Sunt fericita atunci cand..

Atunci cand sunt iubita.
Atunci cand rad.
Cand zambesc si numai eu stiu motivul fericirii mele.
Tigara de dupa.
Soarele care rasare.
Cand sorb prima gura de cafea si fumez prima tigara dimineata.
Cand omul de langa mine imi zambeste.
Cand ma intind in pat dupa o zi plina.
Cand savurezi un anumit lucru de dragul celui care s-a chinuit sa il pregateasca.
Cand cineva ma cauta doar sa intrebe cum sunt.
Cand raman cu mustata de la laptele baut.
Cand ma impac dupa o cearta zdravana.
Atunci cand rad pentru ca m-am asezat intr-un musuroi de furnici.
Cand ploua cu soare.
Cand e furtuna, iar eu sunt la caldura.
Cand primesc primii ghiocei.
Cand ne visez pe noi.
Cand ma patez din cauza dulciurilor.
Cand cei din jurul meu vor sa schimbe lumea.
Cand merg cu bicicleta.
Cand impart o prajitura si trisez.
Cand stau intinsa pe iarba.
Cand fac dragoste in aer liber.
Cand ma dau in carusele.
Cand merg cu trenul.
Cand sunt pe plaja si marea ma spala.
Cand simt gustul sarat al marii.
Cand ma bat cu bulgari de zapada.
Datorita lui.
Atunci cand incep sa simt apropierea sarbatorilor de iarna.
Cand miroase a brad.
Ma urc pe stanci.
Ma ma uit la stele intinsa pe mijlocul drumului.
Sunt tinuta in brate.
Port cercei din cirese.
Fac baloane.
Cand ma gandesc ca aproape am devenit un om mare.
Cand am scris prima scrisoare.
Cand inca nu stiam ca oamenii mor.
Gasesc comori. In oameni.
Cand rascolesc sertarele bunicii de la tara.
Cand simt mirosul de fan proaspat.
Arunc cu pietre in fantana.
Raman singura acasa.
Ma tavalesc prin praf.
Sar in beltile de la ploaie si nu ma judeca nimeni ca fac asta.
Citesc o poezie ce imi lasa in urma zambet pe fata.
Primesc lacrimioare.
Vad focri de artificii.
Cant cat ma tin plamanii la un concert si sa simt fiori.
Ma rog intr-o biserica goala.
Rup din painea calda.
Mananc vata pe bat.
Primesc baloane colorate.
Cand vad un cal alb.
Cand am avut primul secret.
Cand reusesc sa transform plansul unui copil in ras.
Cand castig la loz in plic.
Mananc caramele.
Merg la colindat.
Fac un om de zapada.
Cand obisnuiam sa ling turturi.
Cand aveam mainile verzi de la nuci.
Cand jucam remy pe strada.
Ma bat cu apa.
Cand vad fluturi.
Cand prind norocel si imi pun o dorinta.
Cand merg la pescuit.
Cand cineva se joaca cu parul meu.
Cand mananc inghetata si ma uit la film.
Merg la gradina zoologica.
Plang de fericire.
Iubesc.
Castig la cruce.
Cineva imi admira pozele.
Cand am impresia ca am simtit parfumul lui.
Cand stam in pat pe intuneric.
Cand mancam impreuna.
Cand ma trezesc dupa 3 ore dormite in timpul zilei, somnoroasa.
Cand nu-mi pasa unde ma aflu, pentru ca simt bratele lui in jurul meu.
Cand realizez ca tot ceea ce fac are un sens.
Cand cei din jurul meu ma fac sa cred asta.

Sunt fericita acum, aici, pentru ca am persoane in jurul meu care imi amintesc sunt o parte din vietile lor.

Certitudini

E adevarat ca n-am mai scris de ceva vreme. Am scris putin.. si am scris fara a publica. Cert e ca acum chiar simt nevoia sa scriu. Sa vorbesc. Sa spun cuiva tot ce am pe suflet.. Cuiva care stiu ca ma asculta si tace. Cuiva care sa inteleaga de ce o cafea se poate bea si la 11 PM. Cuiva care sa zica.. "Nu trebuie sa-mi zici mai mult. I guess I know how you feel."
Ai spus candva ca nu exista certitudini. Nu puteai avea mai mare dreptate. Nu exista nici un lucru de care sa poti fi ferm convins. Bine, exista. Dar acelea nu sunt date de noi. Si nu le putem contesta. Ma refer la chestiile lumesti. Ma refer la noi.. la prietenii, la colegi, la iubiti, iubite. Spun asta pentru ca am mai muscat-o. Am mai muscat-o si a dorut. Dar nu la fel de tare. Uneori cred ca e imposibil sa te atasezi de o persoana fara sa fi sigur pe anumite chestii. Nu poti sa ai un anumit sentiment pentru cineva fara sa ai anumite certitudini. Sa fi sigur ca veti fi legati.Si trebuie sa-ti asumi riscul.
Nu, nu asta ma doare. Nu faptul ca s-a terminat.. sau faptu ca, practic ne-am schimbat. Doare ca nu mi-am asumat riscul. Am bagat mana in foc ca vom ramane asa. Dar.. cum am zis.. certitudinea nu exista. Cred ca tot ce-am invatat pana acum se poate aplica. Faptul ca trebuie sa mergi mai departe. Sa mergi tu. Fara sa ii lasi pe ceilalti sa te opreasca. Doar ca uneori asta poate sa doara. Poate sa doara faptul ca nu te mai simti legat de cei ce ti-au marcat trecutul. Nu copila.. nu e usor. Dar poate asa e mai bine. I still care.. do you know?

"Stii copile.. Iubesc cuvantul "comic". Am invatat ce inseamna "semmi baj (shemy boy)". Am invatat sa inteleg si sa apreciez iubirea ta pentru batrana doamna. Am invatat sa fac mutrele tale. Am inceput sa iubesc senzatia aia de apartenenta a cuiva. Iubesc senzatia aia.. cand esti somnoros si ma astepti. Cand ma strangi in brate, desi nu ai inchis usa. Iubesc faptul ca stam imbratisati. Stam pur si simplu. Si faptul ca-mi dai sfaturi. Mereu bune. Si faptul ca m-ai schimbat. Faptul ca adorm si ma trezesc cu glasul tau ma face sa ma topesc. Iubesc faptul ca ma iubesti si faptul ca atunci cand sunt cu tine, sunt EU."

Saptespe!

Da! In sfarsit!..
Ce-am invatat intr-un an de zile?
Hmm.. am invatat mai multe decat am invatat in restul 16. Am invatat sa iubesc mai mult, sa ofer mai mult, sa lupt mai tare. Am invatat sa nu-mi fie frica sa fiu eu. Mi-ati marcat aproape un an din viata. Am inteles ca poti, dar nu vrei. Am inteles ca nu sunt cum credeam ca sunt. Am invatat sa ma simt frumoasa. Am invatat sa merg mai departe. M-ati ajutat sa imi fie bine. Prin faptul ca m-ati lasat cu forta de a lupta. Prin faptul ca, desi am cazut, m-am ridicat de doua ori mai puternica.
Verde, alb si rosu. Pasiune, fotografii si dezamagire. Dorinta, gri si un nou inceput. Galben, padure si trecut. Alb, iubire si bine. Vis, prezent.. si tu.
Sunt inconjurata de persoane ce ma iubesc, de oameni ce imi vor binele. Sunt inconjurata de cei pentru care as face orice. Sunt inconjurata de cei care mi-au umplut sufletul de bine. Intotdeauna.
Tu copile.. mi-ai umplut sufletul si m-ai facut sa ma simt iubita. Cert e ca suntem noi doar de 2 luni. Dar mi-esti mai drag ca oricand, iar ce-ai schimbat tu in mine, n-a schimbat nimeni.
Prostoaco.. tu mi-ai aratat cine sunt, si mi-ai dat putere. Cred ca de aia esti alaturi de mine si acum. Pentru ca ne stim in stilul nostru, pentru ca ne pasa.
Voi.. m-ati sunat sa ma intrebati.. "Esti bine ma proasta?".. Voi mi-ati dat una peste spate sa merg mai departe. Voi sunteti motivul pentru care traiesc. Si daaa.. mi-e bine.
It`s my life.. It`s now or never!

