciun merit ca-l iubesti.


Noptile, cînd îmi amintesc iarasi de noi,
totdeauna pe întuneric si amenintati totdeauna,
îmbratisati sub ghilotina mereu,
totdeauna obsedati de timp si de noapte,
haituiti de umbre în care ne recunoastem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
si totdeauna vorbind despre sfîrsitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mari si de soare
si totdeauna pe acest nisip negru al noptii
fara sa stim daca mîine vom mai fi împreuna,
totdeauna asteptînd cutitul ghilotinei sa cada,
totdeauna despartirile,
totdeauna dragostea amenintata de altii
si de noi însine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne lumineaza, cînd se ating, mîinile,
totdeauna înfricosati ca mîinile noastre
vor ajunge la capatul dragostei noastre
si totdeauna visînd sa ne iubim fara sa stim
daca suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
daca lumea începe cu noi sau sfîrseste.
Totdeauna dragostea în umbra ca înteleptii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de întelepciune, ci de speranta
si totusi daca vom muri vreodata dragostea noastra,
va muri nu din pricina noptii
ci din pricina ca noi însine am amenintat-o prea mult.


Nu exista decât doua drumuri: ori renunti sa stii, ori renunti sa fii fericit.


Pustiul m-a facut sa înteleg ca nu sunt destul de puternic pentru a nu iubi pe nimeni.


Prietenul meu, Sofocle, zicea ca numai traita în nestiinta viata este placuta. Dar daca am apucat sa stim câte ceva?


Masurarea vietii omului nu este în functie de timp, ci de buna ei folosire. Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita.


Adevarul e ca m-am straduit mereu sa nu recunosc ceva: sunt un om trist. Am preferat sa confund dragostea de viata ( reala, dar egoista ) cu natura mea intima.


O pasiune n-are nevoie de motivari. Ea nu cere neaparat sa fie înteleasa si explicabila. Dimpotriva, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârsind abia când simte din nou nevoia de lamuriri.


Azi, stiu ca în lumina exista si umbre si ca fericirea e uneori dureroasa.


Infidelitatea e comoda. Oricine o poate practica. E infinit mai simplu sa te lepezi, sa renunti decât sa pastrezi, sa continui.


Fetito, trenul a sosit, a tras la peron. Încotro doresti sa mearga? Spre care dinre visurile tale? Si cine doresti sa fie pasageri?"

Farewell summer. Feels like winter now.

Durere de ochi. E mai mult ceata decat soare, dar bine-i si-asa. Imi vine sa-mi dau cate un bobarnac pentru fiecare data cand stiu ca urmeaza sa gresesc, dar nu ma opresc, nici macar nu franez. Am minunatul dar de a accelera in situatiile periculoase.
Si ma trezesc asa, la 10 metri in aer. Si ma gandesc ca poate asa trebuia sa fie, incep si gasesc motive pentru care lucrurile n-au functionat. Iar dupa un timp realizez ca daca nu faceam asa, daca imi asumam riscurile ca orice om normal, nu eram eu. Daca stateam in zona mea de comfort ramaneam la fel ca orice om, anost, fara a avea curajul de a paria totul pe o singura carte.
Si stiu ca-i al naibii de periculos. Acum nu am pierdut nimic. Decat niste posibilitati. Dar s-ar putea ca pe viitor sa pierd si mai mult, sa pierd chiar tot. Si-atunci unde mai e teama aia? Si adrenalina? Si dorinta de a face ceva?
Daca nu exista posibilitatea de a pierde ceva, si a castiga altceva, fiecare om e curajos. In schimb, eu tind sa cred ca asa a fost mai bine.

Am in trecut o vara plina. O vara cand am cunoscut si dezamagire, si dorinta si soare, toate la un loc. A trecut un an in care am sarit cateva trepte. Nu le-am urcat pe rand, ci le-am sarit dintr-o data, ca apoi sa imi rezerv timp sa ma intorc cu privirea inapoi si sa ma privesc. Si nu-mi pare rau deloc.

Vine din nou iarna. O iarna rece, dar una plina de lumina, tind sa cred. Lucrul la care ma gandeam tot timpul cand iarna batea la usa era daca voi avea cui sa tin de cald.
Acum, anul acesta n-o sa ma mai intreb asta. Anul asta ma gandesc la liniste. Si la faptul ca daca Fat-Frumos al meu stie unde sunt, si daca e al meu cu adevarat, va veni la mine.
Ceea ce ramane in fond, doar o pereche de maini reci tinand o cafea calda cu lapte si niste ochi caprui ce sclipesc.