Atunci credeam..

Imi amintesc acum perfect prima clipa cand te-am zarit. Mi-ai parut un inger, prea putin un barbat. Iti mai aduci aminte copile? Primul sarut pe banca de la umbra. Prima data cand ti-am spus te iubesc. Atunci credeam ca te iubesc. M-am inselat. Acum esti lumea mea. Acum mi-esti inger si suflet pereche. Si atunci credeam ca te iubesc. Nu copile. Acum te iubesc. Acum simt pentru tine ce n-am simtit pentru nimeni. Am plans in bratele tale, am plans de fericire si tristete. Ai devenit o parte din mine cand am inteles ca tu esti lumea mea. Am inteles ca n-o sa ma lasi sa plec atunci cand m-ai sarutat desi n-o meritam. Am inteles ca ma adori cand mi-ai luat capul intre maini si mi-ai spus: Te iubesc!. Am inteles ca tot ce ni se intampla e menit sa ne tina tot mai strans unul langa celalalt.

Abia astept copile. Abia astept sa-ti simt gustul buzelor si sa ma arunc in asternuturi cu tine. Abia astept sa nu-mi mai pese. Abia astept sa ma trezesc dimineata in bratele tale, cu picioarele incrucisate printre ale mele, iar eu sa-ti spun: Buna dimineata. Te iubesc. Abia astept sa simt iar fiorii aia incredibili pe care-i simt pe coloana vertebrala de fiecare data cand te vad. Asa cum i-am simtit prima data, asa cum ii simt de fiecare data cand imi apari in fata. Abia astept sa-mi spui ca ma iubesti, iar eu sa-ti pun "Noaptea esti doar a mea-Directia 5". Te iubesc copile. Iti spun asta pentru ca esti doar al meu. Pentru ca te simt doar al meu. Pentru ca nu-i sentiment mai frumos in lume decat cel pe care mi-l provoci tu.
Atunci credeam ca te iubesc. M-am inselat. Acum o fac.

Noi

"Stateam intinsa in patul moale. Eram asa, intr-un fel de amorteala continua, ca si cum nimic nu ar fi putut sa imi distraga atentia. Simteam nevoia sa fumez o tigara. M-am apropiat de balconul intunecat si am simtit fumul pe nari. Era bine. Ma gandeam la faptul ca eram mereu intr-o analiza continua. Desi stiam ca nu-mi face bine. Am inceput incet sa ma gandesc cum ar fi daca as fi si eu genul de persoana care doar traieste clipa. Si atat. Cred ca din lipsa de cunoastere, n-as putea fi eu. Desi stiam ca nu-i bine sa despic fericirea in patru. Ma gandeam daca te voi pierde vreodata. Ma gandeam daca vor interveni momente de plictiseala sau obijnuinta cronica. Am incetat sa ma mai gandesc. Tigara mi se fuma singura. Am apasat-o de fundul scrumierei si m-am intors in asternuturi. Ti-ai miscat incet picioarele printre ale mele si atunci m-am trezit. Ma tineai strans in brate. Da, eram a ta."

"Stii copile.. zambetul tau ma face fericita. Astazi cand mi-ai zambit m-am gandit cat pot sa fiu de norocoasa. Tu ma faci sa rad.. tu ma ajuti sa merg pe strada zambind. Cred ca tot ceea ce faci ma intregeste. Stii, mi-e greu sa ma supar pe tine. Pentru ca vad ca incerci pe zi ce trece sa ma faci tot mai fericita. Vad ca-ti pasa. Iubesc rasul tau de copil. Iubesc toate emotiile pe care mi le provoci. Te iubesc pe tine exact asa cum esti. Cu glume, cu zile epuizante, cu ore intregi de oboseala adunate, cu emotii ca de prima zii."

Eu

Am o stare.. asa, de oboseala interioara. Pe langa oboseala fizica e cea interioara care ma rupe. Cred ca toate ma rascolesc mai mult decat credeam ca este posibil. Toate ma dau peste cap mai mult decat ar trebui. Si-ajung seara acasa, dupa o zi extraordinar de complexa. O zi cu tine, o zi plina de iubire si o zi frumoasa. O seara obositoare si plina de poze. Iar noaptea.. eh, noaptea vine si ea. Cu lacrimi, pumni stransi si oboseala cronica. In schimb, stand in maisna cu tigara in mana am realizat ca eu am fost, sunt si voi ramane mereu cea cu aparatul in mana. Cea din spatele pozelor. Eu voi fii mereu cea care va va spune: "Zambeste.. fii naturala.. lasa-le toate si bucura-te de viata.". Eu o sa fiu mereu cea care da sfaturi si are idei bune. Eu voi fi cea care iti va ridica moralul.
Cred ca am invatat sa traiesc pentru ceilalti intr-un fel. Am invatat sa traiesc pentru a va vedea zambetele pe fata. Traiesc pentru ca am un rost. Acela de a va schimba voua vietile. Iar eu, ei bine eu lupt desi voi nu ma vedeti. Lupt pentru mine, pentru noi toti. Si zambetul imi apare atunci cand voi ma vedeti cineva. Atunci cand eu sunt un "cineva" pentru voi, sunt si un "cineva" in viata mea.

"Copile, sarutul tau mi-e mangaiere iar tu imi esti inger. Ma faci sa rad si sa adorm zambind. Ma motivezi sa lupt pentru mine.. pentru noi."

Sometimes

Cateodata chiar si cei puternici mai cad.
Stii.. sunt mereu cu capul pe umeri, gata sa te strang in brate daca ai nevoie. Sunt mereu acolo cand simti nevoia de un prieten. Toti prietenii mei stiu asta. Dar uneori.. ajungi sa uiti de tine.
M-a dorut rau.. dac-ai stii. M-a dorut c-ai vrut sa doara. Ai vrut sa te asiguri ca nu ies pe usa zambind. Si stii cum e? Fie ca vrei, fie ca nu.. faci mai mult rau decat iti poti inchipuii. Si ca la orice om.. odata si odata, mi se mai umple si mie paharul. Vroiam sa scriu azi despre faptul ca ti-am fost alaturi. Si am realizat pe drum incoace, cu lacrimi in ochi ca nu asta conta cel mai mult. Cel mai mult conta faptul ca eu eram cea care avea nevoie de o imbratisare. Eu eram cea care simtea nevoia sa planga si sa-i spuna cuiva tot ce doare atat. Pentru putinele dati, eu eram cea care simtea durere, si o realiza.

"Stii ingerasul meu.. cred ca nu exista sentiment mai frumos decat cel de a te avea, atat ca prieten, cat si ca suflet pereche. Imi curg lacrimi de bucurie cand vad cat de mult iti pasa. Copilu.. azi ti-am simit nevoia mai mult ca oricand. Vroiam sa fii aici, sa-mi spui ca ma adori, sa-mi soptesti ca va fi bine si sa-mi stergi lacrimile. Astazi sufletul mi-a fost mai gol decat credeam ca poate fi. Am fost eu cea puternica astazi, pana cand am cazut singura in genunchi. "

Stii, doare al naibii. Doare al naibii cand esti sprijin pentru ceilalti, iar tu nu poti sa spui cat doare. Tu doar stai si ii asculti pe ei. Ei iti spun ca nu mai pot merge mai departe, ca s-au saturat de viata.. Iar tu le spui sa fie puternici. Oare de ce nu merge sa te ajuti si pe tine atunci cand simti ca nu mai poti merge?

"Ia-ma de mana si hai sa mergem in lume. Hai sa uitam de ei si sa fim noi. Hai ajuta-ma sa-ti fiu sprijin si sa te iubesc. Fii tu cel care ma face sa zambesc cand adorm si cand ma trezesc. Promit sa-ti fiu printesa. Promit sa-ti arat stelele si sa fiu eu cea mai stralucitoare din ele."