"Well, except for a few small bruises,cuts,and scars,well,I'm fine.Thank you for asking."

Let`s oper our hearts and start to love. Good things might happen. Winter, here we are, hurry up and make us better.

Noaptea...

Uite ca a trecut si asta. Si vin altele, poate la fel de frumoase, la fel de pline de iubire. Poate ca nu va fi doar bine, dar vom merge mai departe... Pentru ca, sa nu uitam, suntem niste luptatori.
Ce sa va mai spun? M-am simtit la 30 de cm de sol. Si imi urlam in minte ca nu merit atata fericire. Da, a fost fericirea suprema. A fost zgomot mare, dar parc-a fost si liniste. La un moment dat nu mai auzeam nimic. Simteam zeci de imbratisari, caldura sufleteasca, iubire si liniste. Si lacrimi de fericire.

Mamica, imi place sa te redescopar zi de zi. Imi place sa am impresia ca te cunosc, si totusi, sa redescopar tot alte lucruri, care ma fac sa tin si mai mult la tine. Imi place sa stiu ca-ti pasa mamica. Si-mi place ca tii la mine asa cum is.

Stiu ca vin vremuri cacacioase. O, da! Dar sa nu uitam ce am invatat. Am invatat sa tintesc cat mai sus. Si sa nu regret ca imi doresc mai mult. Nu vreau sa stiu viitorul. Vreau sa fiu in asa fel, sa iasa bine. E ciudat. E in ceata totul. Cred ca vreau ceva, dar de fapt nu-mi doresc deloc asta. Vreau liniste. Si Info Pro toata ziua.

Si vreau sa ma mai tii odata in brate mamicuta. E atat de bine acolo...

E asa, o senzatie... Simti ochii putin inlacrimati, si nu stii de ce... Iti vine. Iti vine sa te eliberezi. Iti vine sa spui cuiva... Hei, iti multumesc ca existi. Iti vine sa fi din nou copil.
Cred ca nimeni n-ar putea descrie ce simt acum. Decat tu. Si nu, nu stiu daca-i vis... Nu stiu daca-i corect, mai bine, mai vis... Stiu doar ca mi-e dor de o pereche de brate care sa stie sa simta...

Mi-e dor. Va fi bine candva mamica. Stiu asta.

Pentru ca doar impreuna putem schimba ceva!

Cafeneaua din colt

Aici pana si scaunele sunt triste. Aici peretii plang tristetea fiecarui suflet singur. Aici, la masa din colt, sufletul mi se inmoaie. Aici e liniste si fum. Aici nimeni nu plange. Vii trist si pleci suspinand. Aici e cafeaua cea mai tare si aici si tigara parca-i mult mai prezenta. Aici trecutul te pandeste. Si-ti arunca cate-o amintire, doua, deajuns sa te dea peste cap pentru tot restul zilei.
De-ai stii cat mi-e de dor... Am trecut pe langa coltul unde intai te-am intalnit. De ce-i atat de lung drumul pan` la tine? Te voi astepta mereu aici. La cafeneaua mea, la masa mea din colt. Cand vei veni? Sa ne iubim o viata si cateva zile...
Durerea nimic nu mi-o poate controla. Doar tu suflet drag... Ce-i atat de grei sa iubesti? Sa iubesti sufletul care pentru tine a facut atatea...
Sa vezi ca zilele trec una ddupa cealalta, aceeasi rutina, aceeasi singuratate in suflet. Si-abia astepti sa-ti apara un tort in fata, iar tu sa vrei sa te faci praf.
Vrei doar ca viitorul sa se faca prezent, iar lucrurile sa se schimbe... Cate dintre visele tale vor deveni realitate? Cand vei avea curajul sa pleci, fetita cu ochii negrii? Cand vei fi din nou puternica?
Cand se va indragosti cineva de ochisorii tai copila? Vor trece multe fetito... Vor trece zile, multe ore vei mai astepta la masa din colt dupa cel ce te va iubii...
Tu tine-ti fruntea sus copila. Si crede ca va fi bine candva.
Visele nimeni nu ti le poate lua...