Invatam sa mergem mai departe. Pentru ca suntem tot timpul noi. Suntem noi, cei care-am fost candva cu un caiet in mana sau cu ochii la stele. Noi putem merge mai departe.

Words [1]

01:39 AM
Mi-e dor de zambetul tau si de cearsafurile ude.

01:55 AM
Vreau sa te iau de mana si sa ne urcam intr-un tren spre nicaieri.
Iti simt mirosul in orice, si te vad in fiecare om de pe strada. Mai strange-ma in brate odata!

Ador sa par copil, sa ma comport ca si un copil si sa gandesc matur. Alint toate persoanele dragi mie, mai ales pe tine. Ador ca ceilalti sa ma aprecieze, desi nu le spun niciodata asta. Imi place Comic Sans MS si inghetata de pepene verde. In decursul unei ore pot plange de 5 ori si zambii de 10. Mi-e frica de intuneric. Si de soricei, desi tin unul in camera cu mine. Am momente cand mor de somn si nu vreau sa dorm, si momente cand as vrea si nu pot. Ah.. de fiecare data cand mananc inghetata ma patez. Cand trebuie sa fiu serioasa, sa par matura fac cele mai mari prostii din lume.

Astazi ti-am fost aproape. Azi am simtit in adevaratul sens al cuvantului ce inseamna Credinta. Si s-a terminat cum nu se putea mai bine. Adorm tot mai des cu sentimentul ala de libertate in suflet.. si cu ideea ca maine ma voi trezi nerabdatoare sa te aud din nou. Ai puterea sa-mi faci orice suparare sa dispara. Merg pe strada cu o tigara tare si sunt desculta. Cant si iubesc. Plang si sper. Si daca am acum nervi si ma intreb de ce Doamne iarta-ma ne punem in situatii care mai de care mai oribile, facandu-ne rau unii altora, sunt sigura ca peste jumatate de ora, atunci cand te aud.. si vreau sa-ti spun cat de prost ma simt.. doar visez. Vocea ta imi face orice stare aiurea sa dispara, iar eu dupa un minut din vocea ta, am si uitat de ce eram nervoasa sau plangeam.

Nu suport sa ma vada cineva plangand. De aceea o fac cel mai mult inainte sa dorm. Sunt greu de iubit. De aceea putini o fac. Si imi e bine asa. Detest cand cineva drag mie face repetat un lucru care mie nu-mi place, desi stie asta. [Cius!] Sunt copila acum, pentru momentele cand trebuia sa fiu, si n-am fost. Am des starea aia de dor.. un dor aiurea, inteles de putini, nu de unu lucru anume.. ci asa, in general. Mi-e dor de.. candva. Am momente cand ma distrug singura si ma refac singura. Imi place ciocolata alba. Si sarutul tau. Si florile de camp. Explic viata in 5 cuvinte: "iubire", "credinta", "putere", "copilarie", "vis". Iubesc desenele cu Louie. Pentru mine TV= MTV, Cartoon Network, Hbo. Sunt foarte curioasa. Si uituca. [daaa.. stiu 8-|].

02:06 AM
"Mai ai?"
"Putin.. staai!"

02:08 AM
"Si eu te ador!"

Scriu

Scriu pentru ca iubesc scrisul. Iubesc sa-mi vars emotiile in cuvinte. Scriu pentru ca odata asternute pe foaie, cuvintele nu se uita. Nu mi-e usor sa-mi las gandurile citite de aproape oricine, nu mi-e usor sa ma descarc in fata voastra. Totusi.. imi e sufletul plin atunci cand imi inving frica si ma trezesc ca dintr-un somn agitat. In primul rand, nu scriu pentru voi. Nu aberez porcarii fericite ca sa va fac pe plac. Scriu ceea ce sunt, ceea ce simt. La fel cun n-o sa zambesc vreodata din obligatie, la fel cum n-o sa par fericita daca nu sunt.
Sunt doar cuvinte. Cuvintele sunt tot ceea ce am mai scump. Cuvintele sunt cele care imi fac visele sa prinda forme.
Astazi o sa vorbesc despre destin. Destin, soarta.. ce-o fi. Eu nu cred in el. Eu cred in clipele pe care ti le faci cu mana ta. Clipe cand ti-e greu, plangi si cazi ca sa te ridici din nou, mai puternic ca inainte. Clipe cand stai cu o ceasca de cafea in fata si astepti o incurajare. Clipele cand oferi iubire si cand te bucuri.

Ce I-ati cere voi lui Dumnezeu daca ati putea?

Am realizat ceva. Eu nu i-as cere fericire. I-as cere pace si liniste. Ca sa ma pot trezi intr-o dimineata adunandu-mi fortele sa iasa totul cat mai bine. Sa ma pot gasi dupamasa intr-o gara cu un aparat foto in mana, sau sa pot fi noaptea, cu lacrimi in ochi, mult prea satula de voi, la el in brate. Sa-mi gasesc puterea ca apreciez ce am, sa lupt daca vreau mai mult. Nu I-as cere lui Dumnezeu nici bani, nici lucruri. I-as cere intlepciune sa-mi pot urma viata cum imi doresc.
Zilele astea ma fac sa cad intr-o prapastie adanca si apoi ma ajuta sa ma sterg de praf si sa renasc.
Am decis ca tot ce ma ranit atat de mult recent, n-a fost decat o perioada cand trebuia sa merg mai departe. A fost asa, de suprafata, totusi dureros si rece. A fost un dezechilibru de gandiri si fapte. Si-atat.
Vreau sa ii las in urma pe toti cei ce ma trag in jos, vreau sa fac ce mi-am propus. Vreau sa mananc inghetata de pepene verde si sa-I dedic o zi intreaga lui Dumnezeu. Vreau sa merg intr-o calatorie fara destinatie. Vreau sa particip la o chestie de voluntariat. Vreau sa am curajul sa-ti cant o melodie. Vreau sa am curajul sa-ti arat cine sunt si sa inveti sa ma iubesti asa cum sunt.

"Iubeste-ma copile. Canta-mi, sopteste-mi, fi copil alaturi de mine. Saruta-mi fruntea si ajuta-ma sa visez. Promit sa fac la fel."

This love..

Am in spate o gramada de trairi, care puse cap la cap ma rascolesc mai puternic decat credeam ca este posibil vreodata. Eram in urma cu 2-3 ani in acelasi loc in care sunt acum. Eram la fel, cu o rochita de bumbac pe mine, cu o cordeluta in par si cu un zambet pe fata. In ciuda tuturor.. vara asta am renascut. Am renascut cu noi aripi, cu o noua speranta in suflet, cu o mare putere si iubire.
Am avut o zi grea.. am plans cat pentru 10 ani.. m-am framantat si am incercat sa le fac sa iasa toate bine. E aiurea cum atunci cand esti dispus sa oferi cea mai multa iubire ptimesti niste bobarnace peste ochi si-ti dispare tot avantul. Tu stii tot ce-mi doresc, tu ma ajuti sa reusesc, vocea ta e cea care ma linisteste dupa o zi agitata. Nu e nimeni langa mine acum.. dar stiu ca acolo undeva, tu iti doresti sa fi aici. Inima imi spune ca tu esti cu mine pe-al vietii drum.

"Strange-ma in brate, iubeste-ma si alinta-ma. Esti darul meu cel mai presus de la Dumnezeu. Te caut la fiecare pas, vreau sa rad si sa plang cu tine. Vreau sa-ti tin mana intr-a mea si sa te fac sa zambesti. Iti multumesc ca faci orice tristete sa dispara. Dar cel mai presus, iti multumesc ca pot spune ca suntem.. NOI."

Ma gandeam azi la exemplul de putere si iubire ce l-am primit de atata timp incoace. Si am descoperit ca asta sunt. Desi strang tare din dinti si-mi ascund lacrimile, facand in sinea mea pe victima, am invatat ca exista un singur drum. Drept inainte.
Toate trairile si toate framantarile nu fac decat sa ma ambitioneze si sa ma faca mai puternica.
Nu stiu multe, dar sigur stiu ca acum am tot ceea ce mi-am dorit vreodata. Mi se face si acum pielea de gaina cand imi amintesc ca mi-ai spus "esti draguta mea frumoasa".. Cred ca nu exista fericire mai mare decat sa simti nevoia aceea acuta de a apartine cuiva acoperita. Sa ma simt a ta. Fara dar, fara nimic altceva. Si-mi salta sufletul de fericire cand ma gandesc ca sentimentul e reciproc.

" I don`t know much.. but I know I love you.. "

Mi-e dor tare de melodia " Que sera, sera" si de mine cu zambetul pe buze facand curatenie si cantand cat ma tin plamanii.
Tie prostoaco, n-am sa-ti spun multe. Doar ca incep sa simt dorul iesirilor in noapte si escapadelor in pijamale si papuci de casa. Mi-e dor sa te vad framantandu-te si zambind. Mi-au curs lacrimi cu tine, mi-au aparut zambete si-am ras pana ne-am tinut de burta. Cu fiecare iesire ma indentific, ca fiind adevarata eu. Am tot mai des momente cand am curajul sa fiu eu in adevaratul sens al cuvantului. Totusi, curajul l-am luat de la tine. Si vreau sa-ti multumesc pentru asta. Mi-e dor sa cantam "Forever young" si sa ne dam palme peste spate ca uitam amandoua teoremele. Am rostit atatea vorbe de dor, si-atatea dorinte... Ti-am spus toate visele pe care le-am avut.. Si-acum esti aici. Esti aici cand tot ce-mi doream candva s-a indeplinit. Ai fost aici si cand am plans si cand am zambit. Si cred ca e de datoria mea sa-ti arat aprecierea. Timpul nu mai are rabdare sa ma lase sa le savurez pe toate cum ar trebui. Totusi, capitolul asta e mult prea frumos ca sa caut greseli de ortografie. Povestea in sine imi depaseste asteptarile. Da! Sunt a ta! Si sunt fericita.

"Buna dimineata copile! Astazi mi-esti mai drag ca ieri si maine mai drag ca azi. Iti multumesc ca ma-nveti sa iubesc."

Noi.. ieri, azi si maine..

Ascult Bryan Adams si mi-e sufletul cat lumea. Imi vin in cap momente cand eram atat de oarba si de copila, incat acuma mi se pare ca n-am fost eu. Sunt din ce in ce mai multumita ca mi-am dat seama cat de mult pretuiesc si mi-am dat seama ce merit cu adevarat. Mi-apare o lacrima in coltul ochiului cand ma gandesc ca poate nu-i drept ce ni se-ntampla, poate timpul zboara mai repede decat putem noi crede, poate e menit sa fie asa. Ma gandesc ca timpul nu mai sta in loc cum statea candva.
Ma gandesc ca poate viata merita sa fie traita visand. Si nu cred ca regret ceva din cate-au fost. Regret doar, clipele cand puteam sa fiu mai buna si n-am fost.

Vorbeam ore in sir despre restul vietii noastre, planuri si ganduri desarte..
O psiholoaga si-o scriitoare faimoasa, o iubire ascunsa si stearsa..
Fa fi totul la fel cand o s-avem 30 de ani?
Ma gandesc intr-una ca poate raman la fel, dar poate ca n-am dreptate mereu..
Realizez ca anul asta va trece si el, si nu ne vom intoarce la fel..
Hai sa mai privim odata cerul, copii sa mai fim pana mai putem..
Hai spune-mi tot ce n-ai avut curajul sa-mi spui pan-acum..
Spune-mi tot ce-n suflet ti-a fost scrum..
Caci mergem mai departe si nu putem incetinii..
Timpul nu ne-asteapta indeajuns ca sa nu mai fim copii..
Amintirile ne-apar ca niste flashback-uri mute..
Incercand parca sa ne spuna: "Du-te! Du-te!"
"Nu mai e timp de asteptat..
Ai iubit, ai fost iubit, acum timpul
Nu mai e ca in noaptea de mai
Cand stateai sub stele si totul parea un rai!"
Nu stiam de ura sau norme moderne..
Stiam decat c-avem deasupra un cer plin cu stele..
Ne aveam una pe alta cand tineam genunghii stransi la piept
Si speram sa treaca totul, speram sa nu mai fie atat de nedrept..
Stiam c-avem un Tata ce ne purta in brate
Cand toti ceilalti pareau sa ne-atace..
Te voi suna mereu sa-mi amintesti cat de copila sunt..
Te voi suna sa-mi spui ca merita sa crezi..
Voi auzi din nou glasul cel voios si scump
Iar tot ce-a fost va ramane un vis..
O farama de cantec surd.

Erai voioasa si zambeai.. Erai ce altii nu aveau curaj sa para..
Erai zambet si iubire. Si credinta mereu vie.
Esti umarul meu de sprijin si cel ce ma ridica.
Esti cea care "state" pe un nor de vise
Esti tot timpul cea puternica..
Esti cea care-ai fost aici, mereu si mereu
Si cea pe care n-o voi lasa niciodata la greu.

Joi

E o seara de joi, plumburie si plina de insecte. In timp ce soarele-mi batea in ochi si-mi distragea atentia ma gandeam la toate caruselele astea ce ma poarta prin viata. Si realizez ca nu-s decat un amalgam de vise ce invata sa iubeasca. Am fost parca agatata de-un vis in toata vremea asta. Si m-am trezit undeva intr-un orasel mic si plin de suflete, intr-o dupamasa cand razele soarelui pictau saruturi pe tamplele mele. Si am mai realizat ceva. Ca visul meu a fost de fapt o farama de realitate. Ma trezesc dimineata cu un zambet imens pe fata, nerabdatoare sa-ti aud din nou glasul. Trec peste zile intregi fara nici un regret si invat sa fiu ceea ce sunt cu adevarat. Si cred ca siguranta asta de sine ce mi-o asum e din cauza dragostei imense ce-o primesc. Stii cum e, atunci cand oamenii sunt iubiti se simt plini de incredere. Simt ca Dumnezeu ma tine in brate iar eu nu stiu de unde sa ma adun ca sa-i pot multumi intr-atat. Este ca si cum ai amesteca o inghetata de pepene verde cu vanilie. Sau capsuni cu miere de albine. Orice as face, numai cu ceva dulce te pot compara. Dulce, misterios, datator de pacate si placeri nebanuite. Ma abandonez saruturilor si mangaierilor tale. Esti mai parfumat si mai catifelat decat cafeaua. Ochii tai poarta in ei arsita taramurilor la care visam atat. Tu esti copilul meu. Eu... printesa ta. Parca traiesc un vis exotic, cu parfum tare, cu multe flori si-o mireasma imbietoare si soare arzator. E un vis din care nu vreau sa ma trezesc prea curand. Nici nu vreau sa judec prea mult, sa fiu prea rationala. O sa ma las dusa de val, sa vedem unde ma duce. Ma faci sa ma simt speciala. Dupa mult timp, simt ca-i pasa cuiva. Cineva chiar isi da silinta ca eu sa ma simt grozav. Poate fi adevarul, poate fi doar o dulce amagire, desi, slabe sanse. Traiesc clipa, fara sa dau prea mult, ce-i drept. Ma las rasfatata si gust din aroma aceea dulce ce mi-o dai.. Ma faci sa rad, ma faci sa visez. Vreau sa ma faci sa zbor... Ce pot sa spun?.. Iau fiecare zi cum vine, cu stres si pumni stransi la piept, cu emotii si alte moduri in care ma indragostesc de tine.