Vama Veche

E miros de soare si e cald. Imi miroase a tine iar lacul de pe unghii s-a sters. Unii vin si altii pleaca, dar ce e mai dureros e atunci cand incepi sa simti asta mult mai mult decat ai crezut vreodata ca e posibil. Vama Veche imi suna in urechi.
Ce faci atunci cand tot ce pretuiai mai mult candva acum incepe sa-si piarda din contur?

"Asteptand sa se linisteasca valurile toate… inveti sa respiri si sub apa."

Vreau doar sa fie liniste. Si bine.

Un pahar aburit cu Martini si un foc de tabara. Rasete. Candva va fi bine. Trebuie sa fie.

R.I.P.

Sunt lovituri pe care viata ti le da si iti arata ca nimic nu-i roz. Nu obisnuiesc sa scriu pe blog nimic legat de ce se intampla in exterior. Scriu de obicei despre mine, despre ce simt si ce traiesc.
Insa acum am avut o senzatie de rece in tot corpul care nu mi-a prins bine.

A fost un geniu. Un om atat de genial, incat n-a fost om care sa nu-l respecte, sa nu-l iubeasca... A fost cel mai bun profesor de limba romana din vest, si va ramane asa! A fost genul de om care te-a facut sa iubesti romana... Care te-a facut sa stii romana fara sa tocesti. Un om pe care oamenii il ajutau din respect.
Nu cred ca vor putea cuvintele sa-l descrie...

Ce ma doare pe mine este nu faptul ca a murit. Pentru ca toti murim odata si odata. Ma doare in schimb, modul in care a facut-o... A plecat dintre noi la fel ca fiecare geniu. Bolnav, singur si in mizerie. Asta doare. Pentru ca merita altceva.
Dar cred ca asta-l facea geniu... Faptul ca a muri ca toate geniile...
Stiu ca sunteti putini care ma cititi... Dar va rog, dati-mi si mie un raspuns: De ce e asa? De ce toti oamenii geniali traiesc si mor in conditii mizere?

Cred ca nu vor putea cuvintele sa-l descrie vreodata...
Prefer sa spun... Dumnezeu sa-l ierte.

Noptile

Mi-e dor. Nu stiu de ce mi-e dor. De iubire, de libertatre, de mine, cel mai probabil. Mi-e dor de un iunie calduros. 

Azi am baut Bacardi Breezer. Dar parca n-a fost ca si-atunci. Parca nimic nu mai e cum a fost atunci. Nu pot sa-mi dau seama ce-mi lipseste atat de mult. Probabil copilul ce-l aveam atat de bine infipt in mine, in suflet, si-n fiecare particula ce ma compune. M-am pierdut. M-am pierdut atat de rau in viata mea incat nu mai am putere decat sa jelesc trecutul. Si rad, dar putini stiu ca-s la pamant. Putini ajung acolo incat sa merite sa vada asta. 

Cum as putea sa inlocuiesc nevoia aia nebuna de iubire? 

Cum as putea sa imi umplu sufletul in vreun fel?

E 4 dimineata, eu ma aflu intr-o nu-stiu-ce casa, intr-un oras ce nu-mi ofera prea multe, cu haine care nu-mi apartin, la un calculator ce nu-mi apartine. Si-atunci, de ce oftez, si-mi vine sa-mi sterg sufletul de praf?

Da, am ras, am invatat oameni sa simta, sa nu le fie frica, sa aiba curajul sa recunoasca ca le e teama. M-am plimbat, m-a plouat, si intrebarea de baza e... care mi-e viata?

Poate, din cat de multe-am incercat sa ofer celorlalti, am ramas cu aproape nimic. Le-am dat iubire, le-am dat curaj, i-am invatat sa fie puternici si le-am spus sa nu le fie frica de ploaie. Am ras cu ei, si parca de fiecare data cand am facut asta am lasat la ei cate-o particica din mine. Iar eu cu ce-am ramas?

Cu vise, cu putere de a fi langa ei, cu regrete, si cu realitatea ca, desi ii pot ajuta pe ei peste masura, pe mine nu ma pot ajuta in clipa asta. Vom visa, vom incerca sa iubim, si vom merge ma departe. Chiar daca mergem in coate si genunghi. 