Candva.. in timp si spatiu

Mi-as fi dorit sa nu fi facut parte din toate.. Mi-ar fi placut sa merg din nou unde am fost, unde m-am simtit cel mai in siguranta. Mi-e dor de-o casuta mica de pamant, mi-e dor de momentul cand mi-ai spus.. " Sunt mandru de tine.. ". Mi-e dor de mine, cea in slapi sau tenisi. Mi-e dor de vremea cand ma trezeam cu lacrimi in ochi si speram sa fie doar un vis. Mi-e dor sa mai fiu iar copil.
Macar am ramas cu curajul sa le spun pe toate-n fata.. Am curajul sa-ti spun ca m-ai dezamagit. Sau ca meritam mai mult. Am fost mereu in dreapta cuiva, desi multi au plecat, iar eu am ramas undeva agatata in timp si spatiu, singura sau nu. Am gresit, n-am stiut sa-ti raman alaturi, am mers mai departe. Si poate-mi doream alta viata, poate-mi doream sa fiu un alt eu. Mi-as fi dorit de ziua mea un simplu la multi ani.. nu critici si reprosuri. Poate-mi doream sa fiu mai puternica si poate-mi doream sa stiu sa fiu si rea.
Cert e ca atunci cand vei pleca din viata mea, voi stii sa-mi tin capu sus si sa fiu mandra de cine-am fost.. ti-am fost mereu alaturi.

Ma uit la ea.. zambeste si lacrimi mi-apar..
Sunt fata in fata cu viata si trebuie fiu tare.
Stateam singura si-uneori imi doream sa dispar.
Aveam nevoie de-o vorba buna si vroiam sa-mi cer iertare...
Vroiam sa m-i cer iertare chiar daca nu v-am gresit.
Vroiam doar sa stiu ca m-asculta si-are rabdare..

Am vazut mai multe decat trebuia sa vad, am simtit mai multe decat credeam ca pot vreodata sa simt, si-am merg mai departe, desi nu credeam ca voi putea vreodata.

"Mi-e dor de sarutul tau.. mi-e dor sa-mi zambesti si sa ma strangi tare la piept. Mi-e dor de-un copil ce mi-a schimbat viata.. "

O sa ne-amintim la o tigara de toate cate-au fost. O sa radem ca niste prosti de cate-am tras.. Am iubit, am urat, am plans, am ras, am cantat impreuna. Am alergat pe strazi si ne-am strans in brate. Au trecut toate, vin altele si noi inca ne tinem capul sus.
Am doar un suflet visator si-un pahar murdar in care m-ascund. Ma intreb mereu daca sunt ceea ce-mi doresc. Ma-ntrebam daca sunt multumita de viata mea.
To timpul credeam ca nu-s buna de nimic. [Voi mi-ati impus-o.] Parca doar ieri eram un copil c-un caiet in brate pe niste scari goale. Parca doar ieri visam s-ajung cineva. Parca doar ieri ma-ntrebam cum va fi azi.. Nu stiu, maine.. cine stie?
Uram gandul ca esti bun doar dac-ai faima. Uram sa fiu acel cineva in costum. Visam sa-mi duc viata in tenisi si sa cant. Azi m-am lecuit de ei. De oameni goi si falsi.
Si da, la un moment dat eram undeva jos. Cerseam iubire si speram iubire. Cu puteri, sau ajutata de altii m-am ridicat.
Si-am ajuns aici. Acum, sunt exact ceea ce eram ieri. Diferenta e ca acum vad lumea cu alti ochi.

"Vreau sa ma iei de mana si sa plecam in lume. Vreau ca macar tu sa ma faci demna de mine, daca eu nu pot. Vreau ca macar tu sa-mi spui ca sunt cineva. Vreau ca tu sa-mi saruti iar fruntea incretita de griji si suparari. Vreau sa-mi dai puterea sa fiu eu. Mi-e dor.. "
P.S.: Iti multumesc pentru.. noi.

Day dreamin`

Ma regasesc dupa o zi nebuna stand cu castile in urechi si cu sufletul cat lumea. M-am trezit nerabdatoare si cu o multumire in suflet. Fiecare zi mi se descopera ca tot mai frumoasa, si tot mai plina de neprevazut. Imi aduc aminte de mine, cea de anul trecut si realizez ca in adancul meu e un copil ce nu s-a schimbat deloc.. E un copil care inca cauta iubire, un copil care viseaza, un copil care plange si iubeste. Totusi, o alta parte din mine imi spune ca sunt alta.
Ascult Taxi-Cineva inaintea ta.. si ma intreb pana cand o sa mai ascult melodia asta?.. Cand va fi ziua in care voi spune.. Stop!.. si te voi lua in brate pentru totdeauna?
Am intrat in magazin, imi cautam aiurea prin geanta, nu puteam sta locului. Si atunci te-am zarit. Zambeai subtil si te uitai in jos.
Mi-a crescut sufletul atat de mult incat mi-era frica sa nu-mi auzi bataile inimii care imi arunca sangele prin vene mai repede ca oricand.
Stiu doar ca am simtit soarele pe ploeape, si ma uitam pierduta la buzele tale. Buze perfecte. Si m-ai facut sa ma simt ca si un copil rasfatat. M-ai facut sa te vreau langa mine. Imi cautam totusi vreo urma de indoiala in suflet, dar atunci ti-am simtit respiratia pe gat si m-am trezit ca dintr-un vis urat. Si-ador zambetul tau de copil. Si gropitele. Si felul in care incerci sa pari mare. Si incruntat. Si-ador felul in care vorbesti. Si felul in care ma tii in brate.
Ascult Spin si Outlandish. Si n-am in memorie decat secunda cand ti-am zarit privirea si atunci cand buzele tale le-au atins pe ale mele ca intr-un zgomot mut.
Treceam pe langa fiecare banca si inima-mi spunea sa ma opresc. Si-am vazut in ochii tai si verde, si albastu, si negru. Si ceva-mi spunea ca simt cativa fluturi zburandu-mi prin stomac. Cnad ai plecat, si te vedeam indepartandu-te am ezitat. Vroiam sa te strig si sa merg sa te mai sarut odata. Totusi, n-am facut-o. De ce?.. Nu stiu..
Stiu ca am ajuns acasa, si ma intrebam daca era un vis sau realitate. Si am adormit iar, cu zambetul pe buze. Te-am visat spunandu-mi ca vrei sa fugim in lume. Si ca m-ai luat de mana, si-ai spus.. multumesc ca mi-ai aparut in viata. Si stiu ca m-am trezit uda leoarca, dorindu-mi sa fie realitate. Acumt ma vad de undeva de sus, cu un zambet imens pe buze, si cu gandul zburandu-mi departe..
Vreti sa stiti ceva?
Daaa.. sunt fericita!

Eu. Tu. Zambet.

Cred ca e printre putinele dati cand ma simt la locul meu. In adevaratul sens al cuvantului. Adorm cu telefonul sub plapuma, cu mine ghemuita si tremurand de emotie, si cu un zambet ce se intinde de la urechea stanga pana la cea dreapta. Si ma trezesc la fel, zambind, cu o graba nebuna de a le face pe toate si de a-ti vorbi din nou.
Si cred ca e pentru prima data cand pot sa zic ca toate s-au intamplat atat de.. rapid, si totusi ma simt in al noualea cer.
Si vreau sa-ti multumesc ca m-ai invatat sa traiesc. Sa uit de planuri si liste. Pur si simplu sa traiesc. Si atat.

Pot sa spun doar ca mi-as dori sa fi aici, si sa te strang in brate. Si sa-ti multumesc.
Iti multumesc pentru faptu ca astazi eram cocotata pe scara, spalang geamuri, si gandindu-ma la tine era sa cad. Si pentru faptul ca te ascult cu atata placere, incat nu m-as plictisi nici daca mi-ai povesti istoria lumii de la inceputuri si pana acum.
Cred ca ma faci sa ma simt fericita. Dar nu prea am de unde sa stiu.. E greu sa recunosti ceva ce simti atat de rar.. Ma simt ca si un copil care are prea multe baloane colorate in mana, iar acadelele din cealalta mana sunt prea lipicioase.. Dar cred ca e tot ce imi doream vreodata..
Ma faci sa zambesc mereu..
Totusi.. ce e un zambet?
- o privire jucausa?
- un sarut ce mi l-as dori?
- o inghetata de pepene?
- un salut agitat?
- un sarut pe frunte?
- doua mere verzi?
- sau unul din care muscam amandoi?
- noi cand ascultam vama veche?
- sau dorinta?
- emotie?
- sau iubire?

Un zambet e tot ce pot sa-ti ofer acum.. Un zambet.. sunt eu..
Datorita tie.

"Vreau sa ma pierd in ochii tai. Si sa-ti simt respirata pe piele. Si vreau sa-ti sustin privirea, dupa care vreau sa ma saruti. "

Si... e genul de baiat care da flori. Care asculta. Care apreciaza... Care pretuieste o fata. Care vede mai departe de un corp dragut. E el insusi un baiat dragut.... E tot ce mi-as putea dori vreodata.. Se pare ca este un fel de "telepatie"intre noi..De fiecare data cand imi doresc,nici macar nu apuc sa ii spun tot numele in gand...si il si vad!
As vrea sa-mi pastrez starea asta pentru totdeauna. Sa fiu inconjurata de oameni care ma vor acolo, in preajma lor, care ma iau in brate si imi amintesc ce insemn pentru fiecare. Sa aduc zambete pe fetele oamenilor, si sa ma simt iubita.
Imi multumesc ca m-ai facut sa reinvii. Si ca ma inveti sa iubesc.

Cu lacrimi in ochi sau nu.

Am realizat ca in toata povestea asta am trait un ciclu la nesfarsit.
Am fost un copil tampit, am gresit si apoi m-am ridicat. Am repetat asta de prea multe ori si ma intreb cand o sa inceteze.
Ma uit acum la mine, de undeva dintr-o oglinga parca, si imi apare o lacrima in coltul ochiului. Rasfoiesc la nesfarsit cuvinte de-anul trecut, si mai vechi. Si imi trezesc un sentiment ciudat. Un sentiment, ca si cum m-as intoarce in timp, in alta lume, amar si ce lasa in urma un suflet agatat de amintiri si vorbe.
Si cand realizez ce toate ma lovesc asa, de fiecare data mai puternic, iar eu nu stiu de unde sa ma mai adun, tind sa cred ca poate nu-s menite sa ma raneasca asa cum o fac. Poate ca faptul ca se repeta, si primesc loviturile alea exact pe cicatricile ramase de datile trecute doare atat.
A fost candva o iarna alba, cu sufletul meu prins undeva in timp, o iarna cu cel ce avea sa ma schimbe mai mult ca nimeni altcineva.
A fost o primavara superba, eu stand in cabana aia de munte, cu toti ei in jurul meu, cu mine tot mai schimbata pe zi ce trecea.
A fost o vara maro, cu lupta si cu zambete, o vara in care am vazut ce nu credeam ca o sa vad, o vara care mi-a adus atatea incat nu stiam cum sa le primesc.
Toamna si tristetea ei morbida m-au facut iar sa cad, sa ma ridic.. si tot asa.
Iarna a fost.. frigul ala ce nu s-a saturat sa ma cuprinda. Si-atat.
Si-a inceput din nou, o primavara vesela si mov, o primavara incredibila, un capitol fericit.
Si unde-s eu pana la urma? Cred ca-s in cei care mi-au zambit fara nici un regret, in cei care mi-au dat un picior in fund ca sa ma pot ridica si merge mai departe, cred ca-s in cei care mi-au vorbit cand eu nu mai aveam nimic de zis si ma jucam c-o ceasca de cafea. Eu is in putinii care cantau cu mine cand goneam cu a cincea noaptea sau in zori de zi, cred ca sunt in cei care m-au vazut suparata, si n-au zis nimic, doar m-au strans in brate. Cred ca sunt in cei care m-au tinut in brate pe-o plaja goala si mi-au dat lacrimile la o parte, sau in cei cu care ma intindeam in mijlocul drumului pe-o strada goala si ma uitam la stele. Cred ca ei m-au ridicat mereu, si au avut grija sa raman in picioare.
Si cred ca tot aceia vor stii ca e ceva in neregula cand ma vor vedea pe mine, cea de acuma, in randurile ce le-am scris.
Si n-o sa zambesc fals. Nici n-o sa chicotesc ca sa par ceea ce nu-s. Si nici n-o sa ma opresc aici. O sa merg mai departe, cu capul drept si cu privirea in fata. Pentru ca am invatat ca asta am de facut. Am invatat ca trebuie iar si iar sa demonstrez ca pot sa merg mai departe. Cu lacrimi in ochi sau nu.

Holding my life in my hands I guess...Just me..holding me in my hand..

Din nou, dupa ceva vreme..

Zau ca ma trezesc asa c-o stare confuza, c-o durere minunata de cap si cu niste ochi obositi. Si azi mi-au trecut prin suflet atatea stari incat ma intreb cum pana mea pot sa trec atat de repede de la una la alta.. fara sa-mi mai iau nici un punct de reper. Si ma intrebam azi daca merita iar sa fac
greseala. Daca merit eu sa ma multumesc in postura de victima, asta asa.. pentru respectul de sine, zic. Trec prin locuri noi, cunosc oameni extraordinari, si incerc sa iau cate putin din fiecare.. Incerc sa rup cate-o particica din fiecare si s-o iau cu mine. Si undeva in tot drumul asta realizez
ca nu pot sa le pun pe toate la un loc si sa formez un intreg. Oricat mi-as pune mintea la contributie ma trezesc singura.. fara sa ma pot simtii in siguranta, pentru ca, in fond, mi-am facut-o cu mana mea atunci cand mi-a fost drag. Si nu stiu unde am inceput, in toata povestea asta, sa ma schimb atat.. dar atat de mult. Probabil ca toate astea nu-s menite sa ma raneasca, sau cel putin sa ma atinga asa cum o fac, but I can`t help it.
Si ma minunez ce ai putut schimba in mine atat de mult incat sa-mi pese atat...
Ma intreb daca in toata povestea asta, fara sa mai conteze finalul, merita sa ma cobor iar acolo jos si sa cersesc iubire. Si zic fara sa conteze finalul pentru ca in fond.. e prea frumos sa se termine cum visam noi.
Nu stiu de ce de o vreme incoace am cam uitat de mine. Am uitat sa-mi petrec timp doar cu mine.. am lasat la o parte ce conta atat. Si mi-e teama sa nu ma pierd in multime. In avalansa asta de nebunii ce-mi apar in cale..
Te-as lua de mana prostuto si m-as urca intr-un tren. As merge sa vad lumea.. sa ma unesc cu natura si sa uit de viata pe care trebuie sa mi-o traiesc. Mi-as lua o cabana la munte, mi-as intinde o patura afara pe iarba, un pix si jurnalul in mana si as vorbi cu natura. As asterne pe niste pagini monologul naturii.. mult prea greu de deslusit si de inteles de catre noi oamenii.

Ultima noapte de dragoste..

Ai avut o pereche de ochi mult prea obositi. Ai incercat, cu greu sa-ti gasesti un refugiu. Poate ca-n noaptea aceea ai incercat doar sa uiti de tot. Poate ca toate te-au peste cap mult prea tare, incat n-ai stiut cum sa reactionezi atunci cand ti-a fost bine. Te-ai uitat la ei si ai zis.. "Uite ce face bautura din om.. ". Stateai pe sezlongul ala rece si-o priveai cu niste ochi mari, reci, goi si obositi. Daca privirea putea ucide, marea era facuta scrum.
Si stii ce-i cel mai dureros? Faptul ca, eu cel putin, eram constienti ca nu avea sa mai fie nimic.
Si ies pe-o strada goala. Imi scot telefonul din buzunar, un display difuz, il bag inapoi. Imi aprind o tigara si ma opresc din gandit. Doar visez. Si ma trezesc cu niste amintiri in gand.. Cu amintirea sarutului tau pe obraz.. cu usoarele urme de parfum ce le-am simtit pe gat.. cu marea ce avea grija de noi. Desi nu puteam spune ca-s fericita, ma simteam in siguranta acolo. Desi putea sa fie altfel, ai fost un om minunat.

Esti ingerul meu..