Si da, Paler avea dreptate... "Si totusi, daca va muri vreodata dragostea noastra, va muri nu din pricina noptii... ci din cauza ca noi insine am amenintat-o prea mult..." [Noptile- O. Paler]

Vreau tot sau nimic de maine.

Azi am vazut o alta versiune a vietii mele. Cea mai veche. Am vazut ca pot sa mai simt fiorii cand ascult o gramada de tineri cantand. Am vazut ca pot fi si apreciata.
Si nu conteaza daca pan-acum n-am vazut asta. Conteaza ca acum stiu ce-mi doresc. Imi doresc iubire, imi doresc respect. Imi doresc apreciere, la fel de mult cat am oferit.
Is tanara. Am viitorul inainte. Si nu vad de ce m-as descuraja sau de ce m-as oprii sa ma multumesc cu indiferenta si cu rasfat. Stiti cum e? E ca si atunci cand te saturi sa-i ajuti pe ceilalti. Si incepi dintr-o data sa realizazi ca te-ai lasat pe tine pe ultimul loc. Pentru a oferii. Ce? Iubire. Cui? Cui n-o stie aprecia. Vreau sa conduc. Vreau sa dansez, sa rad, vreau sa pot iubii din tot sufletul. Vreau sa-mi fie apreciata iubirea.
Daca altora le-a fost greu, atunci ce sa mai spun eu? Imi stau marturie toate lacrimile, toate sacrificiile si toate noptile cand nimeni nu mi-a fost alaturi.
Da, imi doresc un barbat care stie ce inseamna iubire. Imi doresc un barbat care sa vrea sa se distreze cu mine, care vrea sa iasa cu mine. Imi doresc un barbat caruia sa nu-i fie rusine sa stea cu mine si sa spuna ca ma iubeste. Imi doresc pe cineva langa mine care vrea sa accepte noi provocari, si nu fuge. Imi doresc pe cineva care e in stare sa ia viata in piept si sa faca lucruri noi. Imi doresc pasiune, iubire, fiori, nerabdare, momente incitante, distractie, fericire si atentie. Si dac-am gresit am incercat sa-mi repar greseala. Si daca am pus iubirea pe primul loc a fost pentru ca am vrut sa dau tot ce am mai bun din mine ca sa arat cat de mult pot sa iubesc.
Si se pare ca n-am facut bine. Chiar deloc. N-am facut bine in cazul de fata.
Pentru ca m-am ales cu regrete, amintiri, si-atat.
Ei bine, Maria... e cazul sa-ti amintesti ce-ti doresti.
Va fi si mai bine!

Iubiiiiii

"Imi trec prin minte rupturi de vis. Imi amintesc o perdea portocalie prin care treceau razele
soarelui. Imi amintesc caldura din suflet si zambetul ce-l aveam pe fata. Parca ma priveam de undeva de sus si timpul s-a oprit in loc. N-aveam nici un motiv sa ma indoiesc, sa plec, sa plang. Eram pur si simplu fericita. Mi-am dat capul pe spate pana am intalnit cateva raze de lumina. Radeam, si-apoi ti-am privit chipul. Doamne... Asta mi-a fost primul gand. Ma gandeam cat de multe-ai schimbat in mine si ma gandeam daca-i real ce simt. Atunci am simtit ca traiesc cu-adevarat. "
Dureros, dar mi-e dor de-o stare in genul ala. De ce mai mi-e dor? De o zi cu un soare arzator. De-o clipa cand, atunci cand ma saruti, am impresia ca Pamantul o ia la fuga in jurul Soarelui. De barca aia din parc. De 11 iulie. De ziua aceea petrecuta in ploaie, in piata. De ultimul Craciun. De Madi. De un pahar de Martini cu lamaie. De Tom & Jerry pe care nu le-ntelegeam, dar le iubeam. De mirosul pielii tale. De copilarie. De noi. De "...atunci cand o sa fiu mare, o sa ma fac doctorita, ca tusi Camelia". Mi-e dor de inghetata de pepene. Si de Costinesti.
Mi-e dor de multe. Cert e ca va trece. Vor trece toate, si vom iubi din nou. Vom fi iar noi. Pana una alta, ce-ar fi sa raman eu cea optimista? Vor urma si zile mai bune, desi mi-e dor de tine. Pana data viitoare, il citez pe Silviutz... "Ma inclin, la revedere."
P.S: N-are cum sa nu fie bine!