Cand o sa te uiti inapoi.. sper sa-ti amintesti de mine..
Daca o sa iti aduci aminte de tot ce-a fost.. daca o sa te uiti la stele.. daca vei fi suparat pe viata.. daca iti vei aminti ce frumoase vise am trait.. daca-ti vei aminti de mine undeva la o masina de scris, si tu in patut, uitandu-te la mine.. daca iti vei aminti de toate planurile.. daca vei vrea sa fugi.. daca va fi gol sufletul tau si-ti va fi dor.. daca gandu-ti va zbura departe.. si simti ca nu e nimeni langa tine.. nu uita sa-ti amintesti de mine..
Esti o minune de om.. o minune pe care as lua-o de mana si as pleca in lume.. acum, maine.. oricand.
As fugi in lumea asta fara sa-mi pese de nimic.. Am gasi o casuta pe o plaja goala.. si am sta in ea. As fi fericita pentru ca as fi in bratele unui inger. Despre tine as scrie o carte. As scrie toate cate le-as face cu tine.. As scrie de ochii aia in care poti vedea lumea intreaga, as scrie despre vocea care-mi aminteste ca suntem doar niste copii in lumea asta mare, as scrie de visele cu noi.. as scrie de cat de binecuvantata poate fi o zi cu tine. Poate de aia e atat de greu sa-mi ajungi in brate doar pentru o clipa macar.
Oamenii ca tine imi dau dovada ca putem merge mai departe. Pentru ca undeva, in lumea asta, Dumnezeu ne-a dat dovata ca ne iubeste.
Stiu ca vei gasi o ingerasa care sa te iubeasca asa cum meriti. O sa ai doi copii.. doua minuni.. O sa vi acasa intr-o vineri dupamasa, si-o sa-i gasesti pe toti acasa. O femeie care te iubeste, si doi copii minunati. Nu stiu cand ingeru, dar stiu ca asa va fi. Pentru ca meriti, pentru ca stii sa iubesti, pentru ca iti pasa.. Mi-e greu sa fiu la fel cand nu stiu ca esti bine.. dar banuiesc ca va trebui sa doara, va trebui sa plang.. e trist.. dar ca sa-ti vezi viata altfel.. uneori trebuie sa incepi cu un ramas bun..
Vreau sa mergi pe o plaja goala.. sa stii ca viata o sa-ti aduca atatea incat nu merita sa te opresti din visat..
Vreau sa ma vezi ca pe copilul ala care zambeste mereu, copilul care desi da cu capul uneori, invata sa mearga mai departe. Copilul care nu te va uita niciodata, copilul care vrea sa te cunoasca.
Vreau sa stii ca peste doua saptamani voi fi undeva sub un cer plin de stele.. si voi vrea sa-ti simt bratele in jurul meu. Stiu ca e imposibil, stiu ca e doar un vis, dar la fel stiu ca atunci cand imi va fi greu, te voi suna doar sa-ti aud vocea.
Si daca drumurile noastre nu se vor intalni vreodata, daca vei avea curajul sa-ti iei visele si sa pleci in lumea asta larga.. nu uita.. inainte sa pornesti, nu lasa copilul din tine sa moara, nu lasa visele sa dispara, gandeste-te ca El e acolo, si viata asta fara sens te va duce unde ti-e locul.
Si inca ceva.. inainte sa pleci.. nu uita sa-ti amintesti de Mary. De aceea Mary careva fi mereu si mereu aici..

Uitarea

In incercarea de-ai multumi mereu pe ceilalti, sau pura incercare de a uita anumite lucruri, uit de mine. Mi-a spus cineva drag mie niste vorbe la concluzia caroara am ajuns.. "Pe tine te face fericita multumirea celorlalti. Daca ei au tot ce le trebuie, tu esti fericita. Cand ai o problema o rezolvi ocupandu-te de problemele celorlalti. Asta te tine pe tine in viata."
Si ma gandeam zilele astea daca e bine ceea ce fac. Ma intrebam daca, in toata povestea asta nu am uitat de mine cu totul. Poate eu sunt undeva ascunsa intr-un coltisor din mine pentru a le face celorlalti loc sa intre in viata mea. Au fost multe care, previzibil, m-au dat peste cap si m-au rascolit. Realizam ca pentru mine nu mi-am luat nici un punct de reper. Si in fond, cred ca la asta se rezuma viata mea. La aprecierea lor, la multumirea ca poate, le-am fost candva de ajutor.





-Jeanny, unde are inima ta locasul in toata povestea asta?

-In sufletul tau, el ei, al tuturor..

-Dar, s-ar putea sa ramai cu nimic..

-Uitarea de sine aduce uitare..

-Si iti doresti uitarea?

-Imi doresc sa fiu fericita. Si nu-mi doresc singuratate. Vreau sa simt viata in voi.

-Dar.. tu crezi in asta, cum se face ca nici macar nu iei parte la ea? Cu ce te alegi?

-Vreau sa va fac sa va iubiti pe voi insisi. Vreau ca asta sa-mi fie castigul. Si apoi sa fie fum, si sa uit.

-De ce sa uiti?

-Pentru ca uitarea aduce uitare de sine..

Timpul n-a mai avut rabdare..

Acum realizez si eu, intr-o noapte de sfarsit de mai ca timpul incepe sa se grabeasca asa cum n-a mai facut-o pana acum. Si imi trec prin minte un orasel lenes, o bordura rece, o voce groasa si-o dimineata cand razele soarelui ne-au prins imbratisati. Si la fel, cum au trecut toate, realizez ca incepe sa treaca si ce-a mai fost pe langa. Incepe sa treaca si-o voce de copil, the moment when he kissed the lady in red, ore intregi de vorbit la telefon in noapte, si fiorul simtit cand a spus: "esti o frumoasa. si atat." Incep sa realizez ca toate trec pe langa mine, fara ca timpul sa-mi dea seansa sa realizez unde ma aflu.
In fond, cred ca nu i-as putea compara niciodata. Cred ca el va ramane tot timpul un shushurel zapacit, care nu va stii niciodata ce vrea, iar tu, ei bine tu vei ramane acel barbat care a vazut in mine ce n-a vazut nimeni. As minti daca as spune ca mi-e indiferent, dar la fel as minti daca as spune ca m-a ranit.
E genul ala de persoana pe care nu ai cum sa te superi. Pentru simplul fapt ca putea sa fie altfel. Dar n-a fost. A fost un fel de inger care, pe langa faptul ca a sarit impreuna cu mine, mi-a pus si-o perinita la aterizare.
Zi de zi incerc sa-mi gasesc repere care sa ma ancozere in realitate, in viata mea. Incerc sa ma ancorez in prezent, sa am cate o dovata a faptului ca inca traiesc, si ca fiecare zi trece cu bune, si cu celelalte mai putin bune.
Ma trezesc cu o Madi langa mine, cu un Danut mai mult sau mai putin prezent, cu niste parinti tot timpul aici, cu un Dumnezeu care am impresia ca ma ajuta acum mai mult decat a facut-o vreodata...
Si incerc sa las visele sa ma acapareze.. incerc sa gasesc cate un motiv de a zambi in fiecare zi.. pentru a-mi demonstra ca pot.. Incerc sa bag la cap fara sa ma lovesc prea tare, incerc sa ma mentin printre suflete care stiu sa simta. Mi-as dori sa iti pot spune ce simt, ce mi-as dori.. Dar la fel mi-as dori sa nu te sperie toate astea..
Inca o zi incepe, inca o zi in care mi-as dori sa te simt aproape, inca o zi cand stiu ca trebuie sa ma trezesc cu zambetul pe buze, inca o zi cand sunt iar printre ei, si incerc sa le fiu ce le-am fost candva, inca o zi cand nici eu nu stiu ce simt pentru tine..

"Cu cat incerc sa strang nisipul mai tare in pumni, cu atat mai tare mi se scurge printre degete.. "

Dorinte..

Daca s-ar face un chestionar pe tema "ce-si doresc romanii de la viata?" cred ca am da-o-n bara cu totul. Is inconjudata zi de zi de oameni dragi mie si de oameni obisnuiti. Si observ cu regret ca oamenii sunt total confuzi cand vine vorba despre dorinte. Cand un om spera sa ajunga ceva in viata, clacheaza. Dar cand cineva STIE ca va fi cineva.. da, el chiar va ajunge un om mare. Pentru ca in mileniul 3 nu se mai stie trai. Fiecare om se multumeste cu ce are, fara sa se provoace singur la mai mult. Prezentul nu mai e reprezentat decat niste tineri care fug in alte tari; niste tineri care s-au nascut cu tastatura in brate; niste rasfatati care viseaza la un cheeseburger facut la "Mec", care nu stiu sa faca deosebire intre muzica buna si proasta, niste obiecte miscatoare care spun ca iubesc muzica veche, dar care nu fac diferenta intre o melodie cantata de BZN si una cantata de Bonnie Tyler.
Pe scurt, daca ai intreba pe cineva ce isi doreste de la viata, majoritatea vor raspunde "nu stiu.. ". E trist ca oamenii nu mai ai dorinte. Nimeni nu mai viseaza sa atinga pietrele de la Stonehenge, sa publice un articol in Vogue, sa ajunga arhitect. Toti viseaza la un BMW cu tapiterie in piele, vor sa-l vada pe Salam si sa-l pupe-n frunte, vor sa se cupleze cu ceva pitzi/coca cu bani, etc. Practic, societatea ne-a sters orice urma de cultura si moralitate. Sper ca cei ce-am ramas pe la periferie sa nu uitam ca cineva, odata si odata va trebui sa lupte ca lumea asta sa poata supravietui.
Eu inca visez sa stiu sa cant la pian mai bine decat acum, sa fac psihologia din placere, sa imi fac o expozitie de fotografii, sa fac jurnalismul, sa citesc toate cartile lui Cartarescu, sa merg la Brasov. Visez, si stiu ca le voi face pe toate. Pentru ca-mi doresc cu adevarat, pentru ca merit asta.
Sincer, daca as putea, mi-as pune cate o dorinta pentru fiecare dintre voi.. dar degeaba. Daca nu e de la voi, nu se pune. Mi-as dori sa ne dam seama ca nu traim singuri, si ca in ritmul asta, vom ajunge o lume de inculti, asta daca n-am ajuns deja.

Buna dimineata

Nu m-am mai pus de mult in fata laptopului la ora 7:30 dimineata. Dar e frumos. Am o tigara in mana, o cafea amaruie cu lapte, si afara ploaia parca se lupta cu soarele. Acum sunt bine dispusa, peste jumate de ora ma chinui sa nu-mi pierd buna dispozitie. Si am realizat ca de fapt, asa e viata mea. Cu lucruri marunte, cu plimbari tarzii in noapte, cu multumirea ca sunt asa cum sunt. Si-mi dau seama ca, desi provocarile sunt din ce in ce mai grele, eu pot. Pot sa merg mai departe, pot sa cred cu adevarat, pot sa-mi doresc, pot sa visez. Si sunt multumita. Sunt multumita ca-mi fac viata cat pot de frumoasa.
Ma bucur de trezirea devreme, de o zi nebuna cu ei, de niste ochi obositi care inca stralucesc.
Si iubesc.. Si iert, si uit. Si ce e cel mai important e ca nu-mi pare rau. Nu-mi pare rau ca, desi le fac pe toate perfect, de multe ori ma aleg cu un nimic. Si-am invatat sa imi fac timp si pentru coronite de grau, imi fac timp si pentru plimbari in noapte, si pentru o carte buna. Am invatat ca daca viata vrea sa vada frumusetea din mine, nu trebuie sa ma ascund.
Si daca am realizat ce e cu adevarat important pentru mine, e pentru ca nu mi-a fost bine. Daca acum am puterea sa ma trezesc zambind si sa nu-mi mai pese ca-mi simt mainile reci.
Ma asteapta un cer fara stele si-un soare frumos. Ma asteapta un nisip fin si niste nopti calde. Ma asteapta o noua vara, o vara la fel de frumoasa, un nou capitol. Acum, cat sufletul mi-e la adapost, ma simt cel mai in siguranta. Ma simt bine cand stiu ca sunt iubita si protejata.
O pereche de cercei care zdrangane, o sclipire in ochi, si un impuls care imi spune "Rush, life is waiting for you... ".
Asta sunt eu. Un copil si-un adult in acelasi timp, un suflet si-o minte nebuna.
"Sunshine, the way you smile with your eyes is the most wonderful thing anyone`s ever seen. "
:)

Summer

Am cunoscut cativa oameni noi zilele astea. Oameni ca mine. Adolescenti din aia care au cat de cat capul pe umeri. (Adolescenti cu capul pe umeri.. practic, e imposibil, stiu. E vorba, la fel ca si la mine, doar de maturizare precoce inainte de vreme.) Oameni care mi-au demonstrat ca nu sunt singura. Si asta e tot ce doream sa aflu. Ceea ce am realizat zilele astea am impresia ca stiam mereu. Stiam, dar nu vroiam sa recunosc asta. Cand cineva te ajuta sa iti vezi greseala, poti merge mai departe. Dar atunci cand cineva iti spune ca poti, mergi mai departe cu capul sus si cu un zambet pe fata, desi ai facut greseli stupide. Pe scurt, nu vreau sa ma mai puneti la perete. Vreau sa ma lasati in pace si sa observati ceea ce va doreati de mult. Ca pot.
Mi-e dor de o plimbare. O plimbare nocturna si un cer plin de stele. Mi-e dor de nisipul ala fin si de rochita albastra. Mi-e dor de cine eram atunci. Mi-e dor de un soare stralucitor si de zambetul cu care ma trezeam in fiecare dimineata.
Pornesc de cateva zile cu inima in maini si cu gandul departe. Pornesc tremurand, dar pusa pe fapte. Pornesc intr-o vara calda si verde.
O vara ce ma asteapta cu o gramada de surprize. Si stiu ca va fi o vara unica. Pentru ca imi doresc asta. Si pentru ca pot.

Life is happening now :)

Missing you..

Adevarul e ca multe m-au dat peste cap recent si la fel de multe m-au facut sa-mi pun tot felul de intrebari, care mai de care mai stupide.
Am realizat ca toate intrebarile astea nu fac decat sa ma traga din nou in jos. Nu fac decat sa ma invart in acelasi cerc vicios fara incetare. Cert e ca daca nu ma ajut eu, nimeni nu ma poate ajuta. Trebuie sa schimb eu ceva in mine. Eu si nu altcineva, caci altfel e foarte posibil sa nu pot continua. N-am mai avut de mult pumnii atat de incordati, obrajii atat de uzi si genunchii stransi la piept.
Si desi ai impresia ca ma poti ajuta iti spun ca te inseli amarnic. In fond doar EU stiu cine sunt si de ce am nevoie! Trebuie sa mai descopar de ce Dumnezeu ma pun eu singura la perete prin tot ceea ce fac. Trebuie sa descopar de ce insist sa-mi creez singura probleme. Trebuie sa aflu de ce ma pun in fata unor decizii pe care, daca le-as lua, as face mai mult rau decat mi-as putea imagina.
Imi pare rau ca imi esti atat de drag. Imi pare rau ca te-am facut pe tine sa pari cel rau, cand de fapt am fost eu cea care a pus bete in roate. Pentru ca, desi nu era asta ceea ce-mi doream, a trebuit. A trebuit sa renunt la lucruri si la oameni dragi mie. La persoane care m-au intregit altfel fata de restul lumii. Pentru ca, in fond, traim intr-o lume plina de oameni dragi. Si vrem ca ei sa fie fericiti. De aceea sunt momente cand trebuie sa ne lasam pe noi undeva deoparte. Pentru a-i ajuta pe ei sa mearga mai departe. Si odata cu noi ii lasam si pe cei care sunt implicati in povestea asta. Unii carora le pasa, mai mult sau mai putin.

Candva mi-ai dezmierdat pielea cu rasuflarea ta calda. Mi-ai incalzit sufletul. Ai fost shushurelul meu. Chiar imi pasa. Si am facut-o intentionat. De ce? Ca sa ii pot face pe ei multumiti. Nu vreau nici macar sa ma intelegi. Vreau doar sa iti amintesti din cand in cand de mine si sa zambesti.
Imi pare rau copilu`.
Miss you a lot :(